CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
NIILO JÄÄSKINEN
prezentate la 17 iulie 2014 ( 1 )
Cauza C‑422/13
Landesamt für Landwirtschaft, Umwelt und ländliche Räume des Landes Schleswig‑Holstein
împotriva
Uta Wree
[cerere de decizie preliminară formulată de Schleswig‑Holsteinisches Oberverwaltungsgericht (Germania)]
„Trimitere preliminară — Politica agricolă comună — Schemă de plată unică — Regulamentul (CE) nr. 73/2009 — Articolul 34 — Noțiunea «pășune permanentă» — Stratul de acoperire vegetală a unui depozit de deșeuri aflat în etapa de posttratare — Noțiunea «utilizare predominant agricolă» în cazul unei utilizări mixte a unei suprafețe agricole”
I – Introducere
1.
Aplicarea schemei de plată unică presupune în special existența unor „hectare eligibile”, astfel cum sunt definite la articolul 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ( 2 ).
2.
Prezenta cauză ridică două probleme pentru a se stabili dacă suprafețele în discuție în cauza principală sunt „hectare eligibile” pentru ajutor, și anume:
—
Noțiunea „pășuni permanente” ( 3 ), ca element de definire a noțiunii „suprafață agricolă” ( 4 ), poate include stratul de acoperire a unui depozit de deșeuri aflat în etapa de posttratare (denumite în continuare „suprafețele în litigiu”)?
—
Atunci când o „suprafață agricolă” este utilizată și pentru alte activități în afara celor agricole, cum trebuie interpretată cerința unei utilizări „predominant pentru activități agricole” ( 5 ), de care este condiționată eligibilitatea suprafețelor în discuție?
3.
Aceste probleme reies, în esență, din trimiterea preliminară prezentată de Schleswig‑Holsteinisches Oberverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Superior din Schleswig Holstein, Germania) în cadrul unui litigiu între doamna Uta Wree și Landesamt für Landwirtschaft, Umwelt und ländliche Räume des Landes Schleswig‑Holstein (Oficiul pentru Agricultură, Mediu și Zone Rurale al landului Schleswig‑Holstein, denumit în continuare „Landesamt”), cu privire la luarea în considerare, ca suprafețe eligibile pentru acordarea ajutorului, a unei suprafețe care constituie stratul de acoperire vegetală a unui depozit de deșeuri aflat în etapa de posttratare.
4.
În cadrul prezentei cauze, Curtea este astfel chemată să se pronunțe cu privire la noțiuni centrale ale dreptului agricol precum noțiunea „activitate agricolă”, calificarea drept „suprafață agricolă” și identificarea hectarelor eligibile pentru ajutor, precum și utilizarea unei suprafețe a unei exploatări agricole „predominant” pentru activități agricole. Observăm de la bun început că trimiterea preliminară privește exclusiv condițiile schemei de plată unică, cu excluderea oricărei alte considerații, precum cele legate de sănătatea publică, siguranța alimentară sau de altă natură.
II – Cadrul juridic
A – Regulamentul nr. 73/2009
5.
Considerentul (7) al Regulamentului nr. 73/2009 are următorul cuprins:
„Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 [al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1)] a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al pășunilor permanente. Ar trebui menținute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menținerea pășunilor permanente existente, pentru a oferi garanții împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile.”
6.
Potrivit articolului 2 literele (c) și (h) din Regulamentul nr. 73/2009:
„(c)
«activitate agricolă» înseamnă producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6;
[…]
(h)
«suprafață agricolă» înseamnă orice suprafață de teren arabil, pășune permanentă sau culturi permanente.”
7.
Articolul 34, plasat în cadrul titlului III, intitulat „Schema de plată unică”, din Regulamentul nr. 73/2009, prevede:
„(1) Ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Drepturile de plată activate vor acorda dreptul la plata sumei stabilite în cadrul schemei.
(2) În sensul prezentului titlu, «hectar eligibil» înseamnă:
(a)
orice suprafață agricolă a exploatației și orice suprafață plantată cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41), care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și în activități neagricole, activitatea agricolă să predomine […]
[…]”
B – Regulamentul nr. 1120/2009
8.
Regulamentul nr. 1120/2009 ( 6 ) stabilește normele de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul nr. 73/2009.
9.
Articolul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 1120/2009 are următorul cuprins:
„În sensul titlului III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
[…]
(c)
«pășuni permanente» înseamnă terenurile folosite pentru producția de iarbă sau de alte plante erbacee furajere în mod natural (spontan) sau prin cultivare (însămânțare), care nu au fost incluse timp de cinci ani sau mai mult în sistemul de rotație a culturilor din exploatație, cu excepția suprafețelor scoase din producția comercială […]; în acest scop, «iarbă sau alte plante erbacee furajere» înseamnă toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradițional pe pășunile naturale sau care sunt incluse în mod normal în statul membru în amestecurile de semințe pentru pășuni sau pajiști (fie că sunt sau nu utilizate pentru pășunatul animalelor) […]”.
10.
Potrivit articolului 9 din Regulamentul nr. 1120/2009:
„În sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în cazul în care o suprafață agricolă a unei exploatații este utilizată și pentru activități neagricole, suprafața respectivă este considerată ca fiind utilizată predominant pentru activități agricole dacă activitatea agricolă poate fi exercitată fără a fi în mod semnificativ afectată de intensitatea, natura, durata și calendarul activității neagricole.
Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea primului paragraf pe teritoriul lor.”
III – Litigiul principal, întrebarea preliminară și procedura în fața Curții
11.
Doamna Wree este medic veterinar și gestionează o exploatație de creștere a oilor. În cadrul acesteia, ea crește oi și produce miei de sacrificat. Turmele sale pășunează pe diferite pășuni din regiunile districtelor Nordfriesland și Schleswig‑Flensburg.
12.
Printre aceste pășuni se numără în special stratul de acoperire vegetală a depozitului de deșeuri Ahrenshöft din districtul Nordfriesland și a depozitului de deșeuri Schleswig‑Haferteich din districtul Schleswig‑Flensburg (denumite în continuare, împreună, „depozitele de deșeuri”). Faza de depozitare a deșeurilor este încheiată pentru ambele depozite supraterane. Depozitul de deșeuri Ahrenshöft se află încă în etapa de dezafectare și trebuie să fie introdus în curând în etapa de posttratare, în timp ce depozitul de deșeuri Schleswig‑Haferteich se află deja în etapa de posttratare. Observăm că trimiterea preliminară îl privește numai pe acesta din urmă, deși situația depozitului de deșeuri Ahrenshöft este de asemenea descrisă în această trimitere.
13.
Conform contractelor pe care doamna Wree le‑a încheiat cu exploatanții celor două depozite de deșeuri, ea are dreptul să folosească, cu titlu gratuit, pășunile care se compun din stratul de acoperire vegetală a celor două depozite de deșeuri pentru pășunatul ovinelor.
14.
Prin cererea unică din 11 mai 2010, doamna Wree a solicitat Landesamt acordarea plății unice pentru anul de recoltă 2010. Landesamt a respins cererea. Doamna Wree apreciase la 25,5098 hectare suprafața eligibilă de care dispune, inclusiv suprafețele cu iarbă situate pe cele două depozite de deșeuri. Respectiva suprafață eligibilă era de numai 5,7243 hectare potrivit Landesamt, care a susținut că suprafețele rămase nu erau înscrise în cartea funciară. Potrivit Landesamt, acestea din urmă nu constituie suprafețe utilizate pentru activități agricole.
15.
Doamna Wree a formulat o contestație împotriva acestei decizii. Ea a susținut că utilizează, pentru creșterea ovinelor, suprafețele de pe depozitele de deșeuri ca pășuni și că nivelează și cosește anumite părți ale respectivelor suprafețe. Pe de altă parte, în susținerea contestației sale, ea a susținut că toată suprafața depozitelor de deșeuri poate fi utilizată fără restricții pentru pășunatul oilor.
16.
Prin decizia adoptată la 31 martie 2011, Landesamt a respins ca nefondată contestația doamnei Wree. În susținerea deciziei sale, acesta a arătat că suprafețele care fac obiectul cererii reclamantei nu erau suprafețe agricole utile în sensul Regulamentului nr. 73/2009, ci depozite de deșeuri dezafectate în sensul Regulamentului privind depozitele de deșeuri (Deponieverordnung) ( 7 ).
17.
La 15 aprilie 2011, doamna Wree a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la Schleswig‑Holsteinisches Verwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ din Schleswig‑Holstein). În susținerea acțiunii sale, ea a arătat, printre altele, că nu se poate considera că suprafețele în litigiu fac, cu titlu principal, obiectul unei utilizări ca depozit de deșeuri dezafectat, dat fiind că este vorba despre o stare, iar nu despre o utilizare. În schimb, Landesamt susține că suprafețele respective sunt utilizate în principal ca depozite de deșeuri care se află în etapa de posttratare și că, pentru motive de stabilitate a depozitelor de deșeuri, dacă sunt controlate, suprafețele pot fi pășunate de oi. Potrivit Landesamt, în principal pentru a preveni procesele biologice nedorite care influențează stabilitatea depozitelor de deșeuri exploatanții depozitelor de deșeuri au pus în mod gratuit suprafețele în litigiu la dispoziția doamnei Wree.
18.
Prin hotărârea din 19 ianuarie 2012, Schleswig‑Holsteinisches Verwaltungsgericht a admis acțiunea doamnei Wree. Instanța menționată a considerat că aceasta din urmă avea dreptul la plata unică pentru anul 2010 și că suprafețele depozitelor de deșeuri ar trebui luate în considerare la calcularea ajutorului. Landesamt a formulat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.
19.
Considerând că soluționarea litigiului principal depindea de interpretarea dreptului Uniunii, Schleswig‑Holsteinisches Oberverwaltungsgericht a decis, prin decizia din 15 iulie 2013, să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„O suprafață poate fi considerată suprafață agricolă în sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din [Regulamentul nr. 73/2009] și în cazul în care, deși este utilizată în scopuri agricole (fiind ocupată cu pășuni pentru creșterea ovinelor), constituie totuși stratul de acoperire a unui depozit de deșeuri aflat în etapa de posttratare?”
20.
Au fost prezentate observații scrise de către doamna Wree, de Landesamt, de guvernul danez și de Comisia Europeană. Nu a avut loc o ședință de audiere a pledoariilor.
IV – Analiză
A – Observații introductive
21.
Pentru a răspunde la întrebarea preliminară, este necesar să examinăm succesiv noțiunea „activitate agricolă”, calificarea drept „suprafață agricolă” și identificarea hectarelor eligibile, precum și utilizarea unei suprafețe a unei exploatații agricole „predominant” pentru activități agricole.
B – Cu privire la noțiunea de activitate agricolă în speță
22.
Landesamt afirmă că utilizarea unei suprafețe ca strat de acoperire a unui depozit de deșeuri aflat în etapa de posttratare nu este o utilizare agricolă, ci ține de gestionarea deșeurilor. Utilizarea suprafeței respective ca pășune ar fi un mijloc care ar răspunde obiectivelor acestei utilizări.
23.
Cu toate acestea, Landesamt, precum și Comisia par să admită că suprafețele fac de asemenea obiectul unei utilizări agricole, întrucât turmele doamnei Wree pășunează pe suprafețele în litigiu în scopuri lucrative.
24.
Instanța de trimitere nu solicită în mod expres Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă faptul că turmele doamnei Wree pășunează pe pășuni care sunt formate din stratul de acoperire vegetală a unor depozite de deșeuri înseamnă că activitatea doamnei Wree trebuie calificată drept „activitate agricolă” în sensul articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 73/2009.
25.
Nu este mai puțin adevărat, în opinia noastră, că pășunatul turmelor pe suprafețe care sunt formate din stratul de acoperire vegetală a unor depozite de deșeuri poate constitui în sine o activitate agricolă, în măsura în care această activitate constă în „creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole” în sensul articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 73/2009, spre deosebire, de exemplu, de activități în scopuri nelucrative.
26.
În schimb, nu considerăm că activitatea care implică pășunatul turmelor pe pășuni care sunt formate din stratul de acoperire vegetală a unor depozite de deșeuri poate fi analizată drept „menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu”, astfel cum este prevăzut la articolul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 73/2009. Împărtășim, așadar, cu privire la acest aspect, opinia Landesamt potrivit căreia, deși etapa de posttratare privește și protecția mediului, nu este vorba totuși despre „menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu”, care, potrivit articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 73/2009, constituie de asemenea o activitate agricolă.
27.
În opinia noastră, această concluzie se impune întrucât este dificil să admitem că amplasamentul unui fost depozit de deșeuri, chiar și în etapa de posttratare, îndeplinește cerința de „bune condiții agricole” prevăzută la articolul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 73/2009 ( 8 ). Locurile în care pot fi menținute pur și simplu bune condiții agricole nu necesită atât de multă supraveghere, având în vedere protecția sănătății, precum depozitele de deșeuri în discuție în litigiul principal.
28.
Pe de altă parte, astfel cum arată în mod corect Comisia, interpretarea noțiunii de suprafață agricolă implică să se stabilească dacă suprafețele în discuție pot fi calificate drept „terenuri” întrucât definiția pășunilor permanente care figurează la articolul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 1120/2009 se referă la acest termen sau dacă este necesar, dimpotrivă, să se considere stratul de acoperire vegetală a depozitelor de deșeuri ca intrând în sfera noțiunii „construcție”. Astfel, la fel ca și Comisia, considerăm că pășunea trebuie, în sine, să fie un teren și că o construcție sau un edificiu nu poate îndeplini definiția de pășune ( 9 ).
29.
În observațiile scrise, doamna Wree arată că stratul etanș propriu‑zis se situează deasupra unui strat de drenare a gazelor și a unui strat de compensare. În opinia doamnei Wree, acesta este format din două elemente, și anume un strat mineral și o geomembrană. În zona inferioară a depozitului de deșeuri, stratul mineral este de trisoplast, un amestec de nisip, bentonită și polimer. În zona superioară a depozitului de deșeuri, stratul mineral este constituit din 50 de centimetri de argilă.
30.
Depozitele de deșeuri sunt acoperite astfel de diferite straturi. Deși stratul de acoperire vegetală a depozitelor de deșeuri a fost adăugat, acesta conține totuși elemente prezente în solul natural, și anume nisip și argilă. În opinia noastră, reiese că nu este necesar să se considere că orice teren terasat trebuie considerat în mod necesar ca făcând parte dintr‑o construcție. Dimpotrivă, niciun element nu se opune posibilității ca stratul de acoperire vegetală a depozitelor de deșeuri să fie considerat teren din moment ce acesta are tocmai funcția de a fi cât mai aproape posibil de o suprafață naturală acoperită de iarbă și de alte plante erbacee furajere. De asemenea, în cazul suprafețelor care corespund acostamentelor autostrăzilor, acestea rezultă din lucrări de terasare, însă nu se deosebesc de suprafețele naturale după adăugarea unui strat de acoperire vegetală. Or, este cert că astfel de suprafețe intră în sfera noțiunii de teren. Astfel, considerăm că stratul de acoperire vegetală a depozitelor de deșeuri poate fi considerat din punct de vedere juridic ca făcând parte din teren.
C – Cu privire la calificarea drept suprafață agricolă și la identificarea „hectarelor eligibile ”
31.
Din articolul 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009 rezultă că un „hectar eligibil” face parte în mod incontestabil din suprafața agricolă. Astfel cum a constatat deja avocatul general Mazák, expresia „hectar eligibil [pentru ajutor]” desemnează toate terenurile arabile și pășunile permanente – cu excepția suprafețelor ocupate cu culturi permanente și păduri – care sunt destinate unei activități agricole ( 10 ).
32.
Pe de altă parte, potrivit interpretării date de Curte, elementele de peisaj precum acostamentele, drumurile și canalele nu pot fi luate în considerare pentru a stabili suprafața eligibilă pentru ajutor ( 11 ).
33.
