ORDONANȚA CURȚII (Camera a cincea)
9 septembrie 2014 ( *1 )
„Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 — Noțiunea «creanțe pecuniare necontestate» — Procedură de insolvență — Titlu extrajudiciar referitor la o creanță contestată — Cerere de executare din masa credală, în temeiul unui astfel de titlu — Situație care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1896/2006 — Necompetență vădită a Curții”
În cauza C‑488/13,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Okrazhen sad – Targovishte (Bulgaria), prin decizia din 2 septembrie 2013, primită de Curte la 9 septembrie 2013, în procedura
„Parva Investitsionna Banka” AD,
„UniKredit Bulbank” AD,
„Siyk Faundeyshan” LLS,
împotriva
„Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD,
Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD,
cu participarea:
Natsionalna agentsia za prihodite,
„Aset Menidzhmant” EAD,
„Ol Siyz Balgaria” OOD,
„Si Dzhi Ef – aktsionerna obshtnost” AD,
„Silvar Biych” EAD,
„Rudersdal” EOOD,
„Kota Enerdzhi” EAD,
Chavdar Angelov Angelov,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul T. von Danwitz (raportor), președinte de cameră, și domnii E. Juhász, A. Rosas, D. Šváby și C. Vajda, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
—
pentru „Parva Investitsionna Banka” AD, de I. Dermendzhiev, advokat;
—
pentru „UniKredit Bulbank” AD, de M. Fezliyska, de A. Kazini și de L. K. Hampartsumyan;
—
pentru „Siyk Faundeyshan” LLS, de Z. Tomov, advokat;
—
pentru „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD, de G. Nakova, advokat;
—
pentru Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD, de G. Y. Kolyovska;
—
pentru „Aset Menidzhmant” EAD, de D. Ianakiev, advokat;
—
pentru „Ol Siyz Balgaria” OOD, de V. Skochev, advokat;
—
pentru „Silvar Biych” EAD, de D. Ianakiev, advokat;
—
pentru „Rudersdal” EOOD, de V. Goshev, advokat;
—
pentru „Kota Enerdzhi” EAD, de M. Nikolova, advokat;
—
pentru Comisia Europeană, de S. Petrova și de M. Wilderspin, în calitate de agenți,
având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, conform articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții,
dă prezenta
Ordonanță
1
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108).
2
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „Parva Investitsionna Banka” AD, „UniKredit Bulbank” AD și „Siyk Faundeyshan” LLS, pe de o parte, și „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD și Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD, pe de altă parte, referitor la o procedură de insolvență deschisă împotriva „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3
Conform articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1896/2006, acesta are drept obiect „simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată”.
4
Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:
„(1) Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanței. Acesta nu reglementează materia fiscală, materia vamală sau materia administrativă, nici răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni comise în exercitarea puterii publice (acta iure imperii).
(2) Sunt excluse de la aplicarea prezentului regulament:
[…]
(b)
falimentele, concordatele și alte proceduri similare;
[…]”
5
Articolul 3 din regulamentul menționat definește litigiile transfrontaliere după cum urmează:
„(1) În sensul prezentului regulament, un litigiu transfrontalier este un litigiu în care cel puțin una din părți are domiciliul sau reședința obișnuită într‑un stat membru, altul decât statul membru al instanței sesizate.
(2) Domiciliul se determină în conformitate cu articolele 59 și 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială [(JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74)].
(3) Momentul la care se apreciază caracterul transfrontalier al unui litigiu este cel la care se introduce cererea de somație europeană de plată în conformitate cu prezentul regulament.”
6
Articolul 21 din același regulament, intitulat „Executarea”, prevede la alineatul (1) primul paragraf:
„Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare.”
7
Articolul 26 din Regulamentul nr. 1896/2006, intitulat „Relația cu dreptul procesual național”, prevede:
„Orice aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin prezentul regulament este reglementat de legislația națională.”
Dreptul bulgar
Constituția
8
Articolul 5 alineatul 4 din Constituție prevede:
„Acordurile internaționale, ratificate în conformitate cu procedura prevăzută de Constituție, publicate și intrate în vigoare în ceea ce privește Republica Bulgaria, fac parte din dreptul național al statului. Acestea au prioritate față de normele legislației naționale în cazul în care acestea din urmă sunt în contradicție cu ele.”
Legea privind comerțul
9
Articolul 717n din Legea privind comerțul (Targovski zakon, denumită în continuare „TZ”) prevede:
„Cu ocazia vânzării unui bun care este ipotecat de debitor în vederea garantării creanței unei alte persoane, lichidatorul transmite creditorului ipotecar un anunț de vânzare. Suma datorată creditorului ipotecar este păstrată de lichidator și este remisă creditorului, cu condiția prezentării unui titlu executoriu referitor la creanța sa.”
Codul de procedură civilă
10
Articolul 417 din Codul de procedură civilă (Grazhdanski protsesualen kodeks, denumit în continuare „GPK”) prevede:
„Solicitantul poate cere emiterea unei somații și în cazul în care creanța, indiferent de cuantumul său, este bazată pe:
1.
un act al unui organ administrativ a cărui executare trebuie încuviințată de instanțele civile;
2.
un document sau un extras contabil prin care se stabilește existența creanței unei instituții de stat, a unei municipalități sau a unei bănci;
3.
un act notarial, un aranjament sau un alt acord, în care semnăturile au fost legalizate notarial, referitor la obligații de plată a unor sume de bani sau a unor alte elemente fungibile înscrise în acesta, precum și la obligații de transmitere a unor bunuri determinate;
[…]”
11
Articolul 418 din codul menționat prevede:
„(1) În cazul în care cererea este însoțită de un document menționat la articolul 417 pe care se bazează creanța, creditorul poate solicita instanței să dispună executarea imediată și să emită un titlu executoriu.
(2) Titlul executoriu se emite după ce instanța a verificat legalitatea documentului în ceea ce privește forma acestuia și a constatat existența unei creanțe executorii față de debitor. În vederea emiterii titlului executoriu, instanța înscrie o notă în acest sens pe documentul prezentat și pe somație.
(3) În cazul în care, potrivit documentului prezentat, exigibilitatea creanței depinde de executarea unei contraprestații sau de realizarea unui alt fapt, executarea contraprestației sau îndeplinirea acestei condiții trebuie să fie constatată printr‑un document oficial sau printr‑un document care provine de la debitor.
(4) Actul prin care se respinge în tot sau în parte cererea de emitere a unui titlu executoriu poate fi atacat de solicitant, în termen de o săptămână de la momentul notificării sale, printr‑o acțiune incidentă, fără să fie notificată o copie a acesteia.
[…]”
Legea privind actele normative
12
Articolul 46 din Legea privind actele normative (Zakon za normativnite aktove, denumită în continuare „ZNA”), referitor la interpretarea actelor normative, prevede:
„1. Aplicarea dispozițiilor actelor normative urmează sensul strict al acestora. În cazul în care acestea nu sunt clare, vor fi interpretate în sensul care corespunde cel mai bine celorlalte dispoziții, finalității actului care face obiectul interpretării și principiilor generale ale dreptului bulgar.
2. În cazul în care actul normativ este incomplet, se vor aplica în ceea ce privește situațiile pe care acesta nu le reglementează dispozițiile referitoare la cazuri analoge, în măsura în care acest lucru este conform finalității actului. În lipsa unor dispoziții de acest tip, raporturile vor fi reglementate de principiile generale ale dreptului bulgar […]”
Litigiul principal și întrebările preliminare
13
Okrazhen sad – Targovishte (Tribunalul Regional din Targovishte), instanța competentă în materie de faliment, a deschis, printr‑o decizie din 30 mai 2011, o procedură de insolvență împotriva societății „Ear Proparti Developmant” AD și a dispus, printr‑o decizie din 15 iunie 2012, indisponibilizarea bunurilor aparținând masei credale, precum și lichidarea acestora.
14
Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD (lichidatorul desemnat în cadrul procedurii deschise împotriva societății „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD) a procedat la vânzarea mai multor bunuri imobiliare care făceau parte din masa credală și care erau grevate de ipoteci în favoarea societății „Parva Investitsionna Banka” AD (denumită în continuare „Parva Investitsionna Banka”). Aceste ipoteci fuseseră constituite în vederea garantării unor contracte referitoare la o serie de credite, încheiate de Parva Investitsionna Banka cu anumiți terți, și anume cu „Port Investmant Developmant – Balgaria 2” EAD și cu „Aset Menidzhmant” EAD.
15
Parva Investitsionna Banka beneficiază de mai multe titluri executorii extrajudiciare referitoare la creanțele aferente acestor credite ipotecare. Această societate a formulat o cerere, în temeiul articolului 717n din TZ, prin care solicita să se încuviințeze executarea provizorie și imediată a acestor titluri, în conformitate cu articolele 417 și 418 din GPK. Ea solicita plata prețului cu care fuseseră vândute bunurile imobiliare care făceau parte din masa credală. Întrucât aceste creanțe erau contestate, printre alții, de societățile debitoare, Sindik na „Ear Proparti Developmant – v nesastoyatelnost” AD a solicitat instanței de trimitere să se pronunțe, printre altele, cu privire la condițiile de aplicare a articolului 717n din TZ, în ipoteza în care se solicită plata din masa credală a unei creanțe contestate.
16
Potrivit instanței de trimitere, această cerere ridică, în esență, problema dacă poate fi considerată licită plata din masa credală, potrivit modalităților prevăzute la articolul 717n din TZ, a unei creanțe contestate, a cărei executare provizorie și imediată a fost încuviințată în temeiul unor titluri extrajudiciare.
17
În această privință, instanța de trimitere menționează o hotărâre a Konstitutsionen sad (Curtea Constituțională) din 2 octombrie 2012 (cauza nr. 4/2012), care a confirmat conformitatea cu Constituția a articolelor 417 și 418 din GPK, în temeiul cărora băncile au posibilitatea, pe baza unui extras al conturilor de credit, să obțină o executare imediată. Analiza efectuată de Konstitutsionen sad ar fi fost făcută din perspectiva Regulamentului nr. 1896/2006, ca urmare a faptului că acesta din urmă face parte din dreptul național intern și are prioritate, conform articolului 5 alineatul 4 din Constituție, în raport cu normele interne care sunt contrare principiilor juridice și soluțiilor prevăzute de acesta.
18
Instanța de trimitere consideră că examinarea dreptului național evidențiază existența unui vid juridic, dat fiind că articolul 717n din TZ nu prevede situația în care o cerere formulată în temeiul acestei dispoziții este contestată. Potrivit instanței de trimitere, articolul 46 alineatul 2 din ZNA o obligă, în cazul în care se constată existența unui astfel de vid juridic, să țină seama de economia legii și de principiile generale de drept pentru a soluționa cererea cu care este sesizată. Regulamentul nr. 1896/2006, chiar dacă se referă exclusiv la o procedură europeană de somație de plată, este, în opinia instanței de trimitere, singura reglementare ale cărei soluții normative sunt, prin obiectul lor, suficient de apropiate de natura litigiului aflat pe rolul său. Acest regulament ar prevedea norme și principii pertinente care ar permite să se răspundă la întrebările privind conflictul dintre procedura de executare individuală și procedura de insolvență.
19
Conform articolului 5 alineatul 4 din Constituție, regulamentul menționat ar face parte din dreptul național. Ar trebui, așadar, să se țină seama de acesta în cadrul interpretării principiilor generale de drept și al stabilirii economiei legii.
20
În aceste condiții Okrazhen sad – Targovishte a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1)
Având în vedere considerentul (6) al [R]egulamentului [nr. 1896/2006] și articolul 1 din acesta, cum trebuie interpretat criteriul privind caracterul necontestat al creanței pecuniare ce trebuie executată?
2)
În cazurile în care legislația națională a unui stat membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia se execută creanța pecuniară nu prevede dacă somația de executare pentru o creanță pecuniară este aplicabilă într‑o procedură de insolvență deschisă împotriva persoanei al cărei patrimoniu este vizat de executare, interdicția prevăzută la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din [R]egulamentul [nr. 1896/2006] trebuie să facă obiectul unei interpretări restrictive și trebuie aplicată numai în privința executării creanțelor pecuniare contestate sau această interdicție se referă și la creanțele pecuniare necontestate care trebuie să fie executate?
3)
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din [R]egulamentul [nr. 1896/2006], conform căruia falimentele societăților sau ale altor persoane juridice, concordatele și alte proceduri similare sunt excluse de la aplicarea regulamentului, trebuie interpretat în sensul că limitarea se referă numai la deschiderea procedurii menționate sau această limitare cuprinde și întreaga desfășurare a procedurii în conformitate cu stadiile și etapele procedurale prevăzute de legislația națională a statului membru respectiv al Uniunii Europene?
4)
Conform doctrinei supremației dreptului comunitar și în cazul existenței unei lacune în reglementarea unui stat membru al Uniunii Europene, instanța națională a acestui stat membru, în care a fost deschisă o procedură de insolvență împotriva unei persoane al cărei patrimoniu este vizat de executare, poate să pronunțe, pe cale de interpretare și în temeiul considerentului (10) al [R]egulamentului [nr. 1896/2006] și al articolului 26 din acesta, o decizie care este diferită și contrară principiilor respectivului regulament?”
Cu privire la competența Curții
21
Conform articolului 1 din Regulamentul nr. 1896/2006, acesta instituie o procedură europeană de somație de plată în litigiile transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate.
22
Reiese din decizia de trimitere că litigiul principal nu privește nici o procedură europeană de somație de plată, prevăzută de Regulamentul nr. 1896/2006, nici executarea unei somații de plată europene, emisă în temeiul acestuia, ci are ca obiect executarea unui titlu extrajudiciar, a cărui executare provizorie și imediată este solicitată în temeiul dreptului național în cadrul unei proceduri de insolvență.
23
Astfel, este vădit că situația în discuție în litigiul principal nu se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1896/2006, a cărui interpretare este solicitată de instanța de trimitere.
24
Or, rezultă din decizia de trimitere că, prin intermediul întrebărilor adresate, instanța de trimitere solicită interpretarea Regulamentului nr. 1896/2006, pentru a remedia o lacună pe care această instanță a identificat‑o în cadrul legislației naționale aplicabile unei situații, precum cea în discuție în litigiul principal, care nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestui regulament.
25
În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 94 litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții, cererea de decizie preliminară trebuie să cuprindă expunerea motivelor care au determinat instanța de trimitere să aibă îndoieli cu privire la interpretarea sau la validitatea anumitor dispoziții ale dreptului Uniunii, precum și legătura pe care instanța de trimitere o stabilește între aceste dispoziții și legislația națională aplicabilă litigiului principal. Această expunere, precum și expunerea sumară a faptelor pertinente impusă de articolul 94 litera (a) din Regulamentul de procedură menționat trebuie să permită Curții să verifice, pe lângă admisibilitatea cererii de decizie preliminară, competența sa de a răspunde la întrebarea adresată (Hotărârea Siragusa, C‑206/13, EU:C:2014:126, punctul 19).
26
În plus, Curtea nu este în principiu competentă să răspundă la o întrebare adresată cu titlu preliminar atunci când este evident că dispoziția din dreptul Uniunii supusă interpretării sale nu este aplicabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea Caixa d’Estalvis i Pensions de Barcelona, C‑139/12, EU:C:2014:174, punctul 41 și jurisprudența citată).
27
Cu toate acestea, într‑un caz precum cel în discuție în litigiul principal, în care situația de fapt nu se încadrează în domeniul de aplicare al dispozițiilor dreptului Uniunii a căror interpretare se solicită, Curtea este competentă să se pronunțe asupra unei cereri de decizie preliminară în cazul în care dreptul național face trimitere la conținutul dispozițiilor menționate ale dreptului Uniunii pentru a stabili normele aplicabile unei situații pur interne din statul membru în cauză (a se vedea printre altele Hotărârea Poseidon Chartering, C‑3/04, EU:C:2006:176, punctul 15, Hotărârea ETI și alții, C‑280/06, EU:C:2007:775, punctele 22 și 26, Hotărârea Salahadin Abdulla și alții, C‑175/08, C‑176/08, C‑178/08 și C‑179/08, EU:C:2010:105, punctul 48, Hotărârea Cicala, C‑482/10, EU:C:2011:868, punctul 17, Hotărârea Nolan, C‑583/10, EU:C:2012:638, punctul 45, și Hotărârea Romeo, C‑313/12, EU:C:2013:718, punctul 21).
28
Astfel, există un interes cert al Uniunii ca, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare, dispozițiile sau noțiunile preluate din dreptul Uniunii să primească o interpretare uniformă, atunci când o legislație națională se conformează, pentru soluționarea unor situații care nu intră în domeniul de aplicare al actului Uniunii în cauză, soluțiilor reținute de actul menționat, pentru a asigura un tratament identic situațiilor interne și situațiilor reglementate de dreptul Uniunii, indiferent care ar fi condițiile în care dispozițiile sau noțiunile preluate din dreptul Uniunii urmează să fie aplicate (a se vedea printre altele Hotărârea Salahadin Abdulla și alții, EU:C:2010:105, punctul 48, Hotărârea SC Volksbank România, C‑602/10, EU:C:2012:443, punctele 87 și 88, Hotărârea Nolan, EU:C:2012:638, punctul 46, Hotărârea Allianz Hungária Biztosító și alții, C‑32/11, EU:C:2013:160, punctele 20 și 21, și Hotărârea Romeo, EU:C:2013:718, punctul 22).
29
Această situație se regăsește în cazul în care aplicabilitatea dispozițiilor de drept al Uniunii în cauză a fost determinată de dreptul național în mod direct și necondiționat în privința unor asemenea situații (Hotărârea Cicala, EU:C:2011:868, punctul 19, Hotărârea Nolan, EU:C:2012:638, punctul 47, și Hotărârea Romeo, EU:C:2013:718, punctul 23). În schimb, nu astfel stau lucrurile în cazul în care dispozițiile dreptului național permit instanței naționale să se abată de la normele dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte (a se vedea în acest sens Hotărârea Kleinwort Benson, C‑346/93, EU:C:1995:85, punctele 16 și 18, și Hotărârea Romeo, EU:C:2013:718, punctul 33 și jurisprudența citată).
30
În speță, instanța de trimitere se referă la articolul 46 alineatul 2 din ZNA coroborat cu articolul 5 alineatul 4 din Constituție și explică motivele pentru care consideră că, în vederea soluționării litigiului cu care este sesizată, este necesară interpretarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1896/2006 într‑o situație, precum cea în discuție în litigiul principal, care nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestui regulament. Or, expunerea acestor motive nu este de natură să permită Curții să ajungă la concluzia că este competentă să răspundă la cererea de decizie preliminară.
31
Articolul 5 alineatul 4 din Constituție prevede că „acordurile internaționale, ratificate în conformitate cu procedura prevăzută de Constituție, publicate și intrate în vigoare în ceea ce privește Republica Bulgaria, fac parte din dreptul național al statului [și] au prioritate față de normele legislației naționale în cazul în care acestea din urmă sunt în contradicție cu ele”. Această normă nu face, așadar, trimitere la dispozițiile Regulamentului nr. 1896/2006, la care se referă întrebările preliminare, ci, potrivit textului său, stabilește doar o regulă referitoare la ierarhia dintre dreptul internațional și dreptul național.
32
În ceea ce privește articolul 46 alineatul 2 din ZNA, acesta face trimitere la modul general la „principiile generale ale dreptului bulgar”, iar nu în mod specific la dispozițiile Regulamentului nr. 1896/2006, care fac obiectul întrebărilor menționate. Chiar dacă instanța de trimitere susține că această dispoziție din ZNA, coroborată cu articolul 5 alineatul 4 din Constituție, vizează și dreptul Uniunii, ea nu indică nicidecum faptul că aceste dispoziții din dreptul bulgar fac trimitere efectiv la dispozițiile acestui regulament pentru a reglementa situații care nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestuia din urmă, în vederea asigurării unui tratament identic al situațiilor interne și al situațiilor care se încadrează în sfera dreptului Uniunii.
33
În ceea ce privește decizia adoptată de Konstitutsionen sad, menționată la punctul 17 din prezenta ordonanță și la care se referă, în acest context, instanța de trimitere, nu reiese nicidecum din ordonanța de trimitere că respectiva decizie ar privi problema dacă dispozițiile articolului 5 alineatul 4 din Constituție și cele ale articolului 46 alineatul 2 din ZNA cuprind o trimitere la dreptul Uniunii care urmărește să asigure un astfel de tratament identic.
34
Or, chiar dacă această din urmă dispoziție, coroborată cu articolul 5 alineatul 4 din Constituție, face trimitere la modul general la principiile generale de drept pentru a remedia un vid juridic, nu reiese din ordonanța menționată că aceste dispoziții ale dreptului bulgar au determinat, în mod direct și necondiționat, aplicabilitatea ca atare a dispozițiilor Regulamentului nr. 1896/2006 în ceea ce privește o situație care nu se încadrează în domeniul de aplicare al dispozițiilor acestui regulament, a cărui interpretare este solicitată. Reiese mai degrabă că respectivele dispoziții ale dreptului bulgar nu fac decât să permită instanței sesizate să recurgă la principiile generale și la normele dreptului național și ale dreptului Uniunii pentru a remedia, pe cale jurisprudențială și potrivit propriei sale aprecieri cu privire la consecințele care decurg din aceste norme și principii, lacuna constatată.
35
În aceste condiții, nu se poate considera că dreptul național a determinat în mod direct și necondiționat aplicabilitatea ca atare a dispozițiilor Regulamentului nr. 1896/2006, la care se referă întrebările adresate, în privința unei situații precum cea în discuție în litigiul principal, care nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestui regulament.
36
În consecință, trebuie să se constate, în temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, că Curtea este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Okrazhen sad – Targovishte.
Cu privire la cheltuielile de judecată
37
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) dispune:
Curtea de Justiție a Uniunii Europene est vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Okrazhen sad – Targovishte (Bulgaria).
Semnături
( *1 ) Limba de procedură: bulgara.
Full & Egal Universal Law Academy