28.7.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 227/22
Acțiune introdusă la 21 mai 2012 — Ålands Industrihus/Comisia Europeană
(Cauza T-212/12)
2012/C 227/38
Limba de procedură: suedeza
Părțile
Reclamantă: Ålands Industrihus (Mariehamn, Finlanda) (reprezentant: L. Laitinen, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei 2012/252/UE a Comisiei din 13 iulie 2011 privind ajutorul de stat C 6/08 (ex NN 69/07) acordat Ålands Industrihus Ab de guvernul regiunii Åland;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE — lipsa ajutorului de stat
—
Reclamanta afirmă că aporturile de capital și garanțiile împrumuturilor în cauză nu constituie nicidecum un ajutor de stat, întrucât aceste operațiuni nu au denaturat concurența prin afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre. Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor, în special atunci când a constatat că nu există niciun obstacol ca întreprinderile nerezidente să exercite activități pe insulele Åland și cu certitudine niciun obstacol ca acestea să realizeze investiții pe piața imobiliară locală.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a noțiunii de investitor privat — lipsa ajutorului de stat
—
Reclamanta afirmă că totalitatea aporturilor în capital erau compatibile cu principiul investitorului în economia de piață și, în consecință, nu au denaturat și nu au riscat să denatureze concurența prin afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre. Comisia a săvârșit o eroare de apreciere a compatibilității măsurii cu principiul investitorului în economia de piață în măsura în care a apreciat, între altele în mod nejustificat și arbitrar, importanța rentabilității anticipate neluând în calcul decât profitul anual. Reclamanta consideră că rentabilitatea anticipată reală este o combinație dintre profitul anual și sporul de valoare anticipat.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe neluarea în considerare în măsură suficientă a programelor de ajutor existente în ceea ce privește garanțiile acordate
—
Comisia a omis să țină seama de faptul că minimum două dintre garanțiile acordate aparțineau unui sistem existent de ajutoare de stat.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere a faptelor și pe lipsa motivării
—
În cazul în care măsurile respective vor fi considerate totuși ajutoare de stat, sumele a căror recuperare se solicită sunt incorect determinate. În primul rând, motivația pentru a solicita recuperarea totalității capitalurilor investite este foarte scăzută, defectuoasă și extrem de laconică. În al doilea rând, elementul de ajutor al garanțiilor este determinat arbitrar la un nivel nerezonabil și nerealist, cu o motivare insuficientă. Reclamanta afirmă că natura insuficientă și arbitrară a motivării îi face imposibil răspunsul la susținerile Comisiei.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe interpretarea eronată a cadrului legal în materie de rate de referință
—
Pentru a determina elementul de ajutor al garanțiilor, Comisia a aplicat Comunicarea privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (1) cu efect retroactiv. Această aplicare retroactivă ilicită are drept consecință faptul că elementul de ajutor al garanțiilor a căror recuperare s-a dispus are o valoare mai mare decât cea care rezultă din aplicarea textului corect, care, potrivit reclamantei, este Comunicarea privind metoda pentru calcularea ratei de referință și a ratei de actualizare (2), în vigoare la momentul când au fost acordate garanțiile.
6.
Al șaselea motiv, întemeiat pe încrederea legitimă a reclamantei cu privire la ajutoare
—
Pe baza elementelor prezentate în primele trei motive, exista o încredere legitimă a reclamantei în sensul că măsurile decise de guvernul provincial nu constituiau ajutoare de stat. În plus, reclamanta a examinat această întrebare împreună cu guvernul regiunii, care a confirmat că măsurile aparțineau sistemului de ajutoare notificate.
7.
Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată aduce atingere securității juridice și încalcă regimul proprietății garantat prin articolul 345 TFUE
—
Comisia nu a luat nicidecum în considerare investiții concomitente realizate de orașul Mariehamn, ceea ce conduce, într-o situație în care se dispune recuperarea, ca reclamanta să fie în imposibilitatea de a respecta principiul legal al egalității între acționari, înscris în Legea finlandeză privind societățile pe acțiuni. Această omisiune a Comisiei are ca efect de asemenea deformarea rezultatului economic final pentru părțile vizate, astfel încât încalcă articolul 345 TFUE, potrivit căruia tratatele nu aduc atingere regimului proprietății în statele membre.
(1) JO 2008, C 14, p. 6.
(2) JO 1997, C 273, p. 3.
Full & Egal Universal Law Academy