9.1.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 6/8
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 octombrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Retten i Glostrup – Danemarca) – Procedură penală împotriva Canal Digital Danmark A/S
(Cauza C-611/14) (1)
((Trimitere preliminară - Practici comerciale neloiale - Directiva 2005/29/CE - Articolele 6 și 7 - Reclamă privind un abonament de televiziune prin satelit - Preț al abonamentului care conține, pe lângă tariful lunar al abonamentului, un tarif semestrial pentru cardul necesar decodării emisiilor - Preț al abonamentului semestrial omis sau prezentat într-un mod mai puțin vizibil decât cel al abonamentului lunar - Acțiune înșelătoare - Omisiune înșelătoare - Transpunerea unei dispoziții a unei directive doar în lucrările pregătitoare ale legii naționale de transpunere, iar nu în însuși textul acestei legi))
(2017/C 006/09)
Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Retten i Glostrup
Partea din procedura penală principală
Canal Digital Danmark A/S.
Dispozitivul
1)
Articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă o practică comercială trebuie considerată ca fiind o omisiune înșelătoare, este necesar să se ia în considerare contextul în care se înscrie această practică, printre altele limitele proprii mediului de comunicare utilizat pentru practica comercială respectivă, limitele de spațiu sau de timp pe care le impune acest mediu de comunicare, precum și orice măsură luată de comerciant pentru a pune informațiile la dispoziția consumatorului prin alte mijloace, chiar dacă această cerință nu ar rezulta expres din modul de redactare a reglementării naționale în discuție.
2)
Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că trebuie să fie calificată drept înșelătoare o practică comercială care constă în fracționarea prețului unui produs în mai multe elemente și în evidențierea unuia dintre acestea, având în vedere că această practică este susceptibilă, pe de o parte, să dea consumatorului mediu impresia eronată că îi este propus un preț avantajos și, pe de altă parte, să îl determine să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat o în altă situație, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, ținând seama de ansamblul circumstanțelor pertinente ale cauzei principale. Cu toate acestea, constrângerile de timp la care pot fi supuse anumite mijloace de comunicare, precum spoturile publicitare televizate, nu pot fi luate în considerare în vederea aprecierii caracterului înșelător al unei practici comerciale din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din această directivă.
3)
Articolul 7 din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un comerciant a ales să stabilească prețul unui abonament astfel încât consumatorul trebuie să achite atât un tarif lunar, cât și un tarif semestrial, această practică trebuie să fie considerată drept o omisiune înșelătoare în cazul în care prețul abonamentului lunar este evidențiat în mod deosebit în cadrul comercializării, în timp ce tariful semestrial este omis în totalitate sau este prezentat într-un mod mai puțin vizibil, în cazul în care o astfel de omisiune determină consumatorul să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat o în alte împrejurări, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, ținând seama de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, de natura și de caracteristicile produsului, precum și de celelalte măsuri pe care comerciantul le a luat efectiv pentru a pune la dispoziția consumatorului informațiile semnificative referitoare la produs.
4)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că conține o enumerare exhaustivă a informațiilor semnificative care trebuie să figureze într-o invitație de a cumpăra. Revine instanței naționale sarcina de a aprecia dacă comerciantul în cauză și-a îndeplinit obligația de informare, ținând seama de natura și de caracteristicile produsului, dar și de mediul de comunicare utilizat pentru invitația de a cumpăra și de informațiile suplimentare eventual oferite de comerciantul respectiv. Faptul că un comerciant furnizează, într-o invitație de a cumpăra, ansamblul informațiilor enumerate la articolul 7 alineatul (4) din această directivă nu exclude posibilitatea ca respectiva invitație să fie calificată drept practică comercială înșelătoare în sensul articolului 6 alineatul (1) sau al articolului 7 alineatul (2) din directiva menționată.
(1) JO C 73, 2.3.2015.
Full & Egal Universal Law Academy