CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
JULIANE KOKOTT
prezentate la 4 februarie 2016 ( 1 )
Cauza C‑409/14
Schenker Nemzetközi Szállítmányozási és Logisztikai kft
[cerere de decizie preliminară formulată de Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul de Contencios Administrativ și Social Debrețin, Ungaria)]
„Tariful vamal comun — Poziții tarifare — Clasificare în Nomenclatura combinată — Directiva 2008/118 — Import de produse accizabile — Procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv — Efecte ale unei declarații vamale care desemnează o subpoziție eronată din Nomenclatura combinată — Neregularități săvârșite în cursul deplasării unor produse accizabile”
I – Introducere
1.
La baza cererii de decizie preliminară formulate de Debreceni Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság ( 2 ) (denumit în continuare „instanța de trimitere”) se află un litigiu între Schenker Nemzetközi Szállítmányozási és Logisztikai Kft (denumită în continuare „Schenker”) și Nemzeti Adó és Vámhivatal Észak‑alföldi Regionális Vám és Pénzügyőri Főigazgatósága ( 3 ) (denumită în continuare „Direcția Generală a Finanțelor”).
2.
Din punctul de vedere al obiectului, acest litigiu atinge un punct de interferență între dreptul vamal european și legislația în materia accizelor și impune, așadar, examinarea raporturilor reciproce dintre aceste domenii ale dreptului.
3.
În esență, este vorba despre problema dacă și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce condiții documentele vamale de însoțire eronate ale unor produse introduse în Uniunea Europeană pot conduce la exigibilitatea accizelor pentru aceste produse în statul membru respectiv.
II – Cadrul juridic
4.
Clasificarea produselor în discuție în procedura principală se efectuează în conformitate cu Sistemul armonizat și cu Nomenclatura combinată. Cadrul juridic privind celelalte aspecte ale cauzei este reprezentat de Codul vamal al Comunităților, de Directiva privind regimul general al accizelor, de Directiva privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, precum și de Legea maghiară privind accizele.
A – Sistemul armonizat
5.
Convenția internațională privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor ( 4 ) (denumit în continuare „Sistemul armonizat” sau „SA”) stabilește o nomenclatură multifuncțională care ar trebui să permită clasificarea tuturor mărfurilor din comerțul internațional. Uniunea este parte contractantă la această convenție, ale cărei versiuni autentice sunt cele în limbile engleză și franceză ( 5 ).
6.
SA conține în capitolul 24 („Tabacs et succédanés de tabac fabriqués”; „Tobacco and manufactured tobacco substitutes”) („Tutun și înlocuitori de tutun prelucrați”) din secțiunea IV anumite poziții și subpoziții pentru mărfurile respective.
7.
Organizația Mondială a Vămilor elaborează note explicative referitoare la SA (denumite în continuare „Notele explicative ale SA”). În mod similar, în această privință prezintă de asemenea relevanță versiunile în limbile franceză și engleză ( 6 ).
B – Dreptul Uniunii
1. Nomenclatura combinată
8.
Nomenclatura combinată din Regulamentul (CEE) nr 2658/87 ( 7 ) (denumită în continuare „Nomenclatura combinată” sau „NC”) se întemeiază pe SA. Aceasta a preluat structura SA, completând‑o însă cu o subdiviziune suplimentară în scopul de a ține seama de nevoile tarifare și statistice. Pe SA se bazează printre altele pozițiile (și anume primele patru cifre) și primele subpoziții până la a șasea cifră din tariful vamal. Celelalte subdiviziuni se întemeiază pe dreptul derivat al Uniunii.
9.
În secțiunea 1 (Reguli generale) din partea I (Dispoziții preliminare), NC conținea la momentul relevant ( 8 ) următoarele reguli pentru interpretarea sa:
„Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se efectuează în conformitate cu următoarele principii:
1.
Enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor este considerat ca având numai o valoare indicativă, clasificarea mărfurilor considerându‑se legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole și, atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note, după următoarele reguli.
[…]
3.
Atunci când mărfurile ar putea fi clasificate la două sau mai multe poziții […], clasificarea se face după cum urmează:
[…]
(b)
Produsele amestecate, articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite, […] se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial, în cazul în care este posibilă efectuarea acestei determinări.
[…]”
10.
