23.2.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 65/13
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 decembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour du travail de Bruxelles – Belgia) – Centre public d'action sociale d'Ottignies-Louvain-La-Neuve/Moussa Abdida
(Cauza C-562/13) (1)
([Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 19 alineatul (2) și articolul 47 - Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Persoană care poate beneficia de protecție subsidiară - Articolul 15 litera (b) - Tortură sau tratamente sau pedepse inumane sau degradante aplicate unui solicitant în țara de origine - Articolul 3 - Standarde mai favorabile - Solicitant afectat de o boală gravă - Lipsa unui tratament adecvat disponibil în țara de origine - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 13 - Cale de atac jurisdicțională cu efect suspensiv - Articolul 14 - Garanții în așteptarea returnării - Nevoi de bază])
(2015/C 065/18)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour du travail de Bruxelles
Părțile din procedura principală
Reclamant: Centre public d'action sociale d'Ottignies-Louvain-La-Neuve
Pârât: Moussa Abdida
Dispozitivul
Articolele 5 și 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborate cu articolul 19 alineatul (2) și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și articolul 14 alineatul (1) litera (b) din această directivă trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale:
—
care nu conferă un efect suspensiv unei căi de atac exercitate împotriva unei decizii prin care se dispune ca un resortisant al unei țări terțe afectat de o boală gravă să părăsească teritoriul unui stat membru, atunci când executarea acestei decizii îl poate expune pe resortisantul în cauză al unei țări terțe unui risc serios de deteriorare gravă și ireversibilă a stării sale de sănătate, și
—
care nu prevede acoperirea, în măsura posibilului, a nevoilor de bază ale resortisantului unei țări terțe menționat, pentru a garanta că îngrijirea medicală de urgență și tratamentul de bază al bolii pot fi efectiv acordate, în perioada în care statul membru respectiv este obligat să amâne îndepărtarea aceluiași resortisant al unei țări terțe ca urmare a exercitării căii de atac în discuție.
(1) JO C 9, 11.1.2014.
Full & Egal Universal Law Academy