1.6.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 156/47
Acțiune introdusă la 29 martie 2013 — Sharif University of Technology/Consiliul
(Cauza T-181/13)
2013/C 156/87
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Sharif University of Technology (Tehran, Iran) (reprezentant: M. Happold, Barrister)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea anexei la Decizia Consiliului 2012/829/CFSP din 21 decembrie 2012 (1), a anexei II la Decizia Consiliului/413/CFSP din 26 iulie 2010 (2), a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 (3) și a anexei IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 (4), în măsura în care o privesc pe reclamantă; și
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe faptul că Decizia 2012/829/CFSP a Consiliului și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului au fost adoptate cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și a dreptului acesteia la protecție jurisdicțională efectivă. Consiliul și-a încălcat obligația de motivare întrucât motivele pe care acesta le-a furnizat sunt insuficiente pentru ca reclamanta să înțeleagă temeiul potrivit căruia a făcut obiectul unor măsuri restrictive. Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantei întrucât nu i-a permis accesul la dosarul său aflat la Consiliu și întrucât ca urmare a respectivei omisiuni reclamanta nu a fost în măsură să își prezinte observațiile cu privire la dovezile furnizate pentru justificarea măsurilor care i-au fost impuse. Prin omisiunile Consiliului de motivare a deciziilor sale și de a permite reclamantei accesul la dosarul său s-a încălcat de asemenea dreptul reclamantei la protecție jurisdicțională efectivă.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unor erori vădite de apreciere în ceea ce privește adoptarea de către acesta a unor măsuri restrictive împotriva reclamantei. Reclamanta respinge afirmațiile susținute împotriva sa și solicită Consiliului să facă dovada exactă a faptelor invocate.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe faptul că măsurile restrictive care i-au fost impuse îi încalcă dreptul la proprietate și sunt disproporționate. Desemnarea reclamantei nu a avut loc cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. În plus, Consiliul nu a luat în considerare deloc faptul că reclamanta nu este o întreprindere comercială, ci o instituție de învățământ superior, și nici efectele desemnării sale nu numai pentru sine, ci și pentru studenții săi, pentru corpul didactic și pentru colaboratori.
(1) Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 71),
(2) Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39),
(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 55).
(4) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy