22.2.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 52/38
Recurs introdus la 6 decembrie 2013 de Kari Wahlström împotriva Hotărârii din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-116/12, Wahlström/Frontex
(Cauza T-653/13 P)
2014/C 52/74
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Kari Wahlström (Espoo, Finlanda) (reprezentant: S. Pappas, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex)
Concluziile
Recurentul solicită Tribunalului:
—
anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 9 octombrie 2013 prin care s-a respins acțiunea sa;
—
admiterea concluziilor prezentate în primă instanță, litigiul fiind, în opinia recurentului, în stare de judecată;
—
obligarea celeilalte părți din procedură la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin prezentul recurs recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect, pe de o parte, anularea raportului de evaluare a recurentului pentru anul 2010 și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese.
În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de TFP, constând în faptul că acesta a considerat că lipsa de dialog între evaluator și recurent în cadrul exercițiului de evaluare pentru anul 2010 nu constituia o neregularitate procedurală substanțială (referitor la punctul 38 și următoarele din hotărârea atacată). Recurentul susține că:
—
pe de o parte, TFP nu a ținut seama de jurisprudența existentă;
—
pe de altă parte, prin faptul că a întemeiat motivarea hotărârii atacate pe contextul în care fusese întocmit raportul de evaluare și nu doar pe aspectul dacă desfășurarea unui dialog oficial putea avea un efect asupra procedurii, Tribunalul a depășit marjele controlului său jurisdicțional, încălcând competențele de apreciere ale administrației.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de TFP atunci când acesta a statuat că lipsa stabilirii unor obiective pentru prima parte a anului 2010 nu constituia o neregularitate procedurală substanțială de natură să afecteze validitatea raportului de evaluare în cauză (referitor la punctul 50 și următoarele din hotărârea atacată). Recurentul susține că:
—
pe de o parte, TFP nu a ținut seama de liniile directoare referitoare la evaluare, în măsura în care acestea prevedeau obligația de a stabili noi obiective, în cazul schimbării funcției de agent în perioada de referință;
—
pe de altă parte, descrierea sarcinilor atribuite recurentului în noua sa funcție prin trimitere la documente referitoare la instituirea și la funcționarea biroului operațional nu ar implica deloc că îi fuseseră stabilite obiective care trebuiau să fie îndeplinite de recurent în legătură cu aceste sarcini.
Full & Egal Universal Law Academy