Cauza C-1/14: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Grondwettelijk Hof – Belgia) – Base Company NV, fostă KPN Group Belgium NV, Mobistar NV/Ministerraad (Trimitere preliminară – Rețele și servicii de comunicații electronice – Directiva 2002/22/CE – Articolele 4, 9, 13 și 32 – Obligații de serviciu universal și obligații sociale – Furnizarea accesului la un post fix și furnizarea de servicii telefonice – Accesibilitatea tarifelor – Opțiuni tarifare speciale – Finanțarea obligațiilor de serviciu universal – Servicii suplimentare obligatorii – Servicii de comunicații mobile și/sau de abonamente la internet)
C2702015RO520120150611RO00065262
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Grondwettelijk Hof – Belgia) – Base Company NV, fostă KPN Group Belgium NV, Mobistar NV/Ministerraad
(Cauza C-1/14) ( 1 )
„(Trimitere preliminară — Rețele și servicii de comunicații electronice — Directiva 2002/22/CE — Articolele 4, 9, 13 și 32 — Obligații de serviciu universal și obligații sociale — Furnizarea accesului la un post fix și furnizarea de servicii telefonice — Accesibilitatea tarifelor — Opțiuni tarifare speciale — Finanțarea obligațiilor de serviciu universal — Servicii suplimentare obligatorii — Servicii de comunicații mobile și/sau de abonamente la internet)”2015/C 270/06Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Grondwettelijk Hof
Părțile din procedura principală
Reclamante: Base Company NV, fostă KPN Group Belgium NV, Mobistar NV
Pârât: Ministerraad
Cu participarea: Belgacom NV
Dispozitivul
Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie interpretată în sensul că tarifele speciale și mecanismul de finanțare prevăzute la articolul 9 și, respectiv, la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată se aplică serviciilor de abonamente la internet care presupun o conexiune la internet de la o locație fixă, însă nu și serviciilor de comunicații mobile, inclusiv serviciilor de abonamente la internet furnizate prin intermediul serviciilor de comunicații mobile menționate. Dacă aceste din urmă servicii sunt făcute accesibile publicului, pe teritoriul național, ca „servicii obligatorii suplimentare”, în sensul articolului 32 din Directiva 2002/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, finanțarea lor nu se poate asigura, în dreptul național, printr un mecanism care să implice participarea anumitor întreprinderi.
( 1 ) JO C 102, 7.4.2014.
Full & Egal Universal Law Academy