16.3.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 79/11
Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză
(Cauza C-23/13)
2013/C 79/18
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-P. Keppenne și E. Manhaeve, agenți)
Pârâtă: Republica Franceză
Concluziile
—
Constatarea faptului că, prin neasigurarea colectării și tratării apelor urbane reziduale în cadrul a opt aglomerări urbane de peste 15 000 echivalent-locuitor situate în zone numite normale, Republica Franceză nu șia îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolelor 3 și 4 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1);
—
obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea formulată, Comisia reproșează Franței că nu a aplicat corect, în opt aglomerări urbane, Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale.
În temeiul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE, aglomerările al căror echivalent-locuitor (ELH) este mai mare de 15 000 trebuiau să fie echipate cu un sisteme de colectare și să fie supuse unei tratări secundare sau echivalente, cel târziu la 31 decembrie 2000.
În ceea ce privește obligațiile de tratare a apelor urbane reziduale, articolul 4 alineatul (1) din directivă impune statelor membre obligația de a se asigura că apele reziduale care intră în sistemele de colectare fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente înainte de a fi evacuate.
În afârșit, procedurile de control prevăzute la punctul D al anexei I la directivă permit să se verifice dacă evacuările din stațiile de epurare de ape urbane reziduale sunt conforme cu prevederile directive în materie de evacuări de uzate.
(1) JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43.
Full & Egal Universal Law Academy