3.11.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 363/9
Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 9 septembrie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof te 's-Hertogenbosch, Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – X/Inspecteur van Rijksbelastingdienst (C-72/14), T. A. van Dijk/Staatssecretaris van Financiën (C-197/14)
(Cauzele conexate C-72/14 și C-197/14) (1)
((Trimitere preliminară - Lucrători migranți - Securitate socială - Legislație aplicabilă - Navigatori de pe Rin - Certificatul E 101 - Forță probantă - Sesizarea Curții - Obligație de trimitere))
(2015/C 363/11)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Gerechtshof te 's-Hertogenbosch, Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Reclamanți: X (C-72/14), T. A. van Dijk (C-197/14)
Pârâți: Inspecteur van Rijksbelastingdienst (C-72/14), Staatssecretaris van Financiën (C-197/14)
Dispozitivul
1)
Articolul 7 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și articolele 10c-11a și articolele 12a și 12b din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71, în versiunea lor modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, trebuie interpretate în sensul că un certificat eliberat de instituția competentă a unui stat membru, sub forma unui certificat E 101, pentru a atesta că un lucrător este supus legislației sociale a acestui stat membru, cu toate că respectivul lucrător intră în domeniul de aplicare al Acordului cu privire la securitatea socială a navigatorilor de pe Rin, adoptat de Conferința guvernamentală însărcinată cu revizuirea Acordului din 13 februarie 1961 cu privire la securitatea socială a navigatorilor de pe Rin, semnat la Geneva la 30 noiembrie 1979, nu este obligatoriu pentru instituțiile din alte state membre. Faptul că instituția emitentă nu avea intenția de a elibera un veritabil certificat E 101, ci a utilizat formularul-tip al acestui certificat din rațiuni administrative nu este relevant în această privință.
2)
Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că o instanță națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern precum instanța de trimitere nu este obligată să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru simplul motiv că, într-o cauză asemănătoare cu cea cu care este sesizată și privind exact aceeași problematică, o instanță națională de rang inferior a adresat o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene și nici să aștepte răspunsul dat la această întrebare.
(1) JO C 142, 12.5.2014.
JO C 223, 14.7.2014.
Full & Egal Universal Law Academy