27.4.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 138/11
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 26 februarie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – Ingeniørforeningen i Danmark, acționând în numelel lui Poul Landin/Tekniq, acționând în numele societății ENCO A/S – VVS
(Cauza C-515/13) (1)
([Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) - Articolul 6 alineatul (1) - Tratament diferențiat pe motive de vârstă - Reglementare națională care prevede neplata unei indemnizații de concediere lucrătorilor care la data încetării raporturilor de muncă pot beneficia de pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului general de pensii])
(2015/C 138/13)
Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Østre Landsret
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Ingeniørforeningen i Danmark, acținând în numele lui Poul Landin
Pârâtă: Tekniq, acționând în numele societății ENCO A/S – VVS
Dispozitivul
Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, în cazul concedierii unui angajat care a lucrat în mod neîntrerupt în aceeași întreprindere timp de 12 ani, de 15 ani sau de 18 ani, angajatorul trebuie să achite la încetarea raporturilor de muncă ale angajatului respectiv o indemnizație echivalentă cu unu, cu două sau cu trei salarii lunare, însă această indemnizație nu se acordă în cazul în care angajatul menționat poate beneficia la încetarea raporturilor de muncă de pensia pentru limită de vârstă din cadrul sistemului general de pensii, în măsura în care, pe de o parte, această reglementare este justificată în mod obiectiv și rezonabil printr-un obiectiv legitim referitor la politica ocupării forței de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, constituie un mijloc corespunzător și necesar pentru realizarea acestui obiectiv. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în speță.
(1) JO C 359, 7.12.2013.
Full & Egal Universal Law Academy