23.11.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 344/42
Recurs introdus la 12 august 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 30 mai 2013 în cauza T-454/10, Associazione Nazionale degli Industriali delle Conserve Alimentari Vegetali (Anicav), Agrupación Española de Fabricantes de Conservas Vegetales (Agrucon)/Comisia Europeană
(Cauza C-457/13 P)
2013/C 344/73
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Marcoulli, K. Skelly, agenți)
Celelalte părți din procedură: Associazione Nazionale degli Industriali delle Conserve Alimentari Vegetali (Anicav), Agrupación Española de Fabricantes de Conservas Vegetales (Agrucon), Associazione Italiana Industrie Prodotti Alimentari (AIIPA), Confederazione Cooperative Italiane
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea în totalitate a hotărârii Tribunalului;
—
pronunțarea cu titlu definitiv în prezentul litigiu, în sensul declarării drept inadmisibile și/sau nefondate a acțiunilor în cauzele T-454/10 și T-482/11;
—
obligarea reclamantelor în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță și prezentului recurs.
În cazul în care Curtea decide să mențină hotărârea Tribunalului, Comisia solicită Curții:
—
menținerea definitivă a efectelor articolului 52 alineatul (2a) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 (1), ale articolului 50 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 (2), precum și ale articolului 60 alineatul (7) din acest din urmă regulament, în măsura în care plățile către organizațiile de producători au fost efectuate în temeiul acestor dispoziții înainte de data de 15 octombrie a anului în care are loc pronunțarea hotărârii Curții, sau înainte de orice dată viitoare pe care Curtea o va considera adecvată, în ceea ce privește plățile aferente programelor operaționale aprobate înainte de 30 mai 2013.
Motivele și principalele argumente
În prezenta cauză, Comisia solicită Curții să anuleze hotărârea atacată a Tribunalului, să pronunțe o hotărâre definitivă în prezentul litigiu, în sensul declarării drept inadmisibile și/sau nefondate a acțiunilor în cauzele T-454/10 și T-482/11, și să oblige reclamantele în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță și prezentului recurs.
Prezentul recurs are ca origine acțiunile introduse de reclamantele în primă instanță, prin care solicitau (i) anularea articolului 52 alineatul (2a) și a anexei VIII la Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 și (ii) anularea articolului 50 alineatul (3) și a articolului 60 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 543/2011 al Comisiei.
Reclamantele în primă instanță erau procesatori de fructe și de legume care susțineau că dispozițiile menționate anterior permit în mod indirect acordarea de fonduri ale Uniunii pentru anumite activități de prelucrare efectuate de organizațiile de producători.
Tribunalul a considerat admisibile aceste acțiuni. Acesta a hotărât că acordarea ajutorului organizațiilor de producători ale căror produse erau prelucrate fie de organizația însăși, fie de un terț în contul acesteia, constituia acordarea unui ajutor pentru activitățile de prelucrare, ceea ce nu ar intra în domeniul de aplicare al Regulamentului unic OCP (3). Tribunalul a hotărât de asemenea că Comisia nu poate acorda un ajutor care instituie o discriminare în detrimentul procesatorilor care nu fac parte dintr-o organizație de producători și în beneficiul organizațiilor de producători, în măsura în care acestea exercită activități de prelucrare.
Comisia susține că, ajungând la această concluzie, Tribunalul a săvârșit trei erori.
În primul rând, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat admisibile acțiunile introduse de reclamante. Comisia susține că măsurile în cauză sunt acte normative cu aplicabilitate generală care presupun măsuri de executare din partea statelor membre pentru a produce efecte juridice. Comisia susține de asemenea că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că măsurile în cauză vizează în mod direct reclamantele. Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a hotărât că reclamantele erau în aceeași poziție ca și concurenții beneficiarului unui ajutor de stat. Comisia consideră că Tribunalul a ajuns la această concluzie în mod eronat.
Cu privire la fond, Comisia susține că Tribunalul nu a interpretat corect dispozițiile Regulamentului unic OCP și, mai precis, că nu a ținut seama în mod corespunzător de marja de apreciere pe care Consiliul a acordat-o Comisiei pentru a adopta norme de aplicare a Regulamentului unic OCP.
În sfârșit, Comisia susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat principiul nediscriminării, astfel cum s-ar aplica schemelor de ajutor financiar care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului unic OCP.
În cazul în care Curtea decide să respingă prezentul recurs, Comisia solicită Curții să își exercite puterea de apreciere prevăzută la articolul 264 TFUE pentru a suspenda efectele hotărârii sale până la data de 15 octombrie a anului în care are loc pronunțarea. Această cerere a Comisiei urmărește să garanteze că efectele hotărârii se vor aplica în același mod tuturor organizațiilor de producători, fără a crea dificultăți nejustificate pentru acestea.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, p. 1).
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 157, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (JO L 299, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy