23.2.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 65/4
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 decembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Financiën/Schoenimport „Italmoda” Mariano Previti vof (C-131/13), T BV (C-163/13), T Mobile Phone’s BV (C-164/13)/Staatssecretaris van Financiën
(Cauzele conexate C-131/13, C-163/13 și C-164/13) (1)
((Trimiteri preliminare - TVA - A șasea directivă - Regimul tranzitoriu al schimburilor comerciale dintre statele membre - Bunuri expediate sau transportate în cadrul Comunității - Fraudă săvârșită în statul membru de sosire - Luare în considerare a fraudei în statul membru de expediție - Refuzul beneficiului drepturilor de deducere, de scutire sau de rambursare - Lipsa unor dispoziții ale dreptului național))
(2015/C 065/05)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Reclamante: Staatssecretaris van Financiën (C-131/13), T BV (C-163/13), T Mobile Phone’s BV (C-164/13)
Pârâte: Schoenimport „Italmoda” Mariano Previti vof (C-131/13), Staatssecretaris van Financiën (C-163/13 și C-164/13)
Dispozitivul
1)
Întrebările preliminare adresate de Hoge Raad der Nederlanden în cauzele C-163/13 și C-164/13 sunt inadmisibile.
2)
A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretată în sensul că autorităților și instanțelor naționale le revine obligația de a opune unei persoane impozabile, în cadrul unei livrări intracomunitare, un refuz al beneficiului drepturilor de deducere, de scutire sau de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, chiar și în lipsa unor dispoziții ale dreptului național care să prevadă un astfel de refuz, dacă se dovedește, având în vedere elemente obiective, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin operațiunea invocată ca temei pentru dreptul în cauză, participa la o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată săvârșită în cadrul unui lanț de livrare.
3)
A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7, trebuie interpretată în sensul că unei persoane impozabile care știa sau ar fi trebuit să știe că, prin operațiunea invocată ca temei pentru drepturi de deducere, de scutire sau de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, participa la o fraudă în materie de taxă pe valoarea adăugată săvârșită în cadrul unui lanț de livrări i se poate refuza beneficiul acestor drepturi, în pofida faptului că această fraudă a fost săvârșită într-un alt stat membru decât cel în care beneficiul acestora a fost solicitat și că această persoană impozabilă a respectat, în acest din urmă stat membru, condițiile de formă prevăzute de legislația națională pentru a putea beneficia de drepturile menționate.
(1) JO C 171, 15.6.2013.
Full & Egal Universal Law Academy