7.12.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 359/4
Acțiune introdusă la 20 septembrie 2013 — Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-507/13)
2013/C 359/05
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: E. Jenkinson și S. Behzadi-Spencer, agenți, și K. Beal, QC)
Pârâți: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene
Reclamantul solicită Curții:
—
anularea articolului 94 alineatul (1) litera (g) și alineatul (2) și/sau a articolului 162 alineatele (1) și (3) din Directiva privind cerințele de capital (DCC) IV (1);
—
anularea articolului 450 alineatul (1) literele (d), (i) și/sau (j) și/sau a articolului 521 alineatul (2) din Regulamentul privind cerințele de capital (CC) (2)
—
obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Regatul Unit solicită anularea unui anumit număr de prevederi din mai multe acte legislative ale Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”). Acțiunea în anulare are ca obiect „Pachetul DCC IV”, care a intrat în vigoare la data de 17 iulie 2013. Pachetul constă în noua Directivă privind cerințele de capital, Directiva 2013/36/UE, și în noul Regulament privind cerințele de capital. Regatul Unit dorește să conteste doar următoarele prevederi din reglementările menționate, și anume:
(i)
articolul 94 alineatul (1) litera (g) și alineatul (2) și articolul 162 alineatele (1) și (3) din Directiva 2013/36/UE (denumită în continuare „Directiva DCC IV”), care a fost publicată în Jurnalul Oficial la 27 iunie 2013. Potrivit articolului 167, directiva a intrat în vigoare la 17 iulie 2013.
(ii)
articolul 450 alineatul (1) literele (d), (i) și (j) și articolul 521 alineatul (2) din Regulamentul privind cerințele de capital, și anume Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (denumit în continuare „Regulamentul CC”). Regulamentul CC a fost publicat în Jurnalul Oficial la 27 iunie 2013, dar a intrat în vigoare la 28 iunie 2013, potrivit articolului 521 alineatul (1). În temeiul articolului 521 alineatul (2), acesta este aplicabil de la 1 ianuarie 2014.
Prin actele atacate, Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene au adoptat mai multe măsuri referitoare la remunerația variabilă care poate fi plătită anumitor angajați din instituții (de exemplu din instituții de credit și din firme de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Regulamentul CC). Mai precis, articolul 94 alineatul (1) litera (g) din Directiva DCC IV a stabilit o limită a remunerației variabile care poate fi plătită anumitor „persoane care își asumă un risc semnificativ”. Această limită este cunoscută în mod informal drept „plafonarea bonusurilor acordate bancherilor”. Mai mult, în temeiul articolului 94 alineatul (2) din Directiva DCC IV, legiuitorul Uniunii a atribuit Autorității bancare europene (denumită în continuare „ABE”), o agenție înființată în temeiul articolului 114 TFUE, sarcina de a stabili criteriile de identificare a „persoanelor care își asumă un risc semnificativ” în orice instituție și de a elabora orientări privind rata de actualizare care poate fi aplicată remunerațiilor variabile pe termen lung. După identificarea acestora, articolul 450 din Regulamentul CC impune instituțiilor să publice anumite detalii ale salariilor acestor persoane pentru a fi făcute publice.
Regatul Unit susține că prevederile atacate trebuie anulate pentru următoarele motive:
(i)
prevederile atacate nu au un temei juridic adecvat în tratat;
(ii)
prevederile atacate sunt disproporționate și/sau nu respectă principiul subsidiarității;
(iii)
prevederile atacate au intrat în vigoare într-un mod care încalcă principiul securității juridice;
(iv)
acordarea anumitor sarcini ABE și conferirea anumitor competențe Comisiei este ultra vires;
(v)
cerințele de publicitate identificate în Regulamentul CC încalcă principiile protecției datelor și protecției vieții private potrivit dreptului Uniunii;
(vi)
în măsura în care articolul 94 alineatul (1) litera (g) se impune a fi aplicat angajaților altor instituții decât ABE, acesta încalcă articolul 3 alineatul (5) TUE și principiul teritorialității din dreptul cutumiar internațional.
(1) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, p. 338).
(2) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy