25.5.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 147/29
Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Pesquerias Riveirenses y otros/Consiliul
(Cauza T-180/13)
2013/C 147/52
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamante: Pesquerias Riveirenses, SL (Ribeira, Spania), Pesquerias Campo de Marte, SL (Ribeira), Pesquera Anpajo, SL (Ribeira), Arrastreros del Barbanza, SA (Ribeira), Martínez Pardavila e Hijos, SL (Ribeira), Lijo Pesca, SL (Ribeira), Frigoríficos Hermanos Vidal, SA (Ribeira), Pesquera Boteira, SL (Ribeira), Francisco Mariño Mos y Otros, CB (Ribeira), Juan Antonio Pérez Vidal y Hermano, CB (Ribeira), Marina Nalda, SL (Ribeira), Portillo y Otros, SL (Ribeira), Vidiña Pesca, SL (Ribeira), Pesca Hermo, SL (Ribeira), Pescados Oubiña Perez, SL (Ribeira), Manuel Pena Graña (Ribeira), Campo Eder, SL (Ribeira), Pesquera Laga, SL (Ribeira), Pesquera Jalisco, SL (Ribeira), Pesquera Jopitos, SL (Ribeira) și Pesca-Julimar, SL (Ribeira) (reprezentant: J. Tojeiro Sierto, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
—
Anularea Regulamentului (UE) nr. 40/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 în măsura în care reunește componentele nord și sud ale stocului de putasu din Atlanticul de Nord-Est în vederea stabilirii TAC (capturi totale admisibile) de putasu stabilite în anexele IA și IB (pagina 84 și, respectiv, 103; JO L 23 din 25.1.2013, p. 54/153)
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 39 TFUE
—
În această privință, se afirmă că articolul 39 TFUE stabilește, dreptul unul dintre obiectivele politicii agricole comune în domeniul pescuitului, gestiunea rațională a resurselor și că regulamentul atacat încalcă această dispoziție în măsura în care, nediferențiind între componentele nord și sud ale stocului de putasu din Atlanticul de Nord, nu corespunde cu ceea ce ar trebui să se înțeleagă printr-o gestiune rațională a resurselor. Reclamantele nu neagă faptul că situația componentei nord impune măsuri restrictive de gestiune piscicolă, însă aceasta nu este și situația componentei sud, ale cărei specii nu cunosc o supraexploatare piscicolă. Procedând astfel, se încalcă de asemenea principiul nediscriminării care impune, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, ca situațiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care acest tratament este justificat în mod obiectiv.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (1) din regulamentul (CE) nr. 2371/2002 și a articolului 6 din Acordul de la New York din 1995
—
În această privință se afirmă că articolul 2 alienatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului prevede abordarea atentă drept criteriu care trebuie să ghideze adoptarea măsurilor de conservare și de exploatare durabilă a resurselor de pescuit; același principiu este reglementat de articolul 6 din Acordul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (New York, 1995; JO L 189 din 3.7.1998, p. 14/41, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 237) la care UE și statele sale membre de la acel moment au aderat la 19 decembrie 2003, intrând în vigoare la 18 ianuarie 2004. Reclamantele consideră că gestionarea stocului de putasu în Atlanticul de Nord-Est prin regulamentul atacat, în măsura în care nu deosebește între componenta nord și componenta sud a stocului, impune o reducere a capturilor în componenta sud atât de puternică și de nediscriminatorie încât generează un „risc” care ar fi impus aplicarea criteriului abordării atente.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității
—
Reclamantele consideră în această privință că gestionarea stocului de putasu în Atlanticul de Nord-Est de către UE în anul 2013 (regulamentul atacat), în măsura în care nu deosebește între componenta nord și componenta sud, impune componentei sud măsuri traumatice (reducerea TAC) care depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit (refacerea stocului de putasu în Atlanticul de Nord-Est) și, prin urmare, încalcă principiul proporționalității.
Full & Egal Universal Law Academy