22.2.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 52/31
Acțiune introdusă la 19 decembrie 2013 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-679/13)
2014/C 52/56
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: F. Drexler, A. Caiola și M. Pencheva, agenți)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantului
—
Anularea Deciziei de punere în aplicare 2013/496/UE a Consiliului din 7 octombrie 2013 privind supunerea substanței 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control (1);
—
menținerea efectelor Deciziei de punere în aplicare 2013/496/UE a Consiliului până la momentul înlocuirii acesteia cu un act adoptat în forma corespunzătoare;
—
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Cu titlu introductiv, Parlamentul European amintește că preambulul deciziei atacate face trimitere la următoarele baze juridice: articolul 8 alineatul (3) din Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive (2) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Parlamentul deduce din aceasta că Consiliul vizează implicit articolul 34 alineatul (2) litera (c) din vechiul Tratat privind Uniunea Europeană.
În susținerea acțiunii sale în anulare, Parlamentul European invocă două motive.
În primul rând, Parlamentul European susține că Consiliul își întemeiază decizia pe o bază juridică [articolul 34 alineatul (2) litera (c) UE] care este abrogată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, decizia atacată nu ar mai avea ca temei decât Decizia 2005/387/JAI. Aceasta din urmă constituie o bază juridică derivată și ar fi, așadar, nelegală.
În al doilea rând și având în vedere cele de mai sus, Parlamentul European consideră că procedura decizională este viciată de încălcări ale normelor fundamentale de procedură. Pe de o parte, dacă articolul 34 alineatul (2) litera (c) UE ar fi fost aplicabil, Parlamentul European ar fi trebuit să fie consultat anterior adoptării deciziei atacate conform articolului 39 alineatul (1) UE. Or Parlamentul European susține că nu s-a întâmplat acest lucru. Pe de altă parte, dacă se consideră că dispozițiile care trebuie să fie aplicate sunt cele rezultate din Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European susține că ar fi trebuit, în orice caz, să fie asociat la procedura legislativă. Parlamentul European susține astfel că dacă faptul de a supune 5-(2-aminopropil)indol-ul unor măsuri de control care constituie un element esențial al Deciziei 2005/387/JAI, procedura legislativă care trebuie urmată în acest caz ar fie cea prevăzută la articolul 83 alineatul (1) TFUE, respectiv procedura legislativă ordinară. Într-o altă ipoteză, dacă Decizia 2013/496/UE este considerată o condiție unitară de punere în aplicare a Deciziei 2005/387/JAI sau o măsură care modifică sau completează un element neesențial al acelei decizii, procedura care trebuie urmată ar fie cea prevăzută la articolele 290 TFUE și 291 TFUE pentru adoptarea actelor de punere în aplicare sau a actelor delegate. În orice caz, întrucât Parlamentul European nu a fost implicat în adoptarea deciziei atacate, aceasta este viciată de o încălcare a unei norme fundamentale de procedură.
În sfârșit, în ipoteza în care Curtea va decide anularea deciziei atacate, Parlamentul European consideră că, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, se impune menținerea efectelor deciziei atacate până la înlocuirea acesteia printr-un act nou adoptat în forma corespunzătoare.
(1) JO L 272, p. 44.
(2) JO L 127, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 170.
Full & Egal Universal Law Academy