29.3.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 93/16
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 13 februarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Maks Pen EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Sofia, fost Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto”
(Cauza C-18/13) (1)
(Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Deducerea taxei achitate în amonte - Servicii prestate - Control - Furnizor care nu dispune de mijloacele necesare - Noțiunea de fraudă fiscală - Obligația de a constata din oficiu existența fraudei fiscale - Cerința prestării în mod efectiv a serviciului - Obligația de a ține o contabilitate suficient de detaliată - Contencios - Interdicție pentru instanță de a califica din punct de vedere penal frauda și de a agrava situația reclamantului)
2014/C 93/25
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Sofia-grad
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Maks Pen EOOD
Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Sofia, fost Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto”
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Sofia-grad — Interpretarea articolului 63, a articolului 178 litera (a), a articolului 226 punctul 6, precum și a articolului 242 și a articolului 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7) — Noțiunea „evaziune fiscală” — Menționarea pe factură a unui furnizor care nu dispune de personal, de mijloacele fixe și de activele necesare pentru prestarea serviciului — Lipsa unor probe contabile — Întocmirea unor documente false pentru a justifica efectuarea prestației — Obligația instanței naționale de a constata din oficiu existența evaziunii fiscale — Condiționarea dreptului de deducere de furnizarea efectivă a unei prestații — Cerința respectării standardelor internaționale de contabilitate pentru îndeplinirea exigențelor unei contabilități suficient de detaliate pentru a permite controlarea dreptului de deducere — Necesitatea eventuală de a insera în facturi informațiile privind prestarea efectivă a serviciului — Legislație națională care consideră serviciul ca efectuat la data îndeplinirii condițiilor necesare pentru recunoașterea încasării care rezultă din serviciul respectiv în conformitate cu legislația relevantă
Dispozitivul
1.
Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că se opune ca o persoană impozabilă să deducă taxa pe valoarea adăugată care figurează pe facturile emise de un furnizor atunci când, deși serviciul a fost prestat, se dovedește că acesta nu a fost prestat efectiv de respectivul furnizor sau de subcontractantul său, în special pentru că aceștia din urmă nu dispuneau de personalul, de mijloacele fixe și de activele necesare, că costurile pentru prestarea serviciului nu au fost înscrise în registrele lor contabile sau că identitatea persoanelor care au semnat anumite documente în calitate de furnizori s-a dovedit inexactă, cu condiția dublă ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos și să se dovedească, având în vedere elementele obiective furnizate de autoritățile fiscale, că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată ca temei pentru dreptul de deducere era implicată în această fraudă, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.
2.
Atunci când instanțele naționale au obligația sau posibilitatea să opună din oficiu motivele de drept întemeiate pe o normă obligatorie de drept național, acestea trebuie să o facă în temeiul unei norme obligatorii de drept al Uniunii, precum cea care impune autorităților și instanțelor naționale să refuze acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv. Revine acestor instanțe, în aprecierea caracterului fraudulos sau abuziv al invocării acestui drept de deducere, sarcina să interpreteze dreptul național, în măsura posibilului, în lumina textului și a finalității Directivei 2006/112, pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta, ceea ce impune ca ele să facă tot ce ține de competența lor, luând în considerare ansamblul dispozițiilor de drept intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acestea.
3.
Directiva 2006/112, prin faptul că impune în special, potrivit articolului 242 din aceasta, oricărei persoane impozabile să țină o contabilitate suficient de detaliată pentru a permite aplicarea taxei pe valoarea adăugată și controlarea aplicării taxei pe valoarea adăugată de către autoritățile fiscale, trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca statul membru în cauză, în limitele prevăzute la articolul 273 din aceeași directivă, să impună oricărei persoane impozabile să respecte în această privință ansamblul normelor naționale de contabilitate conforme standardelor internaționale de contabilitate, cu condiția ca măsurile adoptate în acest sens să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea colectării în mod corect a taxei și prevenirea evaziunii. În această privință, Directiva 2006/112 se opune unei dispoziții naționale conform căreia serviciul se consideră prestat atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea veniturilor obținute din prestarea respectivă.
(1) JO C 79, 16.3.2013.
Full & Egal Universal Law Academy