31.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 252/18
Recurs introdus la 27 mai 2013 de Fresh Del Monte Produce, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 14 martie 2013 în cauza T-587/08, Fresh Del Monte Produce, Inc./Comisia Europeană
(Cauza C-293/13 P)
2013/C 252/27
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Fresh Del Monte Produce, Inc. (reprezentanți: B. Meyring, avocat, L. Suhr, advocate, O. Van Ermengem, avocat)
Celelalte părți din procedură: Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert GmbH & Co. KG, Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 14 martie 2013 pronunțate în cauza T-587/08;
—
anularea Deciziei Comisiei din 15 octombrie 2008 (C(2008) 5955 final) în cazul COMP/39.188 — Bananas în ceea ce o privește pe recurentă,
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura în primă instanță, cât și în recurs.
Motivele și principalele argumente
În primul rând, recurenta susține că atât Comisia, cât și Tribunalul au aplicat în mod eronat articolul 81 alineatul (1) CE (devenit articolul 101 TFUE) și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) prin faptul că Del Monte a fost considerată responsabilă pentru săvîrșirea încălcării. Testul privind răspunderea societății-mamă impune ca filiala să nu poată lua decizii independente în ceea ce privește comportamentul său pe piață. Acest lucru înseamnă că răspunderea societății-mamă poate fi impusă numai în cazul în care o filială urmează instrucțiunile societății-mamă în toate aspectele materiale. Comisia și Tribunalul au considerat că Del Monte răspunde pentru comportamentul societății Weichert în pofida faptului că au admis faptul că „Weichert nu a urmat întotdeauna instrucțiunile date de Del Monte” și că „deciziile luate de Weichert privind stabilirea prețului nu s-au ridicat întotdeauna la așteptările Del Monte”. În plus, nici în decizie, nici în hotărâre nu se precizează dacă Weichert a urmat în realitate instrucțiunile date de Del Monte. Recurenta adaugă faptul că aprecierea Tribunalului s-a limitat la un număr de factori în privința cărora se susține că ar fi oferit Del Monte un anumit grad de influență, dar că testul instituit prin jurisprudență nu este aplicabil pentru a aprecia ce a făcut ca această influență să fie „decisivă”.
Prin intermediul unui motiv de recurs subsidiar, recurenta susține că Tribunalul a denaturat unele dovezi, în special în legătură cu propria evaluare a acordului de parteneriat cu Weichert și cu declarațiile altor importatori.
Recurenta susține în continuare că respingând elemente de probă individuale doar pe baza faptului că astfel de dovezi nu ar demonstra inexistența unei decizii influente, Tribunalul a răsturnat efectiv sarcina probei. Aceasta a echivalat cu o încălcare a articolului 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (prezumția de nevinovăție), a articolului 6 alineatul (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului in dubio pro reo.
Recurenta a susținut în final că, întrucât Dole, Chiquita și Weichert au fost considerate ca fiind participanți la o încălcare unică și continuă, deși Weichert nu a avut cunoștință de schimbul de informații dintre Chiquita și Dole, Tribunalul a aplicat greșit articolul 81 alineatul (1) CE.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).
Full & Egal Universal Law Academy