20.7.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 207/33
Cerere de decizie preliminară introdusă de Eparchiako Dikastirio Lefkosias (Cipru) la 27 mai 2013 — Sotiris Papasavvas/Fileleftheros Dimosia Etaireia, Takis Kounnafi și Giorgios Sertis
(Cauza C-291/13)
2013/C 207/56
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Eparchiako Dikastirio Lefkosias
Părțile din procedura principală
Reclamant: Sotiris Papasavvas
Pârâți: O Fileleftheros Dimosia Etaireia Ltd, Takis Kounnafi și Giorgios Sertis
Întrebările preliminare
1.
Având în vedere că reglementările statelor membre în materie de calomnie afectează capacitatea de a furniza servicii de informare prin mijloace electronice atât la nivel național, cât și în cadrul Uniunii, asemenea reglementări pot fi considerate restricții privind prestarea de servicii de informare în sensul Directivei 2000/31/CE?
2.
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dispozițiile articolelor 12, 13 și 14 din Directiva 2000/31/CE în materie de răspundere sunt aplicabile în cauze de drept civil între particulari, cum ar fi chestiunile referitoare la răspunderea civilă în cazuri de calomnie, sau se limitează la răspunderea civilă pentru operațiuni comerciale/contracte cu consumatorii?
3.
Având în vedere finalitatea articolelor 12, 13 și 14 din Directiva 2000/31/CE, referitoare la răspunderea furnizorilor de servicii ale societății informaționale, și dat fiind că în numeroase state membre existența unei acțiuni judiciare este o condiție prealabilă pentru dispunerea unor măsuri provizorii de interzicere până la soluționarea litigiului, articolele menționate instituie drepturi individuale care pot fi invocate ca mijloace de apărare în cadrul unei acțiuni civile pentru calomnie sau constituie obstacole legale la introducerea unei asemenea acțiuni?
4.
Noțiunile „servicii ale societății informaționale” și „furnizor de servicii [ale societății informaționale]” care figurează la articolul 2 din Directiva 2000/31/CE și la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE, se aplică serviciilor de informare on line care nu sunt remunerate direct de destinatarul serviciilor, ci indirect prin intermediul anunțurilor publicitare comerciale care apar pe site-ul internet?
5.
Având în vedere definiția „furnizorului de servicii [ale societății informaționale]” vizată la articolul 2 din Directiva 2000/31/CE și la 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE, în ce măsură ar fi posibil să se rețină că situațiile următoare sau una dintre acestea constituie o „simplă transmitere”, o „stocare-catching” sau o „stocare-hosting” în sensul articolelor 12, 13 și 14 din Directiva 2000/31/CE:
(a)
un ziar dotat cu un site internet accesibil gratuit pe care este publicată ediția electronică a versiunii imprimate cu toate articolele și anunțurile publicitare din aceasta, în format PDF sau în alt format electronic analog;
(b)
un ziar on line liber accesibil al cărui furnizor este remunerat prin intermediul anunțurilor publicitare comerciale care apar pe site-ul internet, informațiile publicate în ziarul on line fiind furnizate de personalul ziarului și/sau de jurnaliști independenți;
(c)
un site internet cu plată care furnizează unul dintre serviciile menționate la literele (a) și (b)?
Full & Egal Universal Law Academy