9.3.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 71/8
Recurs introdus la 20 decembrie 2012 de Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 10 octombrie 2012 în cauza T-150/09: Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd/Consiliul
(Cauza C-601/12 P)
2013/C 71/14
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd (reprezentant: F. Graafsma, J. Cornelis, advocaten)
Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, European Industrial Fasteners Institute AISBL (EIFI)
Concluziile
Recurenta solicită Curții:
—
Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 10 octombrie 2012 în cauza T-I50/09 Ningbo Yonghong Fasteners Co., Ltd./Consiliul prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Regulamentului (CE) nr. 91/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză (1);
—
anularea Regulamentului (CE) nr. 91/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, în ceea ce o privește pe recurentă; și
—
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată din prezentul recurs, precum și a celor din procedura din fața Tribunalului în cauza T-150/09.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că constatările Tribunalului cu privire la primul motiv invocat de ea în fața Tribunalului sunt afectate de multiple erori în drept, precum și de o denaturare a probelor. Prin urmare, recurenta susține că hotărârea atacată trebuie anulată. În plus, recurenta arată că faptele care fundamentează primul motiv sunt dovedite într-o măsură suficientă astfel încât Curtea se poate pronunța cu privire la acest motiv. Recurenta atacă doar aprecierile Tribunalului cu privire la primul motiv (inițial) și aceasta invocând trei motive de recurs.
În primul rând, prin introducerea unui criteriu al „unicei ipoteze plauzibile” în considerarea căruia termenul de trei luni prevăzut de articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 384/1996 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”) nu s-ar aplica, hotărârea atacată determină caracterul inoperant al termenului de trei luni. În consecință, hotărârea atacată a interpretat articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul de bază într-un mod inadmisibil din punct de vedere legal întrucât instanța nu este liberă să adopte o interpretare care ar însemna să facă redundante sau inutile dispoziții sau puncte în întregime.
În al doilea rând, în cadrul aprecierii cu privire la consecințele juridice ale nerespectării unui termen de procedură, hotărârea atacată a aplicat un criteriu eronat, impunând astfel reclamantei o sarcină a probei nejustificată. Dacă hotărârea atacată ar fi aplicat criteriul pertinent, astfel cum a fost definit de Curte în cauzele anterioare, ar fi constatat că nerespectarea termenului de procedură justifica anularea regulamentului atacat.
În sfârșit, ajungând la concluziile sale, Tribunalul a denaturat probele și faptele care i-au fost prezentate.
(1) JO L 29, p. 1.
(2) JO L 56, p. 1, Ediție specială 11/vol. 12, p. 223.
Full & Egal Universal Law Academy