3.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 226/7
Acțiune introdusă la 7 iunie 2013 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-317/13)
(2013/C 226/13)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: F. Drexler, A. Caiola și M. Pencheva, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantului
—
Anularea Deciziei 2013/129/UE a Consiliului din 7 martie 2013 privind supunerea 4-metilamfetaminei unor măsuri de control (1);
—
menținerea efectelor Deciziei 2013/129/UE a Consiliului, până la momentul la care aceasta va fi înlocuită de un nou act adoptat în mod valabil;
—
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Cu titlu introductiv, Parlamentul European amintește că preambulul deciziei atacate face trimitere la următoarele temeiuri juridice: articolul 8 alineatul (3) din Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive (2) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Parlamentul European deduce din aceasta că, în mod implicit, Consiliul se referă la articolul 34 alineatul (2) litera (c) TUE.
Parlamentul invocă două motive în susținerea acțiunii în anulare.
În primul rând, Parlamentul European susține că Consiliul și-a întemeiat decizia pe un temei juridic, articolul 34 alineatul (2) litera (c) TUE, care este abrogat de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Din această cauză, decizia atacată nu ar mai fi întemeiată decât pe Decizia 2005/387/JAI. Aceasta din urmă constituie un temei juridic derivat și, prin urmare, ar fi nelegală.
În al doilea rând, și ținând seama de cele de mai sus, Parlamentul European consideră că procedura decizională este afectată de încălcări ale unor norme fundamentale de procedură. Pe de o parte, în cazul în care articolul 34 alineatul (2) litera (c) TUE ar fi fost aplicat, Parlamentul European ar fi trebuit să fie consultat înainte de adoptarea deciziei atacate în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) TUE. Or, Parlamentul European susține că nu acest lucru nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, dacă considerăm că dispozițiile aplicabile sunt cele rezultate din Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European ar fi trebuit să fie asociat procedurii legislative în temeiul articolului 83 alineatul (1) TFUE. Întrucât, și într-un caz și în celălalt, Parlamentul European nu a fost implicat în adoptarea deciziei atacate, aceasta ar fi afectată de o încălcare a unei norme fundamentale de procedură.
În sfârșit, în ipoteza în care Curtea ar decide să anuleze decizia atacată, Parlamentul European consideră că este necesar, conform articolului 264 al doilea paragraf TFUE, să se mențină efectele deciziei atacate până la momentul în care aceasta va fi înlocuită de un nou act adoptat în mod valabil.
(1) JO L 72, p. 11.
(2) JO L 127, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 170.
Full & Egal Universal Law Academy