CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
YVES BOT
prezentate la 10 aprilie 2014 ( 1 )
Cauza C‑19/13
Ministero dell’Interno
împotriva
Fastweb SpA
[cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato (Italia)]
„Contracte de achiziții publice — Directiva 89/665/CEE — Calea de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice — Lipsa condițiilor necesare pentru o procedură negociată fără publicarea unui anunț de participare — Competența organismului responsabil de soluționarea căilor de atac de a declara contractul de atribuire lipsit de efecte — Întinderea excepției prevăzute la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 potrivit căruia acest organism trebuie să mențină efectele contractului — Principiul egalității de tratament — Dreptul la o cale de atac efectivă”
1.
Prin prezenta trimitere preliminară, se solicită Curții să precizeze întinderea competențelor de anulare și de sancționare recunoscute instanței naționale de articolul 2d din Directiva 89/665/CEE ( 2 ), atunci când aceasta constată că un contract de achiziții publice a fost atribuit cu încălcarea normelor de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18/CE ( 3 ).
2.
Directiva 89/665 are drept obiectiv să asigure aplicarea efectivă a normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice, garantând existența în toate statele membre a unor căi de atac eficiente și rapide ( 4 ). Prin modificarea introdusă prin Directiva 2007/66, legiuitorul Uniunii a intenționat să îmbunătățească eficiența acestor proceduri prin consolidarea garanțiilor de transparență și de nediscriminare. Din această perspectivă, acesta a introdus, la articolul 2d din Directiva 89/665, sancțiuni menite să fie eficace și descurajante ( 5 ), astfel încât să garanteze o protecție jurisdicțională efectivă a ofertanților potențiali și a operatorilor economici prejudiciați și să combată cazurile cele mai grave de nerespectare a dreptului în domeniul achizițiilor publice, și anume atribuirea directă ilegală a contractelor de achiziții publice.
3.
Astfel, potrivit articolului 2d alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665, statele membre garantează declararea absenței efectelor unui contract de către un organism responsabil de soluționarea căilor de atac independent de autoritatea contractantă în cazul în care aceasta a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu Directiva 2004/18.
4.
Acest principiu cunoaște totuși o excepție prevăzută la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, a cărui întindere trebuie să fie examinată în această cauză.
5.
Această dispoziție are următorul cuprins:
„Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (a) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:
—
autoritatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu Directiva 2004/18[…];
—
autoritatea contractantă a publicat un anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conform articolului 3a din prezenta directivă, exprimându‑și intenția de a încheia contractul; și
—
contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare publicării respectivului anunț.”
6.
Potrivit articolului 3a din Directiva 89/665, autoritatea contractantă trebuie să indice, în anunțul său în care își exprimă intenția de a încheia contractul, numele și datele sale de contact. Aceasta trebuie să descrie de asemenea obiectul contractului și să justifice decizia de atribuire a contractului fără publicarea prealabilă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui anunț de participare. În plus, acesta trebuie să indice numele și datele de contact ale operatorului economic în favoarea căruia a fost luată o decizie de atribuire și, dacă este cazul, trebuie să adauge orice altă informație considerată utilă în acest scop.
7.
Articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 urmărește să faciliteze calea de atac precontractuală, în măsura în care, prin publicarea unui anunț prin care își exprimă intenția de a încheia un contract ( 6 ) și prin suspendarea semnării contractului timp de cel puțin zece zile, instanța poate corecta în timp util încălcarea normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice ( 7 ).
8.
Prin trimiterea preliminară, Consiglio di Stato (Italia) solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea și la validitatea acestei dispoziții în raport cu principiul egalității de tratament consacrat de jurisprudență ca un principiu fundamental de drept al Uniunii și cu dreptul la o cale de atac efectivă consacrat, la rândul său, la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).
9.
Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între Ministero dell’Interno (Ministerul de Interne), pe de o parte, și Fastweb SpA (denumită în continuare „Fastweb”), pe de altă parte. Acest litigiu are drept obiect atribuirea în favoarea Telecom Italia SpA (denumită în continuare „Telecom Italia”), a unui contract de achiziții publice referitor la prestarea de servicii de comunicare electronică pe o durată de șapte ani și cu o valoare de 521500000 de euro.
10.
În prezenta cauză, este cert că Ministero dell’Interno nu a respectat normele referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice, procedând la atribuirea acestui contract printr‑o procedură negociată fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
11.
Prin decizia din 8 ianuarie 2013, Consiglio di Stato a considerat această atribuire ilegală și a anulat‑o.
12.
Cu toate acestea, Consiglio di Stato a constatat că Ministero dell’Interno a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunț în care își exprima intenția de a încheia contractul cu Telecom Italia, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 3a din Directiva 89/665. Acesta a recunoscut de asemenea că Ministero dell’Interno a respectat termenul suspensiv de cel puțin zece zile între atribuirea contractului și semnarea acestuia. În temeiul articolului 2d alineatul (4) din această directivă, instanța națională ar fi, așadar, obligată să mențină efectele contractului respectiv, în pofida nelegalității acestuia.
13.
În acest context, instanța de trimitere a ridicat problema întinderii competențelor de anulare și de sancționare recunoscute instanței naționale.
14.
În consecință, Consiglio di Stato a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:
„1)
Articolul 2d alineatul (4) din Directiva [89/665] trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o autoritate contractantă, înainte de a atribui contractul direct unui anumit operator economic, ales fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul de transparență ex ante voluntară și a așteptat cel puțin zece zile înainte de a încheia contractul, instanței naționale îi este în mod automat interzis, totdeauna și în orice situație, să pronunțe absența efectelor contractului, chiar dacă se constată încălcarea normelor care permit, în anumite condiții, atribuirea contractului fără desfășurarea unei proceduri de cerere de ofertă?
2)
Articolul 2d alineatul (4) din Directiva [89/665], dacă este interpretat în sensul că exclude posibilitatea ca, în temeiul dreptului național (articolul 122 din Codul de procedură administrativă), să fie pronunțată absența efectelor contractului, chiar dacă instanța a constatat o încălcare a normelor care permit, în anumite condiții, atribuirea contractului fără desfășurarea unei proceduri de cerere de ofertă, este conform cu principiile egalității părților, nediscriminării și protecției concurenței și garantează dreptul la o cale de atac efectivă conform articolului 47 din [cartă]?”
15.
Părțile din litigiul principal, guvernele italian, austriac și polonez, precum și Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană au depus observații.
16.
În prezentele concluzii, vom considera că nici finalitatea Directivei 89/665, nici dispozițiile articolului 2d din aceasta nu se opun ca un stat membru să recunoască, în privința organismului responsabil de soluționarea căilor de atac, libertatea de a aprecia măsura în care un contract încheiat fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trebuie să fie lipsit de efectele sale, atunci când acesta constată că, în pofida publicării unui anunț în care își exprimă intenția de a încheia contractul în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și respectarea unui termen suspensiv minim de zece zile între atribuirea contractului respectiv și semnarea acestuia, autoritatea contractantă a încălcat normele de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18 în mod deliberat și intenționat.
I – Situația de fapt din litigiul principal
17.
Departamentul de securitate publică din cadrul Ministero dell’Interno a încheiat în 2003 o convenție cu Telecom Italia pentru administrarea și dezvoltarea serviciilor de telecomunicație, care urma să înceteze la 31 decembrie 2011.
18.
În perspectiva încetării acestei convenții, Ministero dell’Interno a desemnat, așadar, printr‑o decizie din 15 decembrie 2011, Telecom Italia ca fiind din nou furnizorul și partenerul tehnologic al acestuia pentru administrarea și dezvoltarea acestor servicii.
19.
În vederea atribuirii contractului, acesta a considerat că poate aplica o procedură negociată fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, întemeindu‑se pe dispozițiile articolului 57 alineatul 2 litera b) din Decretul legislativ nr. 163 privind Codul achizițiilor publice de lucrări, de servicii și de bunuri în aplicarea Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (decreto legislativo n. 163 – Codice dei contratti pubblici relativi a lavori, servizi e forniture in attuazione delle direttive 2004/17/CE e 2004/18/CE) din 12 aprilie 2006 ( 8 ), care transpune în ordinea juridică italiană articolul 28 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/81/CE ( 9 ).
20.
Conform acestei ultime dispoziții, autoritatea contractantă poate atribui un contract prin recurgerea la o procedură negociată fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare „în cazul în care, din motive tehnice sau referitoare la protecția drepturilor de exclusivitate, contractul nu poate fi atribuit decât unui anumit operator economic”.
21.
În speță, Ministero dell’Interno a considerat că Telecom Italia era singurul operator economic în măsură să execute contractul de achiziții publice de servicii, din motive tehnice și de protecție a (anumitor) drepturi exclusive.
22.
Această decizie a fost prezentată la Avvocatura Generale dello Stato, care a pronunțat un aviz favorabil la 20 decembrie 2011, în ceea ce privește legalitatea procedurii preconizate.
23.
La aceeași dată, Ministero dell’Interno a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunț în care și‑a exprimat intenția de a atribui Telecom Italia contractul referitor la „furnizarea de servicii de comunicare electronică în favoarea Departamentului de securitate publică și a Armei carabinierilor, precum servicii de telefonie vocală, telefonie mobilă, transfer de date, cu respectarea tuturor condițiilor de confidențialitate și de siguranță a informațiilor în interesul securității naționale”.
24.
La 22 decembrie 2011, Ministero dell’Interno a adoptat decizia administrativă prin care Telecom Italia era invitată să participe la negocierea stabilită pentru 23 decembrie 2011.
25.
Părțile au semnat convenția‑cadru la 31 decembrie 2011, respectiv după expirarea unui termen de zece zile calculat de la data publicării anunțului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru o durată de șapte ani și o valoare de 521500000 de euro.
26.
Anunțul de atribuire a contractului a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 16 februarie 2012.
27.
Fastweb a introdus o acțiune în anulare la Tribunale amministrativo regionale per il Lazio, care este organismul responsabil de soluționarea căilor de atac inițiate împotriva atribuirii unui contract de achiziții publice în Italia. Fastweb a solicitat ca această atribuire să fie declarată nulă și lipsită de efecte, pentru motivul că nu erau îndeplinite condițiile pentru a aplica o procedură negociată fără publicarea unui anunț de participare, prevăzute la articolul 28 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/81.
28.
Tribunale amministrativo regionale per il Lazio a admis această acțiune, considerând că datele și circumstanțele invocate de Ministero dell’Interno nu constituiau „motive tehnice” în sensul articolului 57 alineatul 2 litera b) din Decretul legislativ nr. 163/2006, ci se întemeiau pe motive legate de oportunitatea și de dificultățile care ar putea decurge din atribuirea contractului unui alt operator economic. După ce a anulat atribuirea contractului, Tribunale amministrativo regionale per il Lazio a considerat că nu putea lipsi contractul de efecte în măsura în care Ministero dell’Interno respectase obligația de transparență și termenul suspensiv minim impus de articolul 121 alineatul 5 din Codul de procedură administrativă, care transpune articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 în ordinea juridică italiană.
29.
În schimb, Tribunale amministrativo regionale per il Lazio a considerat că aceste dispoziții nu îl împiedicau să declare contractul nul începând cu 31 decembrie 2013, întemeindu‑se pe dispozițiile articolului 122 din Codul de procedură administrativă.
30.
Ministero dell’Interno, precum și Telecom Italia au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Consiglio di Stato.
31.
Acesta din urmă a confirmat anularea atribuirii în discuție și a considerat de asemenea că autoritatea contractantă nu demonstrase suficient că condițiile necesare pentru a aplica o procedură negociată fără publicarea unui anunț de participare erau îndeplinite. În această privință, Consiglio di Stato a considerat că, din ansamblul afirmațiilor făcute și din documentația prezentată, inclusiv raportul tehnic, nu a rezultat o imposibilitate obiectivă de a atribui aceleași servicii unor operatori economici diferiți, ci, mai degrabă, caracterul inoportun al unei astfel de soluții, în special pentru că, în opinia Ministero dell’Interno, această soluție ar presupune schimbări, costuri și timpul necesar pentru adaptare.
32.
În schimb, Consiglio di Stato a ridicat problema consecințelor care trebuie deduse dintr‑o astfel de anulare în ceea ce privește efectele contractului în discuție, ținând seama de principiile stabilite de legiuitorul Uniunii la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665.
II – Dreptul italian
33.
Directiva 89/665 a fost transpusă în ordinea juridică italiană prin Decretul legislativ nr. 53 din 20 martie 2010, al cărui conținut a fost integrat ulterior în articolul 120 și următoarele din Codul de procedură administrativă.
34.
Articolul 121 alineatul 1 din Codul de procedură administrativă transpune, în ordinea juridică italiană, articolul 2d alineatul (1) din Directiva 89/665. Acesta prevede că instanța care anulează atribuirea definitivă declară absența efectelor contractului în următoarele cazuri, precizând, în funcție de concluziile părților și de aprecierea gravității comportamentului entității contractante și de situația de fapt, dacă declararea absenței efectelor se limitează la prestațiile care rămân de executat la data publicării deciziei sau dacă aceasta este retroactivă:
—
în cazul în care atribuirea definitivă a avut loc fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana, dacă această publicare este prevăzută de Decretul legislativ nr. 163/2006;
—
în cazul în care atribuirea definitivă a avut loc printr‑o procedură negociată fără publicarea unui anunț sau printr‑o atribuire în regie fără ca acest lucru să fie permis și fără ca acest lucru să aibă drept consecință omiterea publicării unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana, dacă această publicare este prevăzută de Decretul legislativ nr. 163/2006.
35.
Articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 a fost transpus prin articolul 121 alineatul 5 din Codul de procedură administrativă, care prevede că lipsirea de efecte a contractului prevăzută la alineatul 1 literele a) și b) al acestui articol 121 nu se aplică atunci când entitatea contractantă:
—
printr‑un act motivat anterior inițierii procedurii de atribuire, a declarat că procedura fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana este permisă prin Decretul legislativ nr. 163/2006;
—
a publicat, pentru contractele cu dimensiune comunitară și pentru cele care nu depășesc pragul, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și, respectiv, în Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana, un anunț de transparență ex ante voluntară în sensul articolului 79 bis din Decretul legislativ nr. 163/2006, în care aceasta își exprimă intenția de a încheia contractul, și
—
nu a încheiat contractul mai devreme de zece zile începând cu ziua următoare publicării anunțului prevăzut la litera b).
36.
Articolul 122 din Codul de procedură administrativă adaugă că, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 121 alineatul 1 din acest cod, instanța care anulează atribuirea definitivă stabilește dacă trebuie să declare contractul lipsit de efecte, arătând de la ce dată, ținând seama în special de interesele părților, de posibilitatea efectivă a reclamantului de a obține atribuirea în lumina viciilor constatate, de stadiul de executare a contractului și de posibilitatea de a‑l relua, în cazurile în care viciul care afectează atribuirea nu implică obligația de a reîncepe procedura și în care cererea de reluare a contractului a fost prezentată.
37.
Articolul 3a din Directiva 89/665 referitor la conținutul și la forma anunțului de transparență ex ante voluntară este transpus prin articolul 79 bis din Decretul legislativ nr. 163/2006.
III – Analiza noastră
38.
Am ales să examinăm împreună cele două întrebări adresate de Consiglio di Stato.
39.
Prin intermediul acestor întrebări, acesta solicită, în esență, Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, potrivit articolului 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, interpretat în lumina principiului egalității de tratament și a dreptului la o cale de atac efectivă, instanța națională este obligată, indiferent de împrejurări, să mențină efectele unui contract încheiat fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare atunci când autoritatea contractantă a publicat un anunț prin care își exprima intenția de a încheia contractul în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și a respectat termenul suspensiv minim de zece zile prevăzut de dispoziția menționată între atribuirea contractului respectiv și semnarea acestuia.
40.
Considerăm că răspunsul este negativ. Astfel, apreciem că articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 nu poate institui un astfel de automatism, cu riscul de a compromite efectul util al dispozițiilor introduse de legiuitorul Uniunii în cadrul Directivei 2007/66 și de a încălca unele dintre principiile fundamentale pe care acest legiuitor le recunoaște în privința operatorului economic prejudiciat.
41.
Articolul 2 din Directiva 2004/18, intitulat „Principii de atribuire a contractelor”, impune autorității contractante să trateze operatorii economici în mod egal și fără discriminare și să acționeze potrivit principiului transparenței.
42.
În acest context, Curtea a hotărât că principiul egalității de tratament între ofertanți și candidați constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii în materia achizițiilor publice ( 10 ). Respectarea principiului amintit trebuie să permită să se asigure libera circulație a serviciilor în Uniunea Europeană și are drept obiectiv favorizarea dezvoltării unei concurențe solide și efective între operatorii economici interesați în toate statele membre ( 11 ). Astfel cum a amintit Curtea, acesta se opune, în consecință, oricărei negocieri între autoritatea contractantă și un ofertant în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract. Respectarea principiului egalității de tratament implică nu numai absența discriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate, ci și o obligație de transparență a procedurii de atribuire a contractelor de achiziții publice ( 12 ). Această transparență constă, în esență, în garantarea, în favoarea tuturor potențialilor ofertanți, a unui nivel de publicitate adecvat al procedurii de atribuire care să permită astfel asigurarea condițiilor concurențiale pe piață și controlul imparțialității procedurii ( 13 ). Aceasta urmărește, așadar, să evite riscul de favoritism și de arbitrar din partea autorității contractante, astfel încât acești ofertanți să poată dispune de aceleași șanse în formularea conținutului ofertelor lor ( 14 ).
43.
Astfel de obligații creează, pentru operatorii economici, drepturi care trebuie să poată face obiectul unei protecții jurisdicționale efective din partea instanței naționale. Prin urmare, aceasta din urmă trebuie să fie în măsură să garanteze executarea pe deplin a hotărârii judecătorești și trebuie să poată adopta sancțiuni efective, proporționale și descurajante cu scopul de a asigura deplina eficacitate a normelor referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice.
44.
Pentru a garanta o aplicare efectivă a acestor principii, precum și o protecție jurisdicțională efectivă a ofertanților interesați împotriva riscurilor de favoritism și de arbitrar din partea autorității contractante, legiuitorul Uniunii a ales să consolideze, în Directiva 2007/66, eficacitatea căilor de atac introduse în statele membre de persoanele care au un interes să obțină un anumit contract și care au fost afectați de o pretinsă încălcare ( 15 ).
45.
Directiva 89/665 nu stabilește, în principiu, decât condițiile minimale care trebuie să fie îndeplinite de procedurile privind căile de atac reglementate în ordinile juridice naționale ( 16 ) și nu exclude, potrivit considerentului (20) al Directivei 2007/66, aplicarea unor sancțiuni mai severe în temeiul legislației naționale, respectând astfel, potrivit considerentului (34) al acesteia, principiul autonomiei procedurale din statele membre.
46.
Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 89/665 obligă astfel statele membre să garanteze oricărui operator economic prejudiciat posibilitatea de a introduce o cale de atac efectivă și cât se poate de rapidă împotriva deciziilor nelegale luate de autoritățile contractante, în condițiile stabilite la articolele 2-2f din această directivă ( 17 ).
47.
În acest scop și în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din directiva menționată, acestea din urmă sunt obligate să recunoască organismului responsabil de soluționarea căilor de atac următoarele competențe:
—
competența de a adopta măsuri provizorii în scopul remedierii presupusei încălcări sau prevenirii prejudicierii intereselor respective;
—
competența de a anula deciziile luate în mod ilegal și
—
competența de a acorda daune interese persoanelor prejudiciate.
48.
La articolul 2 alineatul (7) din Directiva 89/665, legiuitorul Uniunii recunoaște libertatea statelor membre de a stabili prin dreptul național efectele care trebuie să însoțească exercitarea acestor competențe asupra continuării contractului în discuție.
49.
Cu toate acestea, legiuitorul Uniunii exclude din sfera acestei libertăți ipotezele prevăzute la articolele 2d-2f din această directivă și în special cazurile în care instanța națională a anulat contractul ca urmare a încălcării normelor de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18. În această ipoteză, legiuitorul a ales, așadar, să încadreze competențele organismului responsabil de soluționarea căilor de atac prin stabilirea expresă a efectelor care trebuie să însoțească anularea unui asemenea contract.
50.
Astfel, articolul 2d din Directiva 89/665, intitulat „Absența efectelor”, prevede la alineatul (1) litera (a) că organismul responsabil de soluționarea căilor de atac lipsește contractul de efectele sale în cazul în care autoritatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu Directiva 2004/18. Termenii sunt clari, marja de apreciere recunoscută statelor membre este, în principiu, inexistentă.