NC a menționat în capitolul 24 (Tutun și înlocuitori de tutun prelucrați) din secțiunea IV (Produse ale industriei alimentare; băuturi, lichide alcoolice și oțet; tutun și înlocuitori de tutun prelucrați) din partea II (tabelul drepturilor) următoarele poziții și subpoziții:
Cod NC
Denumirea mărfurilor
Rata dreptului convențional (%)
Unitate suplimentară
1
2
3
4
2401
Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun
2401 10
Tutunuri nedesprinse de pe tulpină
2401 10 35
Tutunuri uscate cu aer cald (light air cured)
11,2 MIN 22 € MAX 56 €/100 kg/net
–
[…]
2401 30 00
Deșeuri de tutun
11,2 MIN 22 € MAX 56 €/100 kg/net
–
[…]
2403
Alte tutunuri și înlocuitori de tutun, prelucrate; tutunuri „omogenizate” sau „reconstituite”; extracte și esențe de tutun
La codul NC 2403 10 trebuie clasificat „Tutunul pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice proporție”, în timp ce subpoziția 2403 10 10 se referă la tutun „în ambalaje directe cu un conținut net de maximum 500 g”. „Alte” tutunuri intră sub incidența codului NC 2403 10 90.
11.
Și pentru pozițiile și subpozițiile menționate în NC există indicații privind clasificarea (denumite în continuare „Notele explicative ale NC”). Notele explicative ale NC fac parțial trimitere la Notele explicative ale SA și trebuie aplicate, pentru acest motiv, în coroborare cu acestea. Notele explicative aferente capitolului 24 din NC conțineau, în versiunea relevantă a acestora ( 9 ), printre altele următoarele indicații privind poziția 2401:
„2401 Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun
În ceea ce privește tutunul brut sau neprelucrat, a se vedea notele explicative ale Sistemului armonizat aferente poziției 2401 punctul 1.
Prin:
[…]
(b)
tutun light air cured de tip Burley, inclusiv hibrizi Burley, se înțelege tutunul care a fost uscat cu aer cald în condiții atmosferice naturale și care nu miroase a fum în cazul în care a fost încălzit suplimentar sau a fost supus unui curent de aer suplimentar; frunzele, de obicei, au o culoare care variază de la maro deschis până la roșiatic. Alte culori și combinații de culori rezultă frecvent din diferențe de maturitate sau de tehnici de cultură sau de uscare.
[…]”
12.
În ceea ce privește poziția 2403, Notele explicative conțineau printre altele următoarele indicații privind clasificarea:
„2403 Alte tutunuri și înlocuitori de tutun prelucrate; […]
2403 10 10 și 2403 10 90 Tutun pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice proporție
Tutunul pentru fumat este tutunul tăiat sau altfel fracționat, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat fără a fi supus în prealabil unei transformări industriale.
Deșeurile de tutun sunt considerate tutun pentru fumat atunci când sunt condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, pot fi fumate și nu fac parte din categoria țigărilor, a trabucurilor sau a țigaretelor (a se vedea notele explicative de la subpozițiile 2402 10 00, 2402 20 10 și 2402 20 90).
[…]”
2. Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar
13.
Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar ( 10 ) (denumit în continuare „Codul vamal”) reunește dreptul vamal general și legislația privind procedurile vamale ( 11 ).
14.
Articolul 4 din Codul vamal conține printre altele următoarea definiție:
„[…]
13.
«Supravegherea de către autoritățile vamale» reprezintă acțiunile desfășurate, în general, de respectivele autorități pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale și, atunci când este cazul, a altor dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
[…]”
15.
Începutul și sfârșitul supravegherii vamale rezultă din cuprinsul articolului 37 din Codul vamal. Potrivit acestuia, mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunității sunt supuse, de la data acestei introduceri, unei supravegheri vamale și pot face obiectul controalelor vamale.
16.
Articolele 84-90 din Codul vamal prevăd dispoziții comune privind regimurile suspensive și regimurile vamale cu impact economic.
17.
Articolul 84 din Codul vamal prevede:
„(1) În articolele 85-90
(a)
în cazul în care se utilizează expresia «regim suspensiv», se înțelege ca aplicându‑se, în cazul mărfurilor necomunitare, următoarelor regimuri:
—
tranzit extern;
—
antrepozit vamal;
[…]”
18.
Conform articolului 91 din Codul vamal, așa‑numitul regim de tranzit extern permite circulația dintr‑un punct în altul pe teritoriul vamal al Comunității a „mărfurilor necomunitare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import”.
19.
Articolele 201-216 din Codul vamal reglementează nașterea datoriei vamale. Articolele 202-205 din Codul vamal reglementează în această privință nașterea datoriei vamale în cazul anumitor omisiuni vamale.
20.
Articolul 202 din Codul vamal prevede:
„(1) O datorie vamală la import poate să ia naștere prin:
(a)
introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import
[…]
(2) Datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.
[…]”
3. Directiva 2008/118/CE privind regimul general al accizelor
21.
Directiva 2008/118 ( 12 ) stabilește un regim pentru produsele accizabile, pentru a se garanta libera circulație a acestora și, prin urmare, buna funcționare a pieței interne în cadrul Uniunii Europene.
22.
Conform considerentului (7) al directivei, dat fiind faptul că regimurile suspensive în temeiul Codului vamal prevăd măsuri de monitorizare corespunzătoare, „nu este necesară aplicarea separată a unui sistem de monitorizare a accizelor în cazul în care produsele accizabile fac obiectul unei proceduri vamale suspensive sau al unui regim vamal suspensiv în Comunitate”.
