1.2.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 31/15
Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2013 — Molda/Comisia
(Cauza T-629/13)
2014/C 31/26
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Molda AG (Dahlenburg, Germania) (reprezentanți: I. Zenke, M. Vollmer, C. Telschow și A. Schulze, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei 2013/448 a Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în măsura în care la articolul 1 alineatul (1) din decizia menționată se respinge alocarea către reclamantă a unor cote suplimentare pentru a treia perioadă de comercializare a cotelor de emisii cuprinsă între 2013 și 2020, solicitate în temeiul clauzei privind situații extreme prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din Legea germană privind comercializarea cotelor de emisii de gaze cu efect de seră (Treibhausgas-Emissionshandelsgesetz);
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.
În opinia reclamantei, decizia atacată încalcă principiul proporționalității, întrucât refuzul alocării cotelor de emisii de gaze în temeiul clauzei privind situații extreme este eronat în lumina obiectivului formulat de pârâtă și în plus este complet disproporționat în raport cu dezavantajul suferit de reclamantă. Cu titlu subsidiar cu privire la acest punct, reclamantă susține că Decizia 2011/278/UE (1) este contrară dreptului Uniunii și este nulă.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe principiul subsidiarității.
—
În cadrul acestui motiv al acțiunii, reclamanta susține că decizia atacată încalcă principiul subsidiarității potrivit căruia acțiunea Uniunii Europene trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar. Contrar celor susținute de Comisie, statele membre păstrează dreptul de a adopta norme în materie de alocare a cotelor (chiar dacă acest drept este limitat). Clauzele privind situații extreme, cum este cea prevăzută la articolul 9 alineatul (5) din Treibhausgas-Emissionshandelsgesetz, se înscriu în cadrul normelor a căror adoptare intră în competența statelor membre.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea schemei europene a ajutoarelor de stat.
—
În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că decizia atacată încalcă normele de bază privind schemele europene privind ajutoarele de stat în temeiul cărora întreprinderile în dificultate financiară, care pun în aplicare un plan de redresare durabilă, pot primi susținere financiară sub formă de ajutor pentru restructurare. În opinia reclamantei, pârâta nu poate refuza acordarea unui astfel de ajutor.
4.
Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale.
—
În această privință, reclamanta susține că decizia atacată aduce atingere drepturilor sale fundamentale, cum ar fi libertatea de a desfășura o activitate comercială, libertatea de alegere a profesiei și dreptul de proprietate, fără ca această atingere să fie justificată nici de vreunul dintre obiectivele de interes general recunoscute de Uniunea Europeană, nici de protecția drepturilor și a libertăților altor persoane.
(1) Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2011) 2772] (JO L 130, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy