15.2.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 45/27
Recurs introdus la 23 decembrie 2013 de Andechser Molkerei Scheitz GmbH împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 15 octombrie 2013 în cauza T-13/12, Andechser Molkerei Scheitz GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-682/13 P)
2014/C 45/45
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Andechser Molkerei Scheitz GmbH (reprezentant: H. Schmidt, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea în parte a Ordonanței Tribunalului din 15 octombrie 2013 cu numărul de dosar T-13/12 în măsura în care a respins acțiunea în anulare și cererea de declarare a nulității Regulamentului (UE) nr. 1131/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la glicozidele derivate din steviol (1), publicat în Jurnalul Oficial din 12 noiembrie 2011, și
—
anularea Regulamentului (UE) nr. 1131/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la glicozidele derivate din steviol, publicat în Jurnalul Oficial din 12 noiembrie 2011.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă în primul rând încălcarea drepturilor fundamentale judiciare care rezultă din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acțiunea în anulare ar fi pe deplin admisibilă în temeiul dreptului primar al Uniunii Europene. Dreptul fundamental de la articolul 47 primul paragraf ar urmări să permită recurgerea efectivă la căile de atac admise. Ordonanța Tribunalului ar încălca dreptul recurentei la o cale de atac eficientă în sensul articolului 47 primul paragraf din cartă.
În al doilea rând, recurenta invocă încălcarea dreptului său fundamental care rezultă din articolul 47 al doilea paragraf din cartă, întrucât s-ar aduce atingerii dreptului său fundamental la nediscriminare, în temeiul articolului 21, și dreptului său fundamental la garantarea libertății de a desfășura o activitate comercială, în temeiul articolului 16, în cazul în care acțiunea sa nu ar fi tratată ca o cale de atac efectivă. Recurenta contestă discriminarea sa ca fabricantă de produse alimentare biologice pentru că autorizația pentru glicozidele derivate din steviol a fost adoptată într-un mod care ar furniza concurenților săi convenționali un avantaj concurențial nejustificat și neloial.
Recurenta solicită în plus din partea legiuitorului Uniunii egalitatea în fața legii. Aceasta invocă drept motiv încălcarea principiului egalității în fața legii de la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale. Pe de altă parte, ea susține, în temeiul articolului 21 din cartă, că a fost discriminată ca întreprindere producătoare de alimente biologice în raport cu întreprinderi convenționale de produse alimentare. Recurenta invocă, în susținerea acestei afirmații, că reprezintă o discriminare arbitrară acordul încheiat între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii în februarie 2012 prin care produse biologice fabricate cu glicozide derivate din steviol potrivit dreptului Statelor Unite sunt autorizate a fi distribuite pe piața internă a Uniunii cu logoul „bio” al Uniunii Europene. Acest lucru ar demonstra că nu ar fi existat niciun motiv rezonabil pentru a permite concurenților convenționali ai recurentei să producă iaurt cu glicozide derivate din steviol și să aleagă un instrument juridic al cărui efect este acela de a o priva de libertatea de a o desfășura o activitate comercială. Recurenta susține că s-ar încălca dreptul său fundamental privind garantarea libertății de a desfășura o activitate comercială, întemeiat pe articolul 16 din cartă.
(1) JO L 295, p. 205.
Full & Egal Universal Law Academy