Cauza C-98/14: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Berlington Hungary Tanácsadó és Szolgáltató kft și alții/Magyar Állam (Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Jocuri de noroc – Taxe naționale aplicabile exploatării jocurilor de tip slot machine instalate în sălile de jocuri – Reglementare națională care interzice exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor – Principiul securității juridice și principiul protecției încrederii legitime – Directiva 98/34/CE – Obligația de comunicare către Comisie a proiectelor de reglementări tehnice – Răspunderea statului membru pentru prejudiciile cauzate de o reglementare contrară dreptului Uniunii)
C2702015RO1010120150611RO0011101112
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 iunie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Berlington Hungary Tanácsadó és Szolgáltató kft și alții/Magyar Állam
(Cauza C-98/14) ( 1 )
„(Trimitere preliminară — Libera prestare a serviciilor — Jocuri de noroc — Taxe naționale aplicabile exploatării jocurilor de tip slot machine instalate în sălile de jocuri — Reglementare națională care interzice exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor — Principiul securității juridice și principiul protecției încrederii legitime — Directiva 98/34/CE — Obligația de comunicare către Comisie a proiectelor de reglementări tehnice — Răspunderea statului membru pentru prejudiciile cauzate de o reglementare contrară dreptului Uniunii)”2015/C 270/11Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Fővárosi Törvényszék
Părțile din procedura principală
Reclamante: Berlington Hungary Tanácsadó és Szolgáltató kft, Lixus Szerencsejáték Szervező kft, Lixus Projekt Szerencsejáték Szervező kft, Lixus Invest Szerencsejáték Szervező kft, Megapolis Terminal Szolgáltató kft
Pârât: Magyar Állam
Dispozitivul
1)
O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care, fără a prevedea o perioadă tranzitorie, mărește de cinci ori cuantumul unei taxe forfetare aplicabile exploatării jocurilor de tip slot machine în sălile de jocuri și care, în plus, instituie o taxă proporțională aplicabilă aceleiași activități, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor, garantată de articolul 56 TFUE, în cazul în care este de natură să interzică, să îngreuneze sau să facă mai puțin atractivă exercitarea liberei prestări a serviciilor de exploatare a jocurilor de tip slot machine în sălile de jocuri, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.
2)
O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care, fără a prevedea nici o perioadă tranzitorie, nici despăgubirea operatorilor sălilor de jocuri, interzice exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor, garantată de articolul 56 TFUE.
3)
Restricțiile privind libera prestare a serviciilor care pot decurge din reglementări naționale precum cele în discuție în litigiul principal nu pot fi justificate de motive imperative de interes general decât în cazul în care instanța națională concluzionează, în urma unei aprecieri globale a împrejurărilor în care au avut loc adoptarea și punerea în aplicare a acestor reglementări:
—
că ele urmăresc în mod real mai întâi obiective legate de protecția consumatorilor împotriva dependenței de jocuri și de lupta împotriva activităților infracționale și frauduloase legate de jocuri, simpla împrejurare că o restricție privind activitățile de jocuri de noroc avantajează în mod accesoriu, prin intermediul unei creșteri a veniturilor fiscale, bugetul statului membru vizat neputând împiedica să se considere că această restricție urmărește mai întâi în realitate astfel de obiective;
—
că ele urmăresc aceste obiective în mod coerent și sistematic și
—
că ele îndeplinesc cerințele care decurg din principiile generale de drept al Uniunii, în special din principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, precum și din dreptul de proprietate.
4)
Articolul 1 punctul 11 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că
—
prevederile unei reglementări naționale care măresc de cinci ori cuantumul unei taxe forfetare aplicabile în cazul exploatării jocurilor de tip slot machine în sălile de jocuri și care, în plus, instituie o taxă proporțională aplicabilă aceleiași activități nu constituie „reglementări tehnice” în sensul acestei dispoziții și că
—
prevederile unei reglementări naționale care interzic exploatarea jocurilor de tip slot machine în afara cazinourilor constituie „reglementări tehnice” în sensul dispoziției menționate, proiectele acestora trebuind să facă obiectul comunicării prevăzute la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din această directivă.
5)
Articolul 56 TFUE are drept obiect să confere drepturi particularilor, astfel încât încălcarea sa de către un stat membru, inclusiv prin activitatea sa legislativă, dă naștere unui drept al particularilor de a obține de la acel stat membru repararea prejudiciului suferit ca urmare a acestei încălcări, cu condiția ca încălcarea menționată să fie suficient de gravă și să existe o legătură de cauzalitate directă între încălcarea menționată și prejudiciul suferit, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.
6)
Articolele 8 și 9 din Directiva 98/34, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/96, nu au ca obiect să confere drepturi particularilor, astfel încât încălcarea lor de către un stat membru nu dă naștere unui drept al particularilor de a obține de la acel stat membru repararea în temeiul dreptului Uniunii a prejudiciului suferit ca urmare a acestei încălcări.
7)
Faptul că reglementări naționale precum cele în discuție în litigiul principal vizează un domeniu de competența statelor membre nu afectează răspunsurile care trebuie date la întrebările adresate de instanța de trimitere.
( 1 ) JO C 142, 12.5.2014.
Full & Egal Universal Law Academy