21.8.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 277/2
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – România) – Eugenia Florescu și alții/Casa Judeţeană de Pensii Sibiu și alții
(Cauza C-258/14) (1)
((Trimitere preliminară - Articolul 143 TFUE - Dificultăți privind balanța de plăți a unui stat membru - Asistență financiară a Uniunii Europene - Memorandumul de înțelegere încheiat între Uniunea Europeană și statul membru beneficiar - Politica socială - Principiul egalității de tratament - Legislație națională care interzice cumulul unei pensii publice cu veniturile salariale realizate în exercitarea unor activități în cadrul unei instituții publice - Diferență de tratament între persoanele a căror durată a mandatului este prevăzută de Constituție și magistrații de carieră))
(2017/C 277/02)
Limba de procedură: româna
Instanța de trimitere
Curtea de Apel Alba Iulia
Părțile din procedura principală
Revizuenți: Eugenia Florescu, Ioan Poiană, Cosmina Diaconu (în calitate de moștenitoare a domnului Bădilă Mircea), Anca Vidrighin (în calitate de moștenitoare a domnului Bădilă Mircea), Eugenia Elena Bădilă (în calitate de moștenitoare a domnului Bădilă Mircea)
Intimați: Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Statul român, Ministerul Finanţelor Publice
Dispozitivul
1)
Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie considerat un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, în sensul articolului 267 TFUE, care poate fi supus interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene.
2)
Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu impune adoptarea unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul unor instituții publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
3)
Articolul 6 TUE și articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul unor instituții publice dacă nivelul acesteia depășește un anumit prag.
4)
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu se aplică interpretării unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal potrivit căreia interdicția pe care aceasta o prevede privind cumulul pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul unor instituții publice dacă nivelul acestei pensii depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat se aplică magistraților de carieră, însă nu și persoanelor care au fost învestite cu un mandat prevăzut de Constituția națională.
(1) JO C 292, 1.9.2014
Full & Egal Universal Law Academy