3.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 226/3
Recurs introdus la 22 mai 2013 de Lord Inglewood și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 13 martie 2013 în cauzele conexate T-229/11 și T-276/11, Inglewood și alții/Parlamentul European
(Cauza C-281/13 P)
(2013/C 226/06)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurenți: Lord Inglewood și alții (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis, D. Abreu Caldas, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European
Concluziile recurenților
—
pronunțarea
—
anulării Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a patra) din 13 martie 2013, Inglewood și alții/Parlamentul European (cauzele conexate T-229/11 și T-276/11);
—
rejudecarea cauzei și pronunțarea:
—
nelegalității deciziei Biroului Parlamentului European de creștere a vârstei de pensionare de la 60 la 63 de ani și de suprimare a modalităților speciale de a beneficia de pensie, fie sub forma pensiei anticipate, fie în parte sub forma unei sume forfetare;
—
anulării deciziilor atacate;
—
obligării Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenții formulează un recurs împotriva hotărârii Tribunalului prin care s-a respins acțiunea acestora având ca obiect anularea deciziilor Parlamentului European prin care se refuză să li se acorde pensia suplimentară facultativă fie anticipat, fie la vârsta de 60 de ani, fie în parte sub forma unei sume forfetare.
În primul rând, recurenții invocă o eroare de drept săvârșită de Tribunal, în sensul că deciziile atacate ar încălca drepturile dobândite sau care urmau să fie dobândite în condițiile stabilite și acceptate în momentul intrării în funcție.
În al doilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin înlăturarea motivului legat de încălcarea articolului 27 alineatul (2) din Statutul deputaților, deși această dispoziție ar preciza că drepturile dobândite sau în curs de dobândire sunt menținute. Decizia din 1 aprilie 2009 ar aduce astfel atingere drepturilor dobândite ale recurenților, și anume dreptul de a solicita o pensie anticipată sau de a prefera să beneficieze de aceasta la 60 de ani și, eventual, în parte sub forma unei sume forfetare.
În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit de asemenea o eroare de drept prin faptul că a reținut că Statutul deputaților nu era aplicabil întrucât ar fi intrat în vigoare după decizia cu aplicabilitate generală din 1 aprilie 2009, în timp ce deciziile individuale care fac obiectul acțiunilor au fost adoptate după această dată.
În al patrulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin respingerea motivului legat de încălcarea principiului egalității de tratament, deși recurenții puteau să se aștepte în mod legitim să beneficieze de pensia lor, în condițiile stabilite și aplicate în timpul unei părți semnificative a plății cotizațiilor lor sau la data încetării funcției lor, mai mult decât cei care au beneficiat de norme derogatorii, și anume cei care își exercitau încă funcția și care împliniseră vârsta de 60 de ani înainte de intrarea în vigoare, la 14 iulie 2009, a deciziei din 1 aprilie 2009.
În ultimul rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin respingerea motivului legat de încălcarea principiului proporționalității după ce a constatat că doar 10 % dintre afiliați suportă consecințele crizei financiare și efectele previzibile a unui fond constituit în mod temporar, care urmează să dispară.
Full & Egal Universal Law Academy