În schimb, o pășune permanentă constituie o suprafață agricolă. În această privință, ne referim la articolul 2 din Regulamentul nr. 1120/2009 potrivit căruia pășuni permanente înseamnă „terenurile folosite pentru producția de iarbă sau de alte plante erbacee furajere în mod natural (spontan) sau prin cultivare (însămânțare), care nu au fost incluse timp de cinci ani sau mai mult în sistemul de rotație a culturilor din exploatație, cu excepția suprafețelor scoase din producția comercială […]; în acest scop, «iarbă sau alte plante erbacee furajere» înseamnă toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradițional pe pășunile naturale sau care sunt incluse în mod normal în statul membru în amestecurile de semințe pentru pășuni sau pajiști (fie că sunt sau nu utilizate pentru pășunatul animalelor)”.
34.
În Hotărârea Landkreis Bad Dürkheim ( 12 ), Curtea a interpretat articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, al cărui domeniu de aplicare era identic cu cel al articolului 34 din Regulamentul nr. 73/2009. Curtea a declarat că calificarea drept „terenuri arabile” sau drept „pășuni permanente” și, în consecință, drept „suprafață agricolă”depinde de destinația efectivă a terenurilor în cauză (sublinierea noastră) ( 13 ).
35.
Or, în opinia noastră, nici calificarea suprafețelor în litigiu în raport cu noțiunea de pășune, nici destinația efectivă a acestora în acest scop nu pot fi contestate în mod serios în speță.
D – Cu privire la utilizarea unei suprafețe a unei exploatații agricole predominant pentru activități agricole
36.
Articolul 9 din Regulamentul nr. 1120/2009 prevede condițiile în care o suprafață agricolă a unei exploatații care este utilizată de asemenea pentru alte activități decât cele agricole poate fi considerată totuși ca fiind utilizată „predominant pentru activități agricole” în scopul aplicării articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009. Potrivit articolului 9 primul paragraf din Regulamentul nr. 1120/2009, această condiție este îndeplinită „dacă activitatea agricolă poate fi exercitată fără a fi în mod semnificativ afectată de intensitatea, natura, durata și calendarul activității neagricole”. În temeiul celui de a doilea paragraf al articolului 9 menționat, statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea acestei dispoziții pe teritoriul lor.
37.
În prezenta cauză, este necesar să se examineze, așadar, dacă operațiunile corespunzătoare unei etape de posttratare a unui depozit de deșeuri afectează în mod semnificativ activitatea agricolă, dată fiind intensitatea, natura, durata și calendarul acestora.
38.
În opinia noastră, caracteristicile obiective ale suprafeței și activității sunt determinante pentru a analiza dacă o suprafață poate fi considerată ca fiind utilizată în scopuri agricole și dacă activitățile neagricole afectează „în mod semnificativ” activitățile agricole. Opinia subiectivă a unui agricultor nu poate fi determinantă, astfel cum arată în mod întemeiat guvernul danez. În plus, în anumite cazuri, caracteristicile obiective ale unei suprafețe sau ale unei activități sunt susceptibile efectiv să afecteze în mod semnificativ o activitate agricolă ( 14 ).
39.
Revine instanței naționale obligația de a verifica dacă activitatea agricolă exercitată de doamna Wree este afectată în mod semnificativ de natura activității neagricole, care constă în măsuri concrete legate de etapa de dezafectare și de etapa de posttratare a depozitelor de deșeuri. Utilizarea suprafețelor în litigiu ca acoperire a unor foste depozite de deșeuri nu este determinantă în sine. În schimb, trebuie să se analizeze activitățile care sunt puse în aplicare de gestionarii acestora pentru a îndeplini obligațiile care decurg din dispozițiile de drept al Uniunii și din dispozițiile naționale cu privire la depozitele de deșeuri ( 15 ).
40.
În concluzie, observăm, în plus, că, în Hotărârea Landkreis Bad Dürkheim ( 16 ), Curtea a abordat de asemenea noțiunea de gestionare și a constatat că aceasta nu implica „existența unui drept de dispoziție nelimitat al agricultorului asupra suprafeței respective în cadrul utilizării acesteia în scopuri agricole”. Curtea a concluzionat că, în schimb, „în ceea ce privește această suprafață, agricultorul trebuie să dispună de suficientă autonomie pentru a‑și exercita activitatea agricolă, aspect care trebuie apreciat de instanța de trimitere având în vedere toate circumstanțele speței” ( 17 ). Considerăm că acest criteriu al autonomiei suficiente poate fi utilizat mutatis mutandis pentru a aprecia dacă celelalte activități afectează în mod semnificativ activitățile agricole.
41.
Propunem, așadar, Curții să răspundă la întrebarea preliminară că articolul 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretat în sensul că o suprafață precum cea în discuție în litigiul principal este considerată suprafață agricolă în sensul dispoziției menționate în cazul în care pășunatul pentru creșterea oilor poate fi exercitat pe aceasta fără a fi afectat în mod semnificativ de măsurile necesare pentru gestionarea fostului depozit de deșeuri. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă aceasta este într‑adevăr situația.
V – Concluzie
42.
Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebarea adresată de Schleswig‑Holsteinisches Oberverwaltungsgericht după cum urmează:
„O suprafață acoperită de iarbă sau de alte plante erbacee furajere, care formează stratul de acoperire a unui depozit de deșeuri care se află în etapa de posttratare și care servește de asemenea drept pășune pentru creșterea oilor, trebuie considerată o suprafață agricolă în sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 în cazul în care această activitate poate fi exercitată pe respectiva suprafață fără a fi afectată în mod semnificativ de măsurile necesare pentru gestionarea fostului depozit de deșeuri. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă aceasta este într‑adevăr situația.”
( 1 ) Limba originală: franceza.
( 2 ) Regulamentul Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16, rectificare în JO 2010, L 43, p. 7).
( 3 ) A se vedea articolul 2 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul nr. 73/2009 (JO L 316, p. 1).
( 4 ) A se vedea articolul 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009.
( 5 ) A se vedea articolul 9 din Regulamentul nr. 1120/2009.
( 6 ) A se vedea nota de subsol 3.
( 7 ) Regulamentul din 27 aprilie 2009 (BGBl. 2009 I, p. 900).
( 8 ) Amintim că spațiile în litigiu se află la dispoziția doamnei Wree cu titlu gratuit.
( 9 ) Comisia menționează, ca exemplu de situații în care nu este vorba despre „teren”, cazul pășunilor situate pe acoperișul caselor.
( 10 ) Concluziile prezentate în cauza Landkreis Bad Dürkheim (C‑61/09, EU:C:2010:265, punctul 23).
( 11 ) Hotărârea Vonk Noordegraaf (C‑105/13, EU:C:2014:1126, punctul 47).
( 12 ) C‑61/09, EU:C:2010:606, punctele 36 și 37.
( 13 ) În această hotărâre, Curtea a recunoscut de asemenea că faptul că unele parcele de teren care sunt utilizate efectiv ca terenuri arabile sau ca pășuni permanente folosesc în principal la protecția naturii și la conservarea peisajelor nu poate constitui un impediment pentru ca astfel de suprafețe să fie calificate drept suprafață agricolă (punctul 38).
( 14 ) Este posibil, de exemplu, ca pășunea situată pe acostamentele autostrăzilor sau aeroporturilor acoperite de vegetație să fie condiționată de constrângeri de siguranță atât de importante încât agricultorul să piardă orice autonomie din punctul de vedere al calendarului sau al accesului la aceste pășuni, astfel încât activitățile neagricole să afecteze semnificativ activitățile agricole.
( 15 ) În temeiul articolului 3 alineatul 10 din Legea privind promovarea managementului ciclicității și asigurarea eliminării ecologice a deșeurilor [Gesetz zur Förderung der Kreislaufwirtschaft und Sicherung der umweltverträglichen Beseitigung von Abfällen (Kreislaufwirtschafts- und Abfallgesetz)] din 27 septembrie 1994 (BGBl. 1994 I, p. 2705), constituie depozite de deșeuri construcțiile și instalațiile de eliminare a deșeurilor. Totuși, acest lucru este valabil atât timp cât depozitelor de deșeuri li se aplică obligația de posttratare sau normele de securitate.
( 16 ) EU:C:2010:606, punctul 61.
( 17 ) Ibidem (punctul 62).
Full & Egal Universal Law Academy