9.3.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 71/13
Recurs introdus la 22 ianuarie 2013 de Ungaria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțată la 18 noiembrie 2012 în cauza T-194/10, Ungaria/Comisia
(Cauza C-31/13 P)
2013/C 71/20
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Recurentă: Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér y K. Szíjjártó, agenți)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Slovacă
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii Tribunalului atacate;
—
soluționarea în mod definitiv a cauzei de către Curte, în temeiul articolul 61 din statutul acesteia;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În recursul formulat, guvernul maghiar susține în primul rând că, în hotărârea atacată, Tribunalul a aplicat în mod eronat dreptul Uniunii prin faptul că a declarat că înscrierea în baza de date E-Bacchus în litigiu nu produce efecte juridice, astfel încât acțiunea introdusă împotriva acestei înscrieri nu trebuie admisă. Pe de altă parte, guvernul maghiar consideră de asemenea că motivarea hotărârii Tribunalului este insuficientă, în măsura în care, cu diferite ocazii, acesta nu a examinat afirmațiile prin care guvernul maghiar punea la îndoială poziția Comisiei și s-a limitat la a confirma această poziție, fără să se pronunțe cu privire la fondul respectivelor afirmații. În al doilea rând, în susținerea pretențiilor sale formulate în fața Curții — în ipoteza admiterii recursului, soluționarea în mod definitiv a cauzei în temeiul articolului 61 din statutul Curții — guvernul maghiar reiterează în esență argumentația de fond prezentată în procedura în fața Tribunalului.
Prin crearea bazei de date E-Bacchus, legiuitorul Uniunii a stabilit un registru al drepturilor de proprietate industrială pentru denumirile de origine și pentru indicațiile geografice protejate în Uniunea Europeană, care confirmă existența unei astfel de protecții la nivelul Uniunii. Fiind vorba despre un registru unic, nu se poate admite faptul că numai denumirile noi produc efecte juridice, aceleași efecte trebuie să însoțească orice înscriere în respectiva bază de date
Este eronată aprecierea Tribunalului potrivit căreia, în cazul denumirilor existente deja, înscrierea în baza de date E-Bacchus nu este decât o tranziție automată (formală) de la un cadru de reglementare la altul. Potrivit guvernului maghiar, este vorba aici despre o transformare de fond care ridică protecția denumirilor, până la momentul respectiv de nivel național, la nivelul Uniunii.
Nu se poate admite, și se încalcă principiul egalității, că, în ceea ce privește efectele juridice ale înscrierii în registrul E-Bacchus, aprecierea este diferită după cum este vorba despre denumiri vechi sau noi. Efectele juridice ale înscrierii trebuie să fie aceleași, oricare ar fi denumirea, chiar dacă procedura de înscriere diferă după cum este vorba despre o denumire veche sau nouă.
Mai mult, din efectele juridice ale înscrierii rezultă în mod necesar o obligație concretă de control din partea Comisiei la momentul elaborării și al modificării conținutului bazei de date E-Bacchus. În special, potrivit principiului bunei administrări, Comisia ar fi trebuit să verifice care era situația juridică în Slovacia la data de referință (1 august 2009) și dacă înscrierea originală era de fapt incorectă.
Tribunalul și-a încălcat de asemenea obligația de motivare întrucât în aprecierile pe care le-a efectuat cu privire la fondul cauzei, nu a examinat afirmațiile prin care guvernul maghiar punea la îndoială poziția Comisiei și s-a limitat la a confirma această poziția, fără să se pronunțe cu privire la fondul respectivelor afirmații.
În opinia guvernului maghiar, prin modificarea înscrierii, Comisia a încălcat dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (1) și ale Regulamentului (CE) nr. 607/2009 al Comisiei (2), ținând seama de faptul că, prin rectificarea în litigiu a înscrierii originale în registrul E-Bacchus, s-a garantat protecția automată în temeiul noii reglementări a unei denumiri care nu poate fi considerată ca „denumire protejată în prezent” conform articolului 118s din Regulamentul nr. 1234/2007. Guvernul maghiar afirmă că denumirea „Tokajská vinohradnícka oblast”, cuprinsă în Legea 313/2009 din Slovacia, aprobată la 30 iunie 2009 și publicată în jurnalul oficial slovac din 30 iulie 2009, este cea care trebuie considerată protejată în prezent.
Guvernul maghiar susține de asemenea că în gestionarea bazei de date E-Bacchus, în special la momentul efectuării înscrierii în litigiu în prezenta cauză, Comisia a încălcat principiile fundamentale al bunei administrări, al cooperării loiale și al securității juridice recunoscute de dreptul Uniunii.
(1) Regulamentul din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, p. 1).
(2) Regulamentul din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (JO L 193, p. 60).
Full & Egal Universal Law Academy