15.2.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 45/20
Recurs introdus la 28 noiembrie 2013 de Mamoli Robinetteria SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-376/10, Mamoli Robinetteria/Comisia
(Cauza C-619/13 P)
2014/C 45/36
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Mamoli Robinetteria SpA (reprezentanți: F. Capelli și M. Valcada, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
admiterea prezentului recurs și în urma modificării Hotărârii din 16 septembrie 2013 pronunțată de Tribunal în cauza T-376/10, Mamoli Robinetteria SpA/Comisia,
—
anularea articolului 1 din Decizia Comisiei Europene din 23 iunie 2010, C(2010) 4185 final privind o procedură în temeiul articolului 101 din TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie) în partea în care impută în sarcina Mamoli Robinetteria spa încălcarea articolului 101 TFUE și, în consecință, anularea articolului 2 din aceeași decizie în partea în care aplică Mamoli Robinetteria o amendă egală cu 10 % din cifra de afaceri globală pentru anul 2009, redusă ulterior în considerarea situației specifice a Mamoli, la 1 041 531 de euro;
—
pe fond, în subsidiar:
—
anularea, modificându-l, a articolului 2 din Decizia Comisiei Europene din 23 iunie 2010, C(2010) 4185 final privind o procedură în temeiul articolului 101 din TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), recalculând amenda și reducând-o la un cuantum egal cu 0,3 % din cifra de afaceri a Mamoli Robinetteria pentru anul 2003 sau, în orice caz, la o sumă mai redusă decât sancțiunea aplicată, pe care Curtea de Justiție o va considera adecvată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă șapte motive.
1.
Primul motiv. Încălcarea principiilor procesuale care guvernează redactarea motivelor de recurs.
Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare importantă, întrucât a confundat motivele acțiunii cu argumentele invocate în susținerea motivelor acțiunii. Această eroare a determinat inadmisibilitatea unor argumente invocate de recurentă în apărarea sa.
2.
Al doilea motiv. Încălcarea dreptului la apărare.
Recurenta susține că înainte de adoptarea deciziei, celelalte părți din procedură și-au putut expune argumentele în apărare cu privire la circumstanțe necomunicate Marmoli. Tribunalul nu a evaluat în mod corespunzător acest aspect.
3.
Al treilea motiv. Încălcarea principiului legalității în adoptarea Comunicărilor privind clemența, în lumina încălcării dispozițiilor coroborate ale articolelor 101-105 TFUE, precum și a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului (1).
Întreaga procedură își are originea și este întemeiată pe Comunicările Comisiei care au instituit programul privind clemența. Recurenta reține că în lipsa unui act al legiuitorului european, Comisia nu are nicio putere de a prevedea acordarea imunității totale sau parțiale întreprinderilor și de a întemeia pe o astfel de comunicare o procedură în materia luptei împotriva înțelegerilor care este finalizată cu aplicarea unor sancțiuni grave. Tribunalul nu a dat răspunsuri corespunzătoare la obiecțiunile recurentei, lăsând neaprofundate diversele probleme de drept invocate.
4.
Al patrulea motiv. Încălcarea articolului 101 TFUE și a articolului 2 din Regulamentul nr.1/2003.
Recurenta susține că în cursul investigației Comisia a săvârșit erori importante. Comisia nu ar fi ținut seama de particularitățile pieței italiene (de exemplu structură, caracteristici, rolul distribuitorilor) și ar fi considerat că situația prezentă pe piața italiană este aceeași cu cea existentă pe piața germană. Această eroare ar fi invalidat concluziile Comisiei cu privire la existența unui cartel pe piața italiană în materie de stabilire a prețurilor. În plus, din cauza erorilor semnalate, Comisia nu s-ar fi achitat de sarcina probei care îi revenea. Importanța rolului Ideal Standard pe piața italiană nu a fost luată în considerare. Tribunalul nu a ținut seama deloc de obiecțiunile și de argumentele recurentei.
5.
Al cincilea motiv. Încălcarea principiilor proporționalității, egalității de tratament și caracterului personal al pedepsei atunci când s-a dispus amenda în privința recurentei Mamoli și când s-a stabilit cuantumul acesteia.
Comisia a încălcat aceste principii atunci când a aplicat recurentei maximul pedepsei. Comportamentul real al recurentei nu a fost apreciat în mod corespunzător de către Comisie care ar fi decis cuantumul amenzii fără să țină seama de comportamentul Mamoli și de impactul concret al acestuia în cadrul încălcării reproșate. De asemenea, Comisia ar fi săvârșit o eroare atunci când nu a recunoscut în privința Mamoli nicio circumstanță atenuantă. Tribunalul, deși a admis anumite obiecțiuni formulate de Mamoli cu privire la erorile săvârșite de Comisie în stabilirea amenzii, nu dispune reducerea acesteia.
6.
Al șaselea motiv. Încălcarea articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu punctul 35 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 (2006/C210/02).
Recurenta susține că deși Comisia a înțeles că Mamoli se afla cu adevărat într-o situație economică gravă care reduce capacitatea contributivă a societății, a adoptat o decizie care nu este aptă să atingă obiectivul vizat în preambul. Tribunalul nu a apreciat argumentele formulate de Mamoli.
7.
Al șaptelea motiv. Încălcarea normelor procesuale.
Tribunalul a respins în mod nelegal cererile de măsuri provizorii formulate de Mamoli.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p.1, Ediție specială 8/vol.1, p. 167).
Full & Egal Universal Law Academy