20.7.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 207/44
Acțiune introdusă la 21 mai 2013 — Italia/Comisia
(Cauza T-268/13)
2013/C 207/75
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: S. Fiorentino, avvocato dello Stato, G. Palmieri, agent)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei C(2013) 1264 final a Comisiei din 7 martie 2013, notificată la 11 martie 2013, pentru considerentele prezentate în cadrul celor trei motive ale acțiunii;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin prezenta acțiune, guvernul italian atacă Decizia C(2013) 1264 final a Comisiei Europene din 7 martie 2013, notificată la 11 martie 2013, prin care, în executarea Hotărârii Curții de Justiție din 17 noiembrie 2011, pronunțată în cauza C-496/09, Comisia a obligat Republica Italiană la plata unei sume de 16 533 000 de euro, cu titlu de penalități de întârziere.
Prin hotărârea menționată, Curtea, între altele, a obligat Republica Italiană să plătească Comisiei Europene, în contul „Resurse proprii ale Uniunii Europene”, o penalitate cu titlu cominatoriu într-un cuantum care corespunde înmulțirii cuantumului de bază de 30 de milioane de euro cu procentul din ajutoarele ilegale incompatibile, calculată în raport cu sumele totale nerecuperate încă la data pronunțării hotărârii menționate, pe fiecare semestru de întârziere în aplicarea măsurilor necesare pentru a se conforma Hotărârii din 1 aprilie 2004, pronunțată în cauza C-99/02, Comisia/Italia,.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive.
1.
Primul motiv, care privește încălcarea articolului 260 alineatul (1) și alineatul (3) al doilea paragraf: încălcarea hotărârii care face obiectul executării (Hotărârea Curții de Justiție din 17 noiembrie 2011, pronunțată în cauza C-496/09, Comisia/Italia), ca urmare a interpretării eronate a punctului din hotărârea menționată, în care, în vederea calculării penalității, se iau ca element de referință „cuantumurile totale nerecuperate încă la data pronunțării hotărârii”.
—
Guvernul italian consideră că acest punct din hotărârea pusă în executare trebuie interpretat în sensul că data care trebuie luată în considerare nu este data pronunțării hotărârii, ci data la care s-a încheiat, în cadrul procesului, etapa de strângere a elementelor de probă, și anume momentul în care s-a clarificat situația de fapt din cauză, pe baza căreia Curtea a delimitat litigiul. Astfel, guvernul italian apreciază că trebuie să se țină cont de activitățile de recuperare desfășurate de acesta în cursul procedurii, însă după încheierea cercetării judecătorești, în vederea reducerii penalității pentru întârziere stabilită pe semestru.
2.
Al doilea motiv care privește încălcarea articolului 260 alineatul (1) și alineatul (3) al doilea paragraf: încălcarea hotărârii care face obiectul executării, ca urmare a interpretării eronate a punctului din hotărârea menționată, în care se prevede că, în vederea calculării penalității datorate pe fiecare semestru, nu trebuie să se țină cont de sumele privind ajutoarele „a căror recuperare nu a fost încă efectuată sau nu a fost probată la sfârșitul perioadei în cauză”.
—
Guvernul italian consideră că acest punct din hotărârea pusă în executare trebuie interpretat în sensul că, în vederea aprecierii respective, ceea ce prezintă interes este producerea de mijloace de probă în cursul semestrului de referință, iar nu și împrejurarea că acestea au fost aduse la cunoștința Comisiei înainte de încheierea aceluiași semestru. Astfel, guvernul italian apreciază că interpretarea contrară a Comisiei Europene, potrivit căreia Republica Italiană ar avea obligația să fumizeze probele pentru calcularea penalității stabilite pe semestru până în ultima zi a semestrului respectiv, excluzându-se astfel din calcul sumele a căror recuperare, deși a avut loc în cursul perioadei respective, au fost comunicate doar ulterior Comisiei, este contrară principiului cooperării loiale și nu este justificată de scopul ordinului Curții, având drept consecință în fapt scurtarea în mod inadmisibil a timpului aflat la dispoziția autorităților italiene pentru a se conforma ordinului respectiv, și reducând astfel cuantumul penalității stabilite pe semestru.
3.
Al treilea motiv care privește încălcarea articolului 260 alineatul (1) și alineatul (3) al doilea paragraf: încălcarea hotărârii care face obiectul executării, în legătură cu creanțele deținute față de întreprinderile aflate în situație de „concordat preventiv” sau de „administrare controlată”.
—
Astfel, decizia nu deduce din ajutorul datorat încă la sfârșitul semestrului de referință creanțele către aceste întreprinderi, incluse în pasivul procedurilor colective corespunzătoare, deși, în opinia guvernului italian, este vorba despre creanțe pentru a căror recuperare statul membru a dat dovadă de toată diligența necesară și, în consecință, acestea trebuie excluse din cuantumul ajutoarelor datorate încă conform hotărârii puse în executare.
Full & Egal Universal Law Academy