51.
Legiuitorul Uniunii justifică această încadrare în considerentul (13) al Directivei 2007/66, pentru motivul că atribuirea directă ilegală a unui contract constituie, potrivit jurisprudenței Curții, cea mai gravă încălcare a dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice ( 18 ). Acesta consideră că trebuie, în consecință, să se prevadă sancțiuni eficace, proporționate și descurajante, ceea ce impune lipsirea unui astfel de contract de efectele sale.
52.
În aceste condiții, atunci când organismul responsabil de soluționarea căilor de atac constată că atribuirea unui contract de achiziții publice printr‑o procedură negociată fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare este ilegală, acesta trebuie să anuleze contractul și să îl lipsească de efecte în vederea restabilirii concurenței și creării a noi oportunități de afaceri pentru operatorul economic prejudiciat ( 19 ).
53.
Rigoarea acestui principiu este atenuată totuși la articolul 2d alineatul (2) din Directiva 89/665, întrucât legiuitorul Uniunii recunoaște statelor membre libertatea de a stabili consecințele care trebuie să se deducă din declararea lipsirii de efecte a contractului.
54.
În plus, principiul amintit cunoaște o excepție prevăzută la articolul 2d alineatul (4) din această directivă – ale cărei termeni și întindere trebuie să le interpretăm în această cauză.
55.
Amintim că, în temeiul acestei dispoziții, „Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (a) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care”:
—
autoritatea contractantă a considerat că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă era permisă în conformitate cu dispozițiile Directivei 2004/18;
—
aceasta a respectat o obligație de transparență prealabilă semnării contractului prin publicarea unui anunț de transparență ex ante voluntară în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și
—
aceasta a respectat termenul suspensiv de cel puțin zece zile între publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunțului în care își exprimă intenția de a încheia contractul și încheierea acestuia din urmă.
56.
Parlamentul European și Comisia au confirmat cu ocazia ședinței că aceste condiții sunt într‑adevăr cumulative.
57.
Din considerentele (13), (14) și (26) ale Directivei 2007/66 reiese foarte clar că, prin introducerea acestei excepții de la regulă, legiuitorul Uniunii urmărește să concilieze diferitele interese în discuție, și anume pe cele ale întreprinderii prejudiciate a căror satisfacere implică posibilitatea de a iniția o procedură provizorie precontractuală și anularea contractului încheiat în mod ilegal, precum și pe cele ale autorității contractante și ale întreprinderii selecționate care implică evitarea insecurității juridice susceptibile să decurgă din absența efectelor contractului.
58.
La articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, legiuitorul Uniunii utilizează termeni imperativi și, în absența oricărei alte mențiuni în text, această dispoziție obligă organismul responsabil de soluționarea căilor de atac să mențină efectele unui contract a cărui anulare a fost totuși pronunțată atunci când fiecare dintre cele trei condiții este îndeplinită, și acest lucru în vederea menținerii echilibrului urmărit între diferitele părți în cauză.
59.
Prin adăugarea la Directiva 89/665, în versiunea sa inițială, a unei dispoziție distincte și atât de specifice ca articolul 2d alineatul (4), considerăm că legiuitorul Uniunii a urmărit să stabilească o normă comună și imperativă pentru toate statele membre. Spre deosebire de alte dispoziții în care acesta recunoaște în mod expres statelor membre sarcina de a stabili, în cadrul autonomiei procedurale a acestora, consecințele care trebuie deduse din anularea contractului și din lipsirea de efecte ( 20 ), articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/556 nu pare să permită acestor state adoptarea unei sancțiuni mai severe în sensul considerentului (20) al Directivei 2007/66 și în special să pronunțe absența efectelor contractului.
60.
Și totuși, acest lucru înseamnă, astfel cum ridică în mod expres problema instanța de trimitere, că „îi este în mod automat interzis – totdeauna și în orice situație” – organismului responsabil de soluționarea căilor de atac să pronunțe absența efectelor contractului?
61.
Considerăm că marja de apreciere de care dispune acest organism constă în controlul jurisdicțional pe care trebuie să îl exercite în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, în special a primei condiții.
62.
Astfel, deși organismul respectiv constată că condițiile prevăzute de această dispoziție sunt îndeplinite, acesta este obligat totuși să mențină efectele contractului în conformitate cu conținutul și cu finalitatea dispoziției menționate. În schimb, dacă, în urma controlului său jurisdicțional, organismul responsabil de soluționarea căilor de atac constată că nu sunt îndeplinite condițiile respective, acesta trebuie să declare în acest caz absența efectelor contractului în conformitate cu norma prevăzută la articolul 2d alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665 și dispune, în acest context, de marja de apreciere pe care i‑o conferă această directivă la articolul 2d alineatul (2).
63.
Marja de apreciere de care dispune organismul responsabil de soluționarea căilor de atac depinde, așadar, de rezultatul controlului său jurisdicțional.
64.
Insistăm asupra întinderii acestui control pentru două motive.
65.
Primul motiv are legătură cu realizarea obiectivelor pe care legiuitorul Uniunii intenționează să le urmărească prin articolul 1 alineatul (1) din Directiva 89/665, în special stabilirea unor căi de atac efective împotriva deciziilor luate de autoritățile contractante cu încălcarea dreptului în domeniul achizițiilor publice.
66.
Controlul jurisdicțional se impune pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament, precum și a obligației de transparență care decurge de aici și pentru a pronunța, după caz, o sancțiune eficace și descurajantă.
67.
Acest control se impune și în cazul în care se urmărește garantarea caracterului efectiv al căii de atac introduse de întreprinderea prejudiciată în conformitate cu articolul 47 din cartă. Amintim că, potrivit considerentului (36) al Directivei 2007/66, legiuitorul Uniunii se angajează ca această „directivă [să respecte] drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de [cartă]” și, în particular, ca aceasta să asigure respectarea deplină a dreptului la o cale de atac efectivă, astfel cum este consacrat la articolul 47 din cartă. Or, respectarea dreptului la o cale de atac efectivă presupune că instanța națională dispune de o putere de apreciere în ceea ce privește respectarea dreptului aplicabil și, în speță, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665.
68.
Al doilea motiv are legătură cu termenii pe care legiuitorul Uniunii îi utilizează în formularea primei condiții prevăzute la articolul 2d alineatul (4) prima liniuță din această directivă.
69.
Amintim astfel că, potrivit acestei dispoziții, instanța națională este obligată să mențină efectele contractului încheiat în mod ilegal, în cazul în care „autoritatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu Directiva 2004/18” ( 21 ).
70.
Or, considerăm extrem de dificilă urmărirea obiectivelor menționate mai sus recunoscând autorității contractante o marjă de apreciere la fel de importantă ca cea de care dispune în cadrul dispoziției menționate, fără ca aceasta să fie supusă unui anumit control jurisdicțional.
71.
Astfel, în stadiul actual, condiția respectivă este pur potestativă, iar protecția juridică a operatorului economic prejudiciat este afectată ( 22 ).
72.
În primul rând, aceasta presupune să se recunoască autorității contractante, în pofida conținutului, a contextului și a obiectivului dispozițiilor Directivei 89/665, libertatea de a decide sau de a nu decide să recurgă la o cerere de ofertă și, în consecință, de a respecta sau de a nu respecta principiile transparenței și nediscriminării consacrate la articolul 2 din Directiva 2004/18, garantându‑i în același timp că contractul încheiat cu încălcarea normelor de publicitate nu va fi lipsit de efecte, în cazul în care acesta a publicat totuși în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunț în care își exprimă intenția de a încheia contractul și a respectat termenul suspensiv minim de zece zile. Operatorul economic afectat va dispune, în fapt, numai de posibilitatea de a iniția o acțiune în despăgubire, care nu va permite redeschiderea concurenței cu privire la contractul atribuit în mod ilegal.
73.
Or, există în mod evident un paradox.
74.
Astfel, amintim că Directiva 89/665 urmărește în mod expres să crească garanțiile privind transparența și nediscriminarea în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, astfel încât să garanteze operatorului economic prejudiciat o protecție juridică completă ( 23 ). Pe de altă parte, amintim de asemenea că, pentru a combate atribuirea directă ilegală a contractelor și pentru a proteja potențialii ofertanți împotriva arbitrariului autorității contractante, legiuitorul Uniunii a ales să consolideze, în Directiva 2007/66, eficacitatea căilor de atac ( 24 ).
75.
În al doilea rând, condiția menționată permite, în stadiul actual, autorității contractante să atribuie direct un contract de achiziții publice contrar cerințelor prevăzute de Directiva 2004/18, efectuând formalități minime și expunându‑se unei sancțiuni minime, astfel încât aceasta ar putea abuza de drepturile care îi sunt recunoscute.
76.
Astfel cum arată Fastweb în observațiile sale, este, așadar, mai ușor să se încheie un contract de achiziții publice cu o întreprindere la alegere decât să se efectueze o cerere de ofertă periodică care să respecte normele de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18.
77.
Mai întâi, calendarul procedurii de cerere de ofertă este evitat efectiv și contractul de achiziții publice poate fi atribuit mai rapid. Prezenta cauză ilustrează perfect acest aspect, întrucât procedura legată de atribuirea contractului în discuție, cu o durată de șapte ani și cu o valoare de 521500000 de euro, a fost inițiată la 15 decembrie 2011 și a fost finalizată la 31 decembrie 2011, respectiv cincisprezece zile mai târziu.
78.
În continuare, sistemul de publicitate este diferit. În cadrul unei proceduri de cerere de ofertă periodică, autoritatea contractantă este, astfel, obligată să publice un anunț de participare și să notifice fiecăruia dintre ofertanți deciziile luate. Publicitatea prealabilă și asigurarea concurenței sunt, așadar, formalizate. În cadrul procedurii negociate fără publicarea unui anunț de participare, autoritatea contractantă este ținută de o simplă obligație de publicitate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, întreprinderea interesată dispunând în acest caz de zece zile pentru a introduce o cale de atac precontractuală. Este evident că această publicitate nu asigură informarea persoanei interesate astfel cum o poate garanta publicarea unei cereri de ofertă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau notificarea individuală a deciziilor adoptate de autoritatea contractantă și limitează, în consecință, căile de atac.
79.
În sfârșit, atunci când atribuirea contractului este ilegală, în special din cauza unui viciu care afectează procedura de cerere de ofertă, contractul poate fi lipsit de efecte. În schimb, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, organismul responsabil de soluționarea căilor de atac este obligat să mențină efectele unui contract încheiat cu încălcarea normelor de publicitate și de concurență în cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunț de transparență ex ante voluntară și a respectat termenul suspensiv minim de zece zile între această publicare și încheierea contractului. El o poate obliga, desigur, pe aceasta din urmă la plata de daune interese. Or, acordarea de daune interese nu permite redeschiderea concurenței cu privire la contractul atribuit în mod ilegal.
80.
În consecință, considerăm necesar ca, în cadrul controlului jurisdicțional al condițiilor prevăzute la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, organismul responsabil de soluționarea căilor de atac să aprecieze comportamentul autorității contractante. În opinia noastră, el trebuie în special să examineze dacă aceasta a acționat cu bună‑credință și cu diligența cerută în cadrul încheierii contractului și dacă motivele invocate de aceasta pentru a proceda la o atribuire de contract printr‑o procedură negociată fără publicarea unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt sau erau legitime.
81.
Aceasta este opinia exprimată și de guvernele italian și polonez, precum și de Consiliu și de Comisie în observațiile lor ( 25 ).
82.
Astfel, nu trebuie să se piardă din vedere că menținerea efectelor contractului prevăzută la articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 se întemeiază pe buna‑credință a autorității contractante și urmărește să protejeze securitatea juridică a cocontractanților. Legiuitorul Uniunii recunoaște în mod expres acest lucru în considerentul (26) al Directivei 2007/66, insistând pe necesitatea de a „evita insecuritatea juridică ce poate decurge din absența efectelor” contractului. În plus, Curtea a admis acest lucru în mod expres în Hotărârea Comisia/Germania ( 26 ).
83.
Or, nu poate exista securitate juridică și nici încredere legitimă atunci când autoritatea contractantă a acționat cu rea‑credință în aplicarea normei de drept și a încălcat în mod deliberat și intenționat normele de atribuire a contractelor de achiziții publice.
84.
În cadrul ședinței, Telecom Italia a expus ideea potrivit căreia articolul 2d alineatul (4) prima liniuță din Directiva 89/665 nu ar impune în niciun fel autorității contractante să acționeze cu bună‑credință și cu diligență, considerând că acesteia nu îi revine decât o obligație de motivare. Respingem cu fermitate o astfel de interpretare, întrucât buna‑credință a administrației este o parte intrinsecă a funcției sale și constituie temeiul încrederii legitime pe care administrații trebuie să o poată avea în privința acțiunii sale. Este vorba, așadar, despre unul dintre principiile generale care guvernează activitatea sa de zi cu zi. În consecință, considerăm evident faptul că articolul 2d alineatul (4) prima liniuță din directiva menționată presupune, în vederea aplicării sale, ca autoritatea contractantă să fi acționat cu bună‑credință.
85.
Este, așadar, necesar ca instanța națională să examineze motivele care, din punct de vedere logic și moral, au putut determina autoritatea contractantă să considere că avea dreptul să procedeze la o atribuire a contractului printr‑o procedură negociată, fără publicarea unui anunț de participare, și să distingă eroarea săvârșită cu bună‑credință de o încălcare intenționată a normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice. După această examinare, instanța națională va fi în măsură să stabilească sancțiunea cea mai potrivită.
86.
Există, așadar, două ipoteze.
87.
Prima este cea în care instanța națională constată că eroarea de drept săvârșită de autoritatea contractantă este scuzabilă, întrucât aceasta a făcut dovada bunei‑credințe. În aceste condiții, instanța națională este obligată să mențină efectele contractului în conformitate cu dispozițiile articolului 2d alineatul (4) din Directiva 89/665, astfel încât să mențină echilibrul urmărit între interesele diferitelor părți.
88.
În această privință, nimic nu indică faptul că organismul responsabil de soluționarea căilor de atac poate să adopte în acest caz sancțiuni alternative precum cele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din directiva menționată.
89.
În primul rând, organismul responsabil de soluționarea căilor de atac nu poate înlocui o sancțiune decât dacă există o sancțiune care să fie înlocuită. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un temei juridic pentru ca acest organism să poată pronunța o sancțiune. Or, în ipoteza în care ansamblul condițiilor prevăzute la articolul 2d alineatul (4)din Directiva 89/665 ar fi îndeplinite, am observat că legiuitorul Uniunii impune organismului menționat să mențină efectele contractului, privându‑l astfel de posibilitatea de a sancționa autoritatea contractantă prin lipsirea de efecte a contractului. Prin urmare, „sancțiunea”, în sensul directivei menționate, nu există.
90.
În al doilea rând, în ceea ce privește sancțiunile alternative prevăzute la articolul 2e din Directiva 89/665, legiuitorul Uniunii vizează în mod expres ipotezele în care organismul responsabil de soluționarea căilor de atac poate înlocui lipsirea de efecte a contractului cu o sancțiune financiară sau cu o diminuare a duratei contractului și nu se menționează în niciun fel situația reglementată de articolul 2d alineatul (4) din directiva menționată ( 27 ).
91.
În aceste condiții, ne putem întreba efectiv dacă se impune extinderea domeniului material de aplicare al articolului 2e din Directiva 89/665. Nu credem acest lucru, întrucât o astfel de interpretare ar contraveni însuși textului articolului 2 alineatul (7) din directiva menționată, precum și intenției legiuitorului Uniunii. Astfel, în această din urmă dispoziție, acesta a exclus în mod expres situațiile prevăzute la articolul 2e din domeniul libertății recunoscute statelor membre de a determina efectele care trebuie recunoscute exercitării competenței lor de sancționare.
92.
A doua ipoteză este cea în care instanța națională consideră că eroarea de drept nu este scuzabilă și că autoritatea contractantă a încălcat în mod deliberat și intenționat normele de publicitate și de concurență prealabile. În acest caz, o astfel de încălcare trebuie să fie, în mod evident, sancționată. Astfel, nu există niciun motiv legitim care să justifice menținerea efectelor unui contract a cărui încheiere constituie, în sensul jurisprudenței Curții, cea mai gravă încălcare a dreptului în domeniul achizițiilor publice.
93.
În aceste condiții, organismul responsabil de soluționarea căilor de atac este, așadar, obligat să lipsească contractul de efecte în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 2d alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/665 și să repună în drepturile sale operatorul economic prejudiciat de acest act fraudulos.
94.
Într‑o astfel de ipoteză, statele membre nu pot fi private de posibilitatea de a declara contractul lipsit de efecte, întrucât, dacă s‑ar întâmpla acest lucru, autoritatea contractantă ar fi liberă în acest caz să încalce normele de publicitate și de concurență impuse de lege, sub rezerva obligației de plată, după caz, de daune interese operatorului economic prejudiciat. Or, o asemenea interpretare ar compromite, cu siguranță, obiectivele pe care legiuitorul Uniunii a preconizat să le urmărească prin adoptarea Directivei 2007/66 ( 28 ).
95.
Amintim că scopul este de a asigura eficacitatea sancțiunii. Or, într‑o situație în care autoritatea contractantă a acționat în mod vădit cu intenția de a eluda normele aplicabile, simpla absență a efectelor contractului permite garantarea unei sancțiuni descurajante și eficace.
96.
Amintim de asemenea că finalitatea Directivei 89/665 este de a garanta respectarea principiului egalității de tratament. Or, numai anularea contractului încheiat în mod ilegal și lipsirea de efecte a acestuia permit să se restabilească concurența pe piață și să se creeze noi oportunități de afaceri pentru operatorul economic care a fost privat în mod ilegal de posibilitatea de a participa la procedura de atribuire a contractului.
97.
În aceste condiții, trebuie să se precizeze în prezent că organismul responsabil de soluționarea căilor de atac continuă să fie liber să aprecieze măsura în care contractul trebuie să fie lipsit de efecte, și acest lucru în conformitate cu articolul 2d alineatul (2) din Directiva 89/665.
98.
Astfel, am văzut că această dispoziție recunoaște statelor membre libertatea de a stabili în legislația lor națională consecințele care trebuie deduse din declararea absenței efectelor contractului. Potrivit legiuitorului Uniunii, statele membre pot să confere astfel organismului responsabil de soluționarea căilor de atac competența de a anula retroactiv toate obligațiile contractuale sau de a limita întinderea anulării contractului la obligațiile care trebuie să mai fie executate. Totuși, legiuitorul Uniunii intenționează să confere, în acest din urmă caz, o largă putere de apreciere organismului responsabil de soluționarea căilor de atac. Astfel, acesta face trimitere în mod expres la dispozițiile articolului 2e alineatul (2) din Directiva 89/665. Potrivit acestei dispoziții, statele membre pot acorda acestui organism o marjă largă de apreciere pentru a examina, în raport cu toți factorii relevanți, inclusiv gravitatea încălcării, comportamentul autorității contractante și, în situațiile menționate la articolul 2d alineatul (2) din această directivă, măsura în care contractul rămâne în vigoare pentru a stabili, după caz, dacă trebuie să se reducă durata contractului sau să se impună penalități financiare.
99.
Prin urmare, marja de apreciere de care poate dispune organismul responsabil de soluționarea căilor de atac atunci când trebuie să declare absența efectelor unui contract încheiat în mod ilegal își are temeiul într‑o coroborare a articolului 2d alineatul (2) cu articolul 2e alineatul (2) din Directiva 89/665.
100.
Având în vedere toate aceste elemente, avem, așadar, sentimentul că nici finalitatea Directivei 89/665, nici dispozițiile articolului 2d din aceasta nu se opun ca un stat membru să recunoască acestui organism libertatea de a aprecia măsura în care un contract încheiat fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trebuie să fie lipsit de efecte, atunci când acesta constată că, în pofida publicării unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în care își exprimă intenția de a încheia contractul și a respectării unui termen suspensiv minim de zece zile între atribuirea contractului respectiv și semnarea acestuia, autoritatea contractantă a încălcat normele de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18 în mod deliberat și intenționat.
101.
Dimpotrivă, considerăm că o astfel de interpretare se impune dacă dorim să garantăm efectul util al Directivei 89/665 și să asigurăm protecția drepturilor fundamentale recunoscute operatorului economic privat în mod ilegal de posibilitatea de a participa la procedura de atribuire a contractului.
102.
În cadrul cauzei principale, considerăm că va reveni, așadar, instanței naționale competente sarcina de a aprecia legitimitatea motivelor pe care s‑a întemeiat Ministero dell’Interno pentru a atribui contractul în discuție printr‑o procedură negociată fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
103.
În această privință, dorim să formulăm următoarele observații.
104.
În prezenta cauză, amintim că Ministero dell’Interno a considerat că poate recurge la această procedură întemeindu‑se pe dispozițiile articolului 57 alineatul 2 litera b) din Decretul legislativ nr. 163/2006, care transpune, în ordinea juridică italiană, articolul 28 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/81.
105.
Amintim că, în temeiul acestei dispoziții, procedura în cauză este permisă „în cazul în care, din motive tehnice sau referitoare la protecția drepturilor de exclusivitate, contractul nu poate fi atribuit decât unui anumit operator economic”.
106.
În speță, Ministero dell’Interno a considerat că Telecom Italia era singurul operator economic în măsură să execute contractul de servicii, din motive tehnice și de protecție a (anumitor) drepturi exclusive.
107.
Or, Tribunale amministrativo regionale per il Lazio a considerat că datele și împrejurările invocate de Ministero dell’Interno nu constituiau „motive tehnice” în sensul articolului 57 alineatul 2 litera b) din Decretul legislativ nr. 163/2006, ci se întemeiau pe motive legate de oportunitatea și de dificultățile care ar putea decurge din atribuirea contractului unui alt operator economic.
108.
În același mod, Consiglio di Stato a considerat că autoritatea contractantă nu demonstrase corespunzător cerințelor legale că erau îndeplinite condițiile necesare pentru a recurge la o procedură negociată fără publicarea unui anunț de participare. În această privință, Consiglio di Stato a considerat că, din ansamblul afirmațiilor făcute și din documentația prezentată, inclusiv raportul tehnic, nu a rezultat o imposibilitate obiectivă de a atribui aceleași servicii unor operatori economici diferiți, ci, mai degrabă, caracterul inoportun al unei astfel de soluții, în special pentru că, în opinia Ministero dell’Interno, această soluție ar presupune schimbări, costuri și timpul necesar pentru adaptare.
109.
Este adevărat că, având în vedere elementele de care dispunem, Ministero dell’Interno nu pare să invoce motive tehnice speciale, nici chiar cerințe referitoare la particularitatea echipamentelor în discuție sau la sensibilitatea pieței.
110.
Înțelegem că, în domeniul securității sau al apărării, poate fi legitim ca anumite dispoziții de drept în domeniul achizițiilor publice să nu se aplice, anumite contracte fiind din acest punct de vedere sensibile încât ar fi inadecvat să se recurgă la o publicitate și la o concurență prealabile ale operatorilor economici. Acesta este cazul contractelor atribuite de serviciile de informații sau al contractelor destinate unor activități de contraspionaj, de exemplu. Acesta este și cazul achizițiilor deosebit de sensibile, care necesită o confidențialitate extrem de ridicată precum cele legate de combaterea terorismului sau destinate în mod specific unor activități sensibile desfășurate de forțele de ordine și de securitate.
111.
Or, în prezenta cauză, Ministero dell’Interno nu pare să evoce astfel de împrejurări. Desigur, acesta precizează că contractul se referă la „furnizarea de servicii de comunicare electronică în favoarea Departamentului de securitate publică și a Armei carabinierilor, precum servicii de telefonie vocală, telefonie mobilă, transfer de date, cu respectarea tuturor condițiilor de confidențialitate și de siguranță a informațiilor în interesul securității naționale” ( 29 ). Pare totuși că, având în vedere în special constatările efectuate de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio și de Consiglio di Stato, Ministero dell’Interno nu a justificat caracterul sensibil al contractului și al echipamentelor în discuție și nici măcar nu a evocat cerințele speciale care privesc, de exemplu, siguranța informațiilor sau protecția informațiilor confidențiale sau clasificate care, în interesul securității naționale, ar putea necesita efectiv o protecție specifică și ar putea implica o selecție specială a candidatului.
112.
Pe de altă parte, suntem surprinși de cronologia faptelor, în special de rapiditatea cu care a fost atribuit contractul. Împărtășim, așadar, sub acest aspect, rezervele exprimate de Comisie în cadrul ședinței. Astfel, din elementele dosarului reiese că Ministero dell’Interno a decis să reînnoiască contractul de telefonie încheiat în 2003 cu Telecom Italia cu numai cincisprezece zile înainte de expirarea convenției anterioare, și anume la 15 decembrie 2011. Pe de altă parte, reiese de asemenea din înscrisurile din dosar că contractul a fost semnat la 31 decembrie 2011, cu alte cuvinte, cincisprezece zile mai târziu. O asemenea atitudine ne surprinde ținând seama de importanța acestui contract pentru funcționarea administrației, de durata contractului respectiv (șapte ani) și de valoarea acestuia (521500000 de euro), cu excepția situației în care Ministero dell’Interno și Telecom Italia conveniseră că convenția va fi reînnoită.
113.
În sfârșit, considerăm că trebuie să se țină seama în mod evident de faptul că Ministero dell’Interno este o autoritate publică ce dispune de consilieri juridici suficient de informați pentru a nu săvârși o eroare de apreciere în ceea ce privește condițiile în care un contract de achiziții publice poate fi atribuit în lipsa publicității și a concurenței prealabile.
114.
În aceste condiții, va reveni instanței naționale competente sarcina de a examina, având în vedere toate elementele de care dispune, dacă o asemenea eroare este scuzabilă sau dacă aceasta ține de o încălcare deliberată și intenționată a normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice.
115.
Având în vedere toate aceste elemente, considerăm, în consecință, că articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665 coroborat cu principiul egalității de tratament și cu dreptul la o cale de atac efectivă trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să recunoască organismului responsabil de soluționarea căilor de atac libertatea de a aprecia măsura în care un contract încheiat fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trebuie să fie lipsit de efecte atunci când acest organism constată că, în pofida publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui anunț în care își exprimă intenția de a încheia contractul și a respectării unui termen suspensiv minim de zece zile între atribuirea contractului respectiv și semnarea acestuia, autoritatea contractantă a încălcat normele de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18 în mod deliberat și intenționat.
IV – Concluzie
116.
În lumina considerațiilor de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebarea adresată cu titlu preliminar de Consiglio di Stato după cum urmează:
„Articolul 2d alineatul (4) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 coroborat cu principiul egalității de tratament și cu dreptul la o cale de atac efectivă trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să recunoască organismului responsabil de soluționarea căilor de atac libertatea de a aprecia măsura în care un contract încheiat fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trebuie lipsit de efecte, atunci când acest organism constată că, în pofida publicării unui anunț în care își exprimă intenția de a încheia contractul în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și a respectării unui termen suspensiv minim de zece zile între atribuirea contractului respectiv și semnarea acestuia, autoritatea contractantă a încălcat în mod deliberat și intenționat normele de publicitate și de concurență impuse de Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii.”
( 1 ) Limba originală: franceza.
