4.8.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 253/14
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – în procedura privind Bashir Mohamed Ali Mahdi
(C-146/14 PPU) (1)
(„Vize, azil, imigrare și alte politici legate de libera circulație a persoanelor - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 15 - Luarea în custodie publică - Prelungirea unei măsuri de luare în custodie publică - Obligațiile autorității administrative sau judiciare - Control jurisdicțional - Lipsa documentelor de identitate ale unui resortisant al unei țări terțe - Obstacole la executarea deciziei de îndepărtare - Refuzul ambasadei țării terțe în cauză de a elibera un document de identitate care să permită returnarea resortisantului acestei țări - Riscul sustragerii - Posibilitatea rezonabilă a îndepărtării - Lipsă de cooperare - Obligație eventuală a statului membru în cauză de a elibera un document provizoriu privind statutul persoanei”)
2014/C 253/18
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Sofia-grad
Părțile din procedura principală
Bashir Mohamed Ali Mahdi
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Administrativen sad Sofia-grad – Interpretarea articolului 15 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi a articolului 15 alineatele (3), (4) şi (6) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98), precum şi a articolelor 6 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE – Îndepărtarea unui resortisant al unei ţări terţe aflat în situaţie de şedere ilegală – Luare în custodie publică – Extinderea unei astfel de luări în custodie – Admisibilitatea eventuală a unei depăşiri a duratei maxime de luare în custodie întemeiate pe lipsa documentelor de identitate – Obstacole în calea executării deciziei de îndepărtare – Posibilitate rezonabilă de îndepărtare – Refuzul ambasadei ţării de origine a persoanei interesate de a elibera documentul necesar pentru călătoria de întoarcere – Obligaţie eventuală a statului membru în cauză de a elibera un document temporar cu privire la statutul persoanei
Dispozitivul
1)
Articolul 15 alineatele (3) și (6) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborat cu articolele 6 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că orice decizie adoptată de o autoritate competentă, la sfârșitul perioadei maxime a măsurii inițiale de luare în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe, privind soarta acestei măsuri de luare în custodie publică trebuie să aibă forma unui act scris care cuprinde motivele de fapt și de drept care justifică această decizie.
2)
Articolul 15 alineatele (3) și (6) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că controlul pe care trebuie să îl efectueze autoritatea judiciară sesizată cu o cerere de prelungire a măsurii de luare în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe trebuie să permită acestei autorități să statueze pe fond, de la caz la caz, cu privire la prelungirea măsurii de luare în custodie publică a resortisantului în cauză, cu privire la posibilitatea de a înlocui luarea în custodie publică cu o măsură mai puțin coercitivă sau cu privire la eliberarea acestui resortisant, autoritatea respectivă fiind astfel competentă să se întemeieze pe faptele și pe probele prezentate de autoritatea administrativă care a sesizat-o, precum și pe faptele, probele și observațiile care îi sunt eventual prezentate în cadrul acestei proceduri.
3)
Articolul 15 alineatele (1) și (6) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia o perioadă inițială de luare în custodie publică de șase luni poate fi prelungită pentru simplul motiv că resortisantul în cauză al unei țări terțe nu dispune de documente de identitate. Numai instanța de trimitere are competența de a realiza o apreciere de la caz la caz a împrejurărilor de fapt ale cauzei în discuție pentru a stabili dacă o măsură mai puțin coercitivă poate fi aplicată efectiv acestui resortisant sau dacă există un risc de sustragere a acestuia din urmă.
4)
Articolul 15 alineatul (6) litera (a) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că un resortisant al unei țări terțe care, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, nu a obținut un document de identitate care ar fi permis îndepărtarea sa din statul membru interesat poate fi considerat că a dovedit o „lipsă de cooperare”, în sensul acestei dispoziții, numai dacă rezultă din examinarea comportamentului resortisantului în cauză în cursul perioadei de luare în custodie publică că acesta din urmă nu a cooperat la executarea operațiunii de îndepărtare și că este probabil ca operațiunea să dureze mai mult timp decât a fost prevăzut din cauza acestui comportament, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.
5)
Directiva 2008/115 trebuie interpretată în sensul că un stat membru nu poate fi obligat să elibereze un permis de ședere autonom sau orice altă autorizație care conferă un drept de ședere unui resortisant al unei țări terțe care nu dispune de documente de identitate și care nu a obținut astfel de documente din țara sa de origine, după ce o instanță națională a eliberat acest resortisant pentru motivul că nu ar mai exista posibilitatea rezonabilă a îndepărtării în sensul articolului 15 alineatul (4) de această directivă. Totuși, acest stat membru trebuie, într-o astfel de situație, să elibereze resortisantului în cauză o confirmare scrisă a situației sale.
(1) JO C 159, 26.05.2014
Full & Egal Universal Law Academy