3.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 226/23
Acțiune introdusă la 12 iunie 2013 — Portugalia/Comisia
(Cauza T-314/13)
(2013/C 226/32)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, agent, M. Gorjão-Henriques și J. da Silva Sampaio, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
Anularea articolelor 1 și 2 din Decizia Comisiei Europene C(2013) 1870 final;
—
constatarea neaplicării în speță a Regulamentului (CE) nr. 16/2003 (1), mai concret a articolului 7, pentru încălcarea normelor fundamentale de procedură, încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1164/94 (2), sau în orice caz, pentru încălcarea principiilor generale ale dreptului în vigoare în ordinea juridică a UE;
—
declararea faptului că Comisia trebuie să plătească soldul datorat;
—
în subsidiar:
(a)
constatarea prescrierii procedurii de recuperare a sumelor plătite deja și a dreptului de reținere a soldului neplătit încă;
(b)
declararea obligației de reducere a corecției efectuate de Comisie cu privire la neregulile care pot determina neplata în totalitate a soldului și recuperarea integrală a cheltuielilor plătite ulterior datei de 3 iunie 2003, dar facturate între luna iunie 2002 și luna februarie 2003;
—
în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive:
1.
Primul motiv întemeiat pe nelegalitatea Regulamentului (CE) nr. 16/2003 pentru încălcarea normelor fundamentale de procedură și încălcarea unei norme ierarhic superioare
—
Regulamentul (CE) nr. 16/2003 este nelegal întrucât nu a fost adoptat de colegiul comisarilor nici conform procedurii de abilitare, nici conform procedurii scrise, nici conform procedurii simplificate potrivit Regulamentului de procedură al Comisiei (3), în versiunea aflată în vigoare la data adoptării regulamentului menționat, și întrucât nu a respectat dispozițiile articolului 8 din Regulamentul de procedură al Comisiei, și în măsura în care Comisia dă articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 16/2003 o interpretare contrară Regulamentului (CE) nr. 1164/94.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea normelor europene privind eligibilitatea cheltuielilor
—
Decizia atacată încalcă normele juridice de aplicare a tratatului, în special în ceea ce privește aspectul dacă cheltuielile plătite după începerea perioadei de eligibilitate și în perioada de eligibilitate, deși au fost facturate anterior, sunt cheltuieli eligibile pentru finanțarea europeană.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor încrederii legitime, securității juridice și obligației administrației de a respecta propriile acte.
—
Comisia Europeană avea o practică constantă în interpretarea normei în cauză în sensul pe care îl invocă Republica Portugheză.
Această interpretare provenea din surse autorizate de Comisia Europeană, fusese comunicată Republicii Portugheze și celorlalte state membre, iar conținutul acesteia era în mod clar de natură să dea Republicii Portugheze în mod legitim încrederea că facturile primite înainte și plătite după introducerea cererii complete la Comisia Europeană sunt eligibile.
Impunerea interpretării susținute în prezent de Comisie încalcă în mod vădit principiul securității juridice, întrucât impune Republicii Portugheze sarcini financiare importante, deși această interpretare nu era nici certă, nici previzibilă.
4.
Al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.
—
Deși este adevărat că în conformitate cu articolul H din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1164/94, Comisia Europeană poate efectua corecțiile financiare pe care le consideră necesare, ceea ce poate presupune desființarea în totalitate sau în parte a participării acordate pentru proiect, instituția amintită trebuie să respecte de asemenea principiul proporționalității, ținând seama de împrejurările din fiecare caz concret, cum ar fi tipul de neregulă și întinderea unui posibil impact financiar al eventualelor deficiențe din sistemele de gestiune și de control. De altfel, nu înțelegem cum se poate avea în vedere o anulare totală a participărilor acordate, întrucât corecțiile de 100 % se aplică numai atunci când deficiențele din sistemele de gestiune și de control sunt atât de importante, sau atunci când neregula identificată este atât de gravă, încât constituie o nerespectare completă a normelor comunitare, astfel încât toate plățile sunt nelegale.
Dificultățile de interpretare sunt un factor determinant de atenuare care ar trebui luat în considerare de Comisie întotdeauna. Având în vedere împrejurările descrise, există măsuri mai puțin restrictive, precum aplicarea unei rate reduse, chiar renunțarea la orice corecție, care permit atingerea obiectivului urmărit.
5.
Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe prescripție.
În orice caz, cheltuielile anterioare datei de 3 iunie 2003 se prescriseseră deja, întrucât ultima factură datează din 28 februarie 2003, cu trei luni și două zile înainte de data în cauză.
Conform Regulamentului (CE) nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 (4), termenul de prescripție a acțiunii este de patru ani de la săvârșirea abaterii.
(1) Regulamentul (CE) nr. 16/2003 al Comisiei din 6 ianuarie 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94 al Consiliului în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor în cadrul acțiunilor cofinanțate de Fondul de coeziune (JO L 2, p. 7, Ediție specială 14/vol. 01, p. 94)
(2) Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de creare a Fondului de coeziune (JO L 130, p. 1).
(3) JO L 308 din 8.12.2000, p. 26, Ediție specială 1/vol 2, p. 216.
(4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială 1/vol. 1, p. 166).
Full & Egal Universal Law Academy