14.3.2016
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 98/11
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – DHL Express (Italy) Srl, DHL Global Forwarding (Italy) SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del mercato
(Cauza C-428/14) (1)
([Trimitere preliminară - Politica în domeniul concurenței - Articolul 101 TFUE - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Sectorul expedierilor internaționale de mărfuri - Autorități naționale de concurență - Valoarea juridică a instrumentelor rețelei europene de concurență - Modelul de program în materie de clemență al acestei rețele - Cerere de imunitate adresată Comisiei - Cerere simplificată de imunitate depusă la autoritățile naționale de concurență - Raportul dintre aceste două cereri])
(2016/C 098/13)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din procedura principală
Reclamante: DHL Express (Italy) Srl, DHL Global Forwarding (Italy) SpA
Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del mercato
cu participarea: Schenker Italiana SpA, Agility Logistics Srl
Dispozitivul
1)
Dispozițiile dreptului Uniunii Europene, în special articolul 101 TFUE și Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE], trebuie interpretate în sensul că instrumentele adoptate în cadrul rețelei europene de concurență, în special modelul de program în materie de clemență al acestei rețele, nu au efect obligatoriu față de autoritățile naționale de concurență.
2)
Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 101 TFUE și Regulamentul nr. 1/2003, trebuie interpretate în sensul că între cererea de imunitate pe care o întreprindere a adresat o sau se pregătește să o adreseze Comisiei Europene și cererea simplificată adresată unei autorități naționale de concurență pentru aceeași înțelegere nu există nicio legătură juridică care să oblige această autoritate să evalueze cererea simplificată în lumina cererii de imunitate. Împrejurarea că cererea simplificată reflectă sau nu reflectă în mod fidel conținutul cererii adresate Comisiei este, în această privință, lipsită de pertinență.
În cazul în care cererea simplificată adresată unei autorități naționale de concurență are un obiect material mai restrâns decât cel al cererii de imunitate adresate Comisiei, această autoritate națională nu este obligată să contacteze Comisia sau întreprinderea însăși pentru a verifica dacă această întreprindere a identificat exemple concrete de comportamente nelegale în sectorul pretins acoperit de această cerere de imunitate, dar nu și de cererea simplificată menționată.
3)
Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 101 TFUE și Regulamentul nr. 1/2003, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca o autoritate națională de concurență să accepte, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, o cerere simplificată de imunitate a unei întreprinderi care nu a prezentat Comisiei o cerere de imunitate totală, ci o cerere de reducere a amenzii.
(1) JO C 462, 22.12.2014.
Full & Egal Universal Law Academy