15.9.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 315/21
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 17 iulie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel București – România) – SC BCR Leasing IFN SA/Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
(Cauza C-438/13) (1)
((TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolele 16 și 18 - Leasing financiar - Bunuri care fac obiectul unui contract de leasing financiar - Nerecuperarea acestor bunuri de către societatea de leasing ulterior rezilierii contractului - Bunuri lipsă din gestiune))
2014/C 315/31
Limba de procedură: româna
Instanța de trimitere
Curtea de Apel București
Părțile din procedura principală
Reclamantă: SC BCR Leasing IFN SA
Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
Dispozitivul
Articolele 16 și 18 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că imposibilitatea societății de leasing de a reuși recuperarea de la utilizator a bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar ulterior rezilierii acestuia din culpa utilizatorului, în pofida demersurilor întreprinse de societatea respectivă în scopul recuperării acestor bunuri și în pofida lipsei oricărei contraprestații ulterioare rezilierii amintite, nu poate fi considerată o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros în sensul acestor articole.
(1) JO C 325, 9.11.2013.
Full & Egal Universal Law Academy