23.
Produsele accizabile includ, potrivit articolului 1 din directivă, „tutunul prelucrat reglementat de Directivele 95/59/CE, 92/79/CEE și 92/80/CEE”.
24.
Articolul 2 litera (b) din Directiva 2008/118 prevede că produsele sunt supuse accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Comunității.
25.
Articolul 4 punctul 8 din directivă definește „importul de produse accizabile” ca fiind intrarea pe teritoriul Comunității de produse accizabile, „cu excepția cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunității, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamal(ă) suspensiv(ă), precum și ieșirea lor dintr‑un regim sau o procedură vamal(ă) suspensiv(ă)”.
26.
Potrivit articolului 4 punctul 6 din directivă, prin „procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv” trebuie să se înțeleagă oricare dintre „procedurile speciale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 cu privire la supravegherea vamală, al căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunității, depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum și oricare dintre procedurile menționate la articolul 84 alineatul (1) litera (a) din [Codul vamal]”.
27.
Articolul 7 din Directiva 2008/118 reglementează momentul și locul exigibilității accizelor și prevede:
„(1) Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.
(2) În sensul prezentei directive, «eliberare pentru consum» are unul dintre următoarele înțelesuri:
[…]
(b)
deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize în cazul în care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile aplicabile din dreptul comunitar și din legislația națională;
[…]
(d)
importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.
[…]”
28.
Articolul 38 din Directiva 2008/118 soluționează posibilele conflicte existente între statele membre cu privire la competența de colectare în cazul neregulilor săvârșite în cursul deplasării produselor accizabile și prevede:
„(1) Atunci când s‑a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile […] în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s‑a comis neregula.
[…]
(4) În sensul prezentului articol, «neregulă» înseamnă o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile […], din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr‑o deplasare a unor produse accizabile nu s‑a încheiat în mod corespunzător.”
4. Directiva 2011/64/UE privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat
29.
Directiva 2011/64 ( 13 ) încorporează Directivele 92/79/CEE, 92/80/CEE și 95/59/CE, la care face referire articolul 1 din Directiva 2008/118 privind tutunul prelucrat. Aceasta cuprinde printre altele definiții ale diferitor tipuri de tutun prelucrat.
30.
Conform articolului 2 din Directiva 2011/64, noțiunea „tutun prelucrat” include printre altele „tutun de fumat”. Articolul 5 din Directiva 2011/64 definește noțiunea „tutun de fumat” și prevede că aceasta înseamnă tutunul care a fost tăiat sau divizat în alt mod, răsucit sau presat în blocuri, care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară. În această privință, tutunul de fumat în care mai mult de 25 % din masa particulelor de tutun au o lățime de tăiere mai mică de 1,5 milimetri se consideră tutun tăiat fin destinat rulării în țigarete.
III – Procedura principală
31.
Schenker furnizează servicii de reprezentare în vamă și de logistică. La 21 ianuarie 2011, întreprinderea a fost însărcinată de o societate comercială înregistrată în Ungaria să depoziteze temporar patru încărcături de tutun.
32.
Încărcăturile de tutun au fost introduse pe teritoriul Uniunii Europene prin Slovenia și țara lor de destinație era Ucraina.
33.
Potrivit documentelor de însoțire, încărcăturile au ajuns în Ungaria în cadrul procedurii comunitare de tranzit extern. În documentele vamale, pentru produs era furnizată indicația NC 2401 10 35 („Tutunuri nedesprinse de pe tulpină – tutun uscat cu aer cald”) și produsul a fost declarat ca nefiind supus accizelor.
34.
Tutunul a fost depozitat temporar de Schenker și ulterior a fost depozitat într‑un antrepozit vamal public.
35.
Autoritatea administrativă de prim grad a dispus la 20 aprilie 2011 efectuarea unui control al încărcăturilor și a constatat că ele conțineau tutun tăiat. La 5 mai 2011, a fost prelevată o mostră din produs, iar aceasta a fost analizată.
36.
Potrivit instanței de trimitere, mostra consta în tutun tăiat de dimensiuni diferite, de culoare maro deschis și închis, cu particule fine și cu un miros specific tutunului, conținea o cantitate importantă de particule cu un diametru relativ mare și larg, printre care se puteau afla și resturi de pedunculi, precum și tutun sub formă de praf. Peste 25 % din masa particulelor de tutun avea o lățime mai mică de 1 mm.
37.
Institutul de expertiză care a efectuat analiza a stabilit, în concluzie, că proba era „tutun gata de fumat”. Tutunul era ambalat „în vrac, compactat în cartoane căptușite cu plastic”, iar masa netă a unui carton era de 30 de kilograme.
38.
Pe baza acestor concluzii ale analizei, autoritatea administrativă de prim grad a considerat că tutunul în litigiu ar fi trebuit clasificat la codul NC 2403 10 90 și că acesta era supus accizelor. Clasificarea eronată a produsului în documentele de însoțire a avut astfel drept consecință faptul că acestea nu erau adecvate ca dovadă privind originea mărfii, iar aceasta este plasată sub un regim vamal suspensiv.
39.
La 21 iunie 2011, autoritatea administrativă de prim grad a stabilit plata de către Schenker a unei amenzi. Întreprinderea a încălcat Legea maghiară privind accizele prin depozitarea unui produs supus accizei fără a fi dovedit originea și proveniența lui și fără a fi plătit taxa corespunzătoare.
40.
După confirmarea deciziei de către Direcția Generală a Vămilor la 28 martie 2012, Schenker a sesizat instanța de trimitere.
41.
Instanța de trimitere are îndoieli privind interpretarea poziției 2401 10 35 din NC și privind clasificarea corectă a tutunului în discuție. În plus, aceasta ridică problema dacă un document de însoțire, deși în acesta a fost indicată în mod incorect poziția tarifară, ar putea fi suficient pentru a dovedi faptul că produsul a fost plasat sub un regim vamal suspensiv.
IV – Cererea de decizie preliminară
42.
Prin urmare, instanța de trimitere a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:
„1)
Descrierea mărfii desemnate drept «tutunuri uscate cu aer cald», conform poziției NC 2401 10 35 din capitolul 24 («Tutun și înlocuitori de tutun prelucrați»), inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 861/2010, trebuie interpretată în sensul că cuprinde numai tutunuri nedesprinse de pe tulpină uscate cu aer,
—
care constau în frunze întregi ale plantei de tutun;
—
nerupte, nici presate sau comprimate;
—
care, în afară de uscarea la aer, care se înțelege ca un tip de «transformare», nu permite ca tutunurile nedesprinse de pe tulpină uscate cu aer cald de la poziția NC 2401 10 35 să fie supuse niciunei alte transformări (de exemplu înlăturarea pedunculilor, ruperea frunzelor sau comprimarea lor);
—
care nu au calitatea de a putea fi fumate?
2)
Noțiunea «procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv» prevăzută la articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 trebuie interpretată în sensul că cuprinde și cazul mărfii (produs supus accizei) aflate în tranzit extern, în depozitare temporară sau în antrepozit vamal în temeiul unor documente de însoțire în care poziția tarifară este indicată greșit (NC 2401 10 35 în loc de NC 2403 10 9000), însă capitolul pertinent (capitolul 24 – Tutun) și toate celelalte date ale acestor documente (numărul containerului, cantitatea, masa netă) sunt corecte, sigiliile fiind intacte?
(Cu alte cuvinte, trebuie să se clarifice dacă o anumită marfă se poate afla în cadrul unei proceduri vamale suspensive sau al unui regim vamal suspensiv în cazul în care în documentele de însoțire a fost indicat corect capitolul din Tariful vamal comun, dar incorect poziția tarifară specifică?)
3)
Noțiunea «import», prevăzută la articolul 2 litera (b) din Directiva 2008/118, și noțiunea «import de produse accizabile» prevăzută la articolul 4 punctul 8 din aceeași directivă, trebuie interpretate în sensul că acestea cuprind și cazul în care poziția vamală a mărfii reale în regim de tranzit extern și poziția tarifară care apare în documentele sale de însoțire diferă, dată fiind împrejurarea că, în afara acestei diferențe, atât desemnarea capitolului (în speță, capitolul 24 – Tutun), cât și cantitatea și masa netă ale mărfii reale sunt conforme cu datele din documentele de însoțire?
4)
Printre neregularitățile la care se referă articolul 38 din Directiva 2008/118 este cuprins faptul că o marfă urmează procedura vamală suspensivă sau regimul vamal suspensiv atunci când în documentele sale de însoțire figurează o indicație NC incorectă, în conformitate cu anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, modificat prin Regulamentul (UE) nr. 861/2010?”
V – Apreciere juridică
A – Cu privire la prima întrebare preliminară
1. Cu privire la interpretarea întrebării preliminare
43.
Cu titlu introductiv, trebuie constatat că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa nu constă în a clasifica în mod corect produsele în cauză în NC. Curtea oferă instanței naționale mai curând clarificări cu privire la criteriile a căror punere în aplicare îi va permite acesteia din urmă să clasifice ea însăși în mod corect în NC produsele în discuție în procedura principală ( 14 ).
44.
În această privință, este de competența Curții să ofere instanței naționale un răspuns util care să îi permită să soluționeze litigiul principal. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate ( 15 ).
45.
În prezenta cauză, din decizia de trimitere a instanței naționale se poate deduce că, prin intermediul primei întrebări adresate, aceasta solicită nu numai să se stabilească modul de interpretare a poziției NC 2401 10 35, ci aceasta dorește în plus să afle și care este modul de interpretare a pozițiilor 2401-2403 din NC, în scopul clasificării tarifare a unui produs care prezintă caracteristicile mărfii în litigiu.
2. Criterii privind clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată
46.
Astfel cum s‑a precizat deja în Concluziile prezentate în cauzele Ikegami, Algemene Scheeps Agentuur Dordrecht, Uroplasty și Turbon International ( 16 ), la clasificarea mărfurilor în NC trebuie să se procedeze în felul următor.
47.
Mai întâi, trebuie să se determine proprietățile fizice ale mărfii care trebuie clasificată și scopul utilizării acesteia. Ulterior, având în vedere modul de redactare a pozițiilor, a secțiunilor și a capitolelor relevante, trebuie efectuată o clasificare provizorie în funcție de scopul utilizării și de proprietățile fizice ale mărfii. În continuare, trebuie să se examineze dacă o privire de ansamblu asupra textului pozițiilor și al notelor aferente secțiunilor și capitolelor relevante permite efectuarea unei clasificări precise. În cazul unui răspuns negativ, conflictul de norme va trebui soluționat prin aplicarea regulilor generale prevăzute de NC. În final, trebuie să se procedeze la clasificarea în subpoziții.
48.
În această privință, textele pozițiilor și notele din NC trebuie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu dispozițiile SA. Notele explicative ale SA și ale NC au drept obiectiv o aplicare unitară a Tarifului vamal comun și reprezintă, așadar, un element valabil, fără a avea însă forță juridică obligatorie, pentru interpretarea diferitor poziții tarifare ( 17 ). Conform jurisprudenței Curții, având în vedere caracterul neobligatoriu al notelor explicative, în situația efectuării unui control, trebuie să se examineze, după caz, aspectul dacă conținutul lor este în conformitate cu dispozițiile Nomenclaturii și dacă domeniul de aplicare al acesteia nu este denaturat ( 18 ).
3. Aplicarea în prezenta cauză a criteriilor menționate anterior
a) Clasificarea mărfii în funcție de proprietățile sale și de scopul utilizării
49.
Potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, marfa în litigiu este tutun tăiat de dimensiuni diferite. Proba prelevată analizată consta în principal în fibre fine, dar lungi, și conținea, în plus, o cantitate importantă de particule cu un diametru relativ mare, printre care se aflau și resturi de pedunculi, precum și tutun sub formă de praf. Peste 25 % din masa particulelor de tutun aveau o lățime mai mică de un milimetru.
50.
Ținând seama de proprietățile sale, tutunul în litigiu a fost supus, așadar, unei prelucrări. Astfel, în cazul produsului respectiv nu este vorba despre frunze de tutun uscate în starea lor naturală. Tutunul a fost deja în mare măsură îndepărtat de pe peduncul, desprins de pe tulpină, cu alte cuvinte nervurile au fost îndepărtate, și tăiat.
51.
Scopul utilizării produsului este determinat pe baza unor caracteristici obiective ( 19 ).
52.
Instanța de trimitere arată în această privință că mostra era „tutun gata pentru fumat” ( 20 ). În lipsa unor informații contrare, descrierea oferită de instanța de trimitere conduce, prin urmare, la concluzia că produsul este deja destinat consumului, iar nu în mod necesar unei prelucrări ulterioare.
53.
Întrucât mostra conține însă particule printre care se află și resturi de pedunculi, scopul utilizării nu poate fi stabilit în mod clar. Potrivit informațiilor disponibile, este posibil ca particulele să poată fi folosite la producerea de tutun gata pentru fumat, dar și ca acestea să fie eliminate ca deșeuri de tutun.
b) Clasificarea potrivit modului de redactare a pozițiilor
54.
Capitolul 24 relevant pentru tutun cuprinde pozițiile 2401-2403. În timp ce tutunurile brute sau neprelucrate și deșeurile de tutun sunt atribuite poziției 2401 din NC, celelalte poziții includ tutun prelucrat sub formă de țigări de foi, trabucuri și țigarete (2402 din NC) sau sub alte forme (2403 din NC).
55.
Conform modului lor de redactare, în ceea ce privește proprietățile fizice ale tutunului, prezintă importanță pozițiile 2401 din NC și 2403 din NC.
56.
Poziția 2401 din NC include, conform modului său de redactare, două tipuri alternative, și anume produse cu proprietățile „tutunuri brute sau neprelucrate” și „deșeuri de tutun”.
i) Noțiunea de tutun brut sau neprelucrat
57.
NC însăși nu conține nicio indicație clară cu privire la momentul începând de la care trebuie să se prezume existența unei „prelucrări” care exclude clasificarea la poziția 2401 din NC ( 21 ). Faptul că nu orice efect înlătură calitatea „neprelucrat” este dovedit însă de existența subpoziției 2401 20 din NC, care include, în cadrul poziției 2401 din NC, și tutunuri care sunt „parțial sau total desprinse de pe tulpină”.
58.
Plecând de la aceste considerații, pentru interpretarea poziției 2401 din NC trebuie să se utilizeze indicațiile corespunzătoare privind clasificarea aferente Nomenclaturii combinate.
59.
În ceea ce privește „tutunurile brute sau neprelucrate”, notele explicative aferente poziției 2401 din NC fac trimitere la punctul 1 din Notele explicative aferente poziției 2401. Acestea conțin, în versiunile lor autentice în limbile franceză și engleză, următoarele indicații privind clasificarea în ceea ce privește noțiunea „tutunuri brute sau neprelucrate”:
„Le tabac à l’état naturel sous forme de plantes entières ou de feuilles et les feuilles séchées ou fermentées, ces feuilles pouvant être entières ou écôtées, rognées ou non, brisées ou découpées même sous une forme régulière, mais à la condition qu’il ne s’agisse pas d’un produit prêt à être fumé” ( 22 ).
„Unmanufactured tobacco in the form of whole plants or leaves in the natural state or as cured or fermented leaves, whole or stemmed/stripped, trimmed or untrimmed, broken or cut (including pieces cut to shape, but not tobacco ready for smoking)” ( 23 ).
60.
De aici rezultă că, pentru delimitarea tutunului brut sau neprelucrat de tutunul prelucrat, prezintă importanță aspectul dacă acesta se află într‑o stare care poate fi caracterizată ca „prêt à être fumé”, respectiv „ready for smoking” (gata pentru fumat). În cazul în care această situație se verifică – precum în procedura principală –, este exclusă, așadar, o clasificare la poziția 2401 din NC („Tutunuri brute sau neprelucrate”).
61.
Întrucât tutunul în litigiu nu intră sub incidența poziției 2401 din NC, acesta nu poate fi clasificat nici la subpoziția 2401 10 35 din NC, în privința căreia instanța de trimitere adresează o întrebare referitoare la descrierea tutunurilor uscate cu aer cald („light air cured”). Astfel, prima și cea de a doua subpoziție trebuie să prezinte toate proprietățile poziției tarifare superioare.
62.
Nu au fost prezentate și nici nu sunt evidente indicii privind aspectul că conținutul Notelor explicative ale NC, pe care se întemeiază această concluzie, ar putea să nu fie în conformitate cu dispozițiile Tarifului vamal comun sau că ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora ( 24 ).
ii) Noțiunea de deșeuri de tutun
63.
Tutunul în litigiu nu poate fi clasificat nici la cea de a doua alternativă a poziției 2401 din NC („deșeuri de tutun”).
64.
Desigur, potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, produsul conține o cantitate importantă de particule, printre care se află resturi de pedunculi. Un astfel de element al produsului poate fi clasificat, în principiu, la poziția 2401 din NC. Potrivit notelor explicative corespunzătoare ( 25 ), noțiunea „deșeuri de tutun” include astfel printre altele pețioluri și praf care rezultă la prelucrarea frunzelor sau la fabricarea produselor din tutun.
65.
De aici nu rezultă însă că produsul în litigiu ar trebui clasificat în totalitate la poziția 2401 din NC.
66.
Tratarea substanțelor mixte, care intră sub incidența unor poziții diferite din NC, se efectuează astfel în conformitate cu Regulile generale ale acesteia (denumite în continuare „RG”). Potrivit RG, produsul trebuie clasificat ca și când ar fi compus doar din acea substanță care îi conferă caracterul său esențial [punctul 3 litera (b) din RG].
67.
Informațiile furnizate de instanța de trimitere („proba analizată consta în principal [ ( 26 ) ] în fibre fine, dar lungi”) susțin prezumția că tocmai partea de tutun gata pentru fumat îi conferă produsului caracterul său.
68.
Aceasta este însă o chestiune care în cele din urmă este de competența instanței naționale.
69.
Plecând de la aceste considerații, tutunul care prezintă caracteristicile produsului în litigiu, după ce poziția 2401 din NC și poziția 2402 din NC ( 27 ) nu intră în discuție în privința acestuia, trebuie considerat ca fiind „[a]lte tutunuri prelucrate” și trebuie clasificat la poziția 2403 din NC.
c) Clasificarea în temeiul modului de redactare a subpozițiilor
70.
Mai întâi trebuie să se constate că produsul constituie în ansamblu „tutun pentru fumat” în sensul subpoziției prime 2403 10 din NC. Prin urmare, este exclusă o clasificare în cadrul celorlalte elemente de completare, care sunt sintetizate la poziția „Altele” (2403 91 00, 2403 99 din NC).
71.
În continuare, pentru a efectua delimitarea dintre subpozițiile 2403 10 10 și 2403 10 90 din NC în conformitate cu modul lor de redactare, prezintă relevanță aspectul dacă produsul se află „în ambalaje directe cu un conținut net de maximum 500 g” (astfel cum se precizează la subpoziția 2403 10 10 din NC).
72.
Potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, produsul era „în vrac, compactat în cartoane căptușite cu plastic”, iar „masa netă a unui carton [era de] 30 kg” și ar trebui, în consecință, să fie clasificat la poziția 2403 10 90 din NC.
4. Concluzie cu privire la prima întrebare preliminară
73.
Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată de instanța de trimitere că un produs care poate fi utilizat în calitate de tutun pentru fumat fără prelucrare ulterioară, precum cel în discuție în litigiul principal, nu poate fi considerat ca fiind „[t]utunuri uscate cu aer cald (light air cured)” în conformitate cu codul NC 2401 10 35, ci, în cazul în care produsul nu constă în esență în deșeuri de tutun, trebuie considerat ca fiind „[a]lte tutunuri prelucrate” și trebuie clasificat la poziția 2403 din NC. În plus, în cazul în care produsul este în vrac, compactat și ambalat în cartoane căptușite cu plastic cu o masă netă de 30 kg, acesta trebuie clasificat la poziția 2403 10 90 din NC.
B – Cu privire la a doua și la a treia întrebare preliminară
74.
A doua și a treia întrebare preliminară privesc interpretarea Directivei 2008/118, care stabilește un regim general de percepere a accizelor pentru anumite produse. Acestea trebuie tratate împreună și privesc, în esență, interpretarea noțiunilor „import” și „procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv” în sensul directivei menționate.
75.
Instanța de trimitere solicită în această privință în esență lămuriri privind aspectul dacă noțiunea „procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv” – în cazul existenței cărora, în procedura principală, conform dreptului maghiar, nu s‑ar putea aplica amenzi –, în sensul articolului 4 punctul 6 din Directiva 2008/118, cuprinde și situațiile în care, precum în procedura principală, în documentele de însoțire a unei mărfi se indică o poziție tarifară incorectă sau dacă o astfel de situație de fapt trebuie evaluată ca „import” [articolul 2 litera (b)] sau „import de produse accizabile” (articolul 4 punctul 8) în sensul acestei directive.
76.
Deși întrebările preliminare se referă la Directiva 2008/118, ele ating în esență punctul de interferență dintre legislația în materia accizelor și dreptul vamal. Așadar, este util, cu titlu introductiv, să explicăm raportul dintre aceste două corpuri de reglementare.
1. Dreptul vamal și legislația în materia accizelor
77.
Competența de legiferare și competența de colectare în domeniul vamal au fost transferate între timp aproape în totalitate în sarcina Uniunii. Dreptul vamal este consacrat la nivel european la articolele 28-37 TFUE și constă în special în Codul vamal, în dispozițiile de punere în aplicare corespunzătoare și în Nomenclatura combinată. Dreptul Uniunii stabilește printre altele în mod unitar taxele vamale care sunt percepute la granițele externe ale Uniunii Europene.
78.
Accizele ca taxe naționale trebuie diferențiate de datoria vamală. Acestea grevează consumul anumitor mărfuri precum tutunul și sunt percepute ca impozite indirecte de la producătorul sau de la vânzătorul mărfii.
79.
Deși competența de legiferare și competența de colectare în domeniul accizelor rămâne în sarcina statelor membre, legislația națională în materia accizelor în cadrul creării pieței interne este într‑o anumită măsură armonizată prin intermediul directivelor. Spre deosebire de taxele vamale, cota accizei este reglementată însă în mod diferit în statele membre ( 28 ).
2. Accizele conform Directivei 2008/118
80.
Directiva 2008/118 armonizează, la articolele 1, 2 și 7, condițiile privind exigibilitatea unei accize.
81.
Conform articolului 1 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/118, în privința consumului de tutun prelucrat, care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2011/64 ( 29 ), se percep accize.
82.
Trebuie să se deducă din cuprinsul articolelor 1-5 care este tutunul prelucrat ce intră sub incidența Directivei 2011/64. Problema dacă tutunul care corespunde informațiilor furnizate de instanța de trimitere intră sub incidența directivei și, prin urmare, este accizabil trebuie soluționată independent de răspunsul la prima întrebare preliminară. Astfel, criteriul în această privință nu îl reprezintă Nomenclatura combinată, ci Directiva 2011/64.
83.
Potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, prezenta cauză are drept obiect tutunul divizat care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară în care mai mult de 25 % din masa particulelor de tutun au o lățime de tăiere mai mică de 1,5 milimetri. Tutunul cu aceste caracteristici intră, ca „tutun tăiat fin destinat rulării în țigarete”, sub incidența Directivei 2011/64 ( 30 ) și, prin urmare, și a Directivei 2008/118 privind accizele.
84.