( 2 ) Directiva Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 (JO L 335, p. 31, denumită în continuare „Directiva 89/665”).
( 3 ) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).
( 4 ) A se vedea al treilea considerent, precum și articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 89/665. A se vedea de asemenea Hotărârea Comisia/Germania (C‑503/04, EU:C:2007:432, punctul 35 și jurisprudența citată).
( 5 ) A se vedea considerentele (27) și (28) ale Directivei 2007/66.
( 6 ) Acest anunț este denumit de asemenea „anunț de transparență ex ante voluntară”.
( 7 ) A se vedea considerentul (28) al Directivei 2007/66.
( 8 ) Supliment ordinar la GURI nr. 100 din 2 mai 2006. Decret, astfel cum a fost modificat prin Decretul legislativ nr. 152 din 11 septembrie 2008 (supliment ordinar la GURI nr. 231 din 2 octombrie 2008, denumit în continuare „Decretul legislativ nr. 163/2006”).
( 9 ) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, p. 76), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1251/2011 al Comisiei din 30 noiembrie 2011 (JO L 319, p. 43, denumită în continuare „Directiva 2009/81”). Articolul 28 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/81 reia, în termeni identici, în esență, dispozițiile articolului 31 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/18.
( 10 ) A se vedea considerațiile noastre consacrate acestui principiu la punctul 34 și următoarele din Concluziile noastre în cauza Wall (C‑91/08, EU:C:2009:659).
( 11 ) A se vedea printre altele Hotărârea Manova (C‑336/12, EU:C:2013:647, punctul 28). A se vedea de asemenea Hotărârea Wall (C‑91/08, EU:C:2010:182), în care Curtea a precizat că „[articolele 43 CE și 49 CE] și principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate, precum și obligația de transparență care decurge din acestea au în vedere obiective identice cu cele urmărite de [Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/78/CE a Comisiei din 13 septembrie 2001 (JO L 285, p. 1)], în special în ceea ce privește libera circulație a serviciilor și exercitarea nedenaturată a concurenței în statele membre” (punctul 48).
( 12 ) A se vedea Hotărârile Comisia/CAS Succhi di Frutta (C‑496/99 P, EU:C:2004:236, punctul 109 și jurisprudența citată), precum și Parking Brixen (C‑458/03, EU:C:2005:605, punctul 49 și jurisprudența citată).
( 13 ) A se vedea Hotărârea Wall (EU:C:2010:182, punctul 36 și jurisprudența citată).
( 14 ) A se vedea Hotărârea Comisia/Belgia (C‑87/94, EU:C:1996:161, punctele 54-56).
( 15 ) A se vedea printre altele considerentele (3) și (4) ale acestei directive. A se vedea de asemenea Hotărârea Comisia/Austria (C‑212/02, EU:C:2004:386, punctele 20-22).
( 16 ) A se vedea Hotărârea Strabag și alții (C‑314/09, EU:C:2010:567, punctul 33 și jurisprudența citată).
( 17 ) A se vedea de asemenea Hotărârea GAT (C‑315/01, EU:C:2003:360, punctul 44 și jurisprudența citată).
( 18 ) A se vedea Hotărârea Stadt Halle și RPL Lochau (C‑26/03, EU:C:2005:5, punctul 37).
( 19 ) Considerentul (14) al Directivei 2007/66.
( 20 ) A se vedea printre altele articolul 2d alineatul (3) din Directiva 89/665, care introduce o atenuare a principiului prevăzut la alineatul (1) al acestui articol, prevăzând că „Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca organismul responsabil de soluționarea căilor de atac […] să nu declare un contract ca fiind lipsit de efecte, chiar dacă acesta a fost atribuit în mod ilegal […], dacă acest organism constată […] că motive imperative de interes general impun menținerea efectelor contractului”. Termenii acestei dispoziții sunt clari, legiuitorul Uniunii recunoscând în mod evident instanței naționale o putere de apreciere în ceea ce privește stabilirea sancțiunii celei mai potrivite atunci când există motive imperative de interes general.
( 21 ) Sublinierea noastră. Regăsim acest termen la articolul 2e alineatul (2) din Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice [COM(2006) 195 final] și un termen similar la punctul 3 din expunerea de motive a acestei propuneri care prevede că, „[a]tunci când o autoritate contractantă consideră că are dreptul să atribuie direct un contract […], aceasta va trebui […] să suspende încheierea contractului timp de cel puțin 10 zile, după ce a efectuat o publicitate adecvată prin intermediul unui anunț de atribuire simplificată” (sublinierea noastră).
( 22 ) O condiție este „potestativă” atunci când nașterea sau executarea obligației depinde doar de voința unuia dintre contractanți.
( 23 ) A se vedea al treilea considerent al acestei directive.
( 24 ) Hotărârea Comisia/Austria (EU:C:2004:386, punctele 20-22).
( 25 ) A se vedea punctele 22 și 27 din observațiile depuse de guvernul italian, punctul 12 din cele depuse de guvernul polonez, punctul 33 din cele depuse de Consiliu și punctul 48 din cele depuse de Comisie.
( 26 ) EU:C:2007:432, punctul 33 și jurisprudența citată. A se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea Strabag și alții (EU:C:2010:567), în care Curtea a precizat că termenele se impun „pentru a evita posibilitatea candidaților și a ofertanților să invoce, în orice moment, încălcări ale reglementării [privind achizițiile publice], obligând astfel autoritatea contractantă să reia întreaga procedură pentru a îndrepta aceste încălcări” (punctul 37 și jurisprudența citată).
( 27 ) Aceste ipoteze sunt următoarele. Prima, prevăzută la articolul 1 alineatul (5) din Directiva 89/665, este cea în care contractul este încheiat, deși operatorul economic prejudiciat a exercitat calea de atac în fața autorității contractante. A doua, prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din această directivă, este cea în care autoritatea contractantă încheie contractul înainte ca instanța națională să soluționeze cererea de măsuri provizorii sau acțiunea. A treia, prevăzută la articolul 2a alineatul (2) din directiva menționată, este cea în care încheierea contractului care urmează deciziei de atribuire a contractului are loc anterior expirării termenului de minim zece zile de la notificarea ofertanților și a candidaților interesați cu privire la decizia de atribuire. A patra, în sfârșit, este cea în care contractul a fost lipsit de efecte pentru motivele expres prevăzute la articolul 2d alineatul (1) din aceeași directivă.
( 28 ) Potrivit unei jurisprudenței constante, pentru a asigura o interpretare și o aplicare uniforme ale unei dispoziții, a cărei versiune într‑o limbă a Uniunii este diferită de cele stabilite în celelalte limbi, aceasta trebuie interpretată nu numai în lumina economiei generale a textului în care se înscrie, dar și a finalității urmărite de legiuitorul Uniunii [a se vedea printre altele Hotărârea Endendijk (C‑187/07, EU:C:2008:197, punctul 22 și urm.)].
( 29 ) Sublinierea noastră.
Full & Egal Universal Law Academy