15.9.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 315/15
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 iulie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland – Irlanda) – Ewaen Fred Ogieriakhi/Minister for Justice and Equality, Irlande, Attorney General, An Post
(Cauza C-244/13) (1)
([Trimitere preliminară - Directiva 2004/38/CE - Articolul 16 alineatul (2) - Drept de ședere permanentă al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii resortisanți ai unor țări terțe - Încetarea conviețuirii soților - Instalare imediată împreună cu alți parteneri în perioada de ședere neîntreruptă de cinci ani - Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 - Articolul 10 alineatul (3) - Condiții - Încălcare de către un stat membru a dreptului Uniunii - Examinarea naturii încălcării în cauză - Necesitatea unei trimiteri preliminare])
2014/C 315/22
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court of Ireland
Părțile din procedura principală
Reclamant: Ewaen Fred Ogieriakhi
Pârâți: Minister for Justice and Equality, Irlande, Attorney General, An Post
Dispozitivul
1)
Articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, trebuie interpretat în sensul că trebuie să se considere că un resortisant al unei țări terțe care, într-o perioadă continuă de cinci ani anterioară datei transpunerii acestei directive, a avut reședința într-un stat membru, în calitate de soț al unui cetățean al Uniunii lucrător în statul membru respectiv, a dobândit dreptul de ședere permanentă prevăzut de această dispoziție, chiar dacă în perioada respectivă soții au decis să se separe și au început să locuiască împreună cu alți parteneri, locuința ocupată de resortisantul menționat nemaifiind, din acel moment, nici asigurată, nici pusă la dispoziția acestuia din urmă de soțul său cetățean al Uniunii.
2)
Faptul că, în cadrul unei acțiuni în despăgubire pentru încălcarea dreptului Uniunii, o instanță națională a apreciat că este necesar să adreseze o întrebare preliminară privind dreptul Uniunii în discuție în litigiul principal nu trebuie considerat un factor decisiv pentru a se stabili dacă există sau nu există o încălcare vădită a acestui drept de către statul membru.
(1) JO C 189, 29.6.2013.
Full & Egal Universal Law Academy