Apoi, articolul 2 litera (b) din Directiva 2008/118 prevede că produsele pentru care se percep accize sunt supuse accizelor la momentul „importului” acestora pe teritoriul Uniunii.
85.
„Importul de produse accizabile” este definit la articolul 4 punctul 8 din Directiva 2008/118 ca intrarea pe teritoriul Comunității de produse accizabile, „cu excepția cazului în care produsele […] sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamal(ă) suspensiv(ă) […]”.
86.
Produsele în discuție în procedura principală au ajuns pe teritoriul Uniunii pe la granița slovenă. Prin urmare, sunt necesare clarificări privind aspectul dacă la acel moment ele au fost plasate sub un regim sau sub o procedură vamal(ă) suspensiv(ă). În cazul în care aceasta ar fi situația, nu ar exista un import ( 31 ) și, în consecință, nici o obligație de plată a accizelor.
87.
Prin urmare, prezintă importanță ceea ce trebuie să se înțeleagă printr‑un regim sau printr‑o procedură vamal(ă) suspensiv(ă) în sensul directivei în discuție.
88.
Conform definiției prevăzute la articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 ( 32 ), procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv înseamnă „oricare dintre procedurile speciale prevăzute de [Codul vamal] cu privire la supravegherea vamală, al căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunității, depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum și oricare dintre procedurile menționate la articolul 84 alineatul (1) litera (a) din [Codul vamal]”. Ultima dintre aceste patru variante include printre altele regimul de tranzit extern sau de antrepozit vamal.
89.
Schenker argumentează ( 33 ) că și supravegherea vamală prevăzută la articolul 37 din Codul vamal intră sub incidența acestei definiții [a se vedea în această privință litera a) de mai jos]. Celelalte părți se întemeiază, în schimb, pe aspectul dacă produsele au ajuns în mod corespunzător în depozitare temporară și au fost plasate în mod legal în regim de tranzit extern și în regim de antrepozit vamal [a se vedea în această privință litera b) de mai jos].
a) Supravegherea vamală ca procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv în sensul Directivei 2008/118
90.
Trebuie examinat aspectul dacă, potrivit situației de fapt din procedura principală, se poate cel puțin considera că a existat o supraveghere vamală și apoi aspectul dacă aceasta justifică, în calitate de „procedură specială cu privire la supravegherea vamală”, o procedură vamală suspensivă sau un regim vamal suspensiv care se opune plății accizelor.
i) Existența unei supravegheri vamale în procedura principală
91.
Supravegherea vamală cuprinde, potrivit articolului 4 punctul 13 din Codul vamal, acțiunile desfășurate de autoritățile vamale pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale și, atunci când este cazul, a altor dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
92.
În prezenta cauză aceasta a început, conform articolului 37 alineatul (1) din Codul vamal, prin faptul material al introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal. O eventuală caracterizare incorectă a mărfurilor nu se opune acesteia. Astfel, pentru începerea supravegherii vamale nu prezintă importanță legalitatea introducerii mărfurilor pe teritoriul Uniunii ( 34 ).
93.
Supravegherea vamală nu a încetat nici conform articolului 37 alineatul (2) din Codul vamal, întrucât aceasta continuă să existe în cazul mărfurilor din afara Uniunii până ce li se modifică statutul vamal din marfă din afara Uniunii în marfă din Uniune, intră într‑o zonă liberă sau antrepozit liber sau se reexportă sau se distrug ( 35 ). Niciuna dintre aceste posibilități nu prezintă relevanță în speță ( 36 ).
94.
Nu se poate susține nici că mărfurile au fost sustrase de sub supravegherea vamală ( 37 ), întrucât autoritățile au avut în orice moment posibilitatea materială și legală de a îndeplini măsuri vamale și ele au și făcut uz de această posibilitate în Ungaria.
95.
Astfel, trebuie să se examineze în continuare aspectul dacă supravegherea vamală referitoare la mărfuri reprezintă o „procedură specială cu privire la supravegherea vamală” al cărei obiect îl constituie mărfurile necomunitare în sensul articolului 4 punctul 6 din Directiva 2008/118.
ii) Noțiunea „procedură specială cu privire la supravegherea vamală”
96.
Formularea „besonderes Verfahren” (procedură specială) din versiunea în limba germană a articolului 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 ridică îndoieli privind aspectul dacă prin aceasta se poate înțelege și supravegherea vamală prevăzută la articolul 37 din Codul vamal.
97.
Expresia „specială” lasă imediat să se creadă că autorul directivei nu a intenționat să includă toate, ci doar o parte dintre procedurile de supraveghere vamală drept proceduri vamale suspensive sau regimuri vamale suspensive, rămânând însă neclar care sunt procedurile care ar fi fost astfel avute în vedere.
98.
În schimb, formularea „în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunității”, utilizată la articolul 4 punctul 6 din directivă, arată că dispoziția face legătura cu faptul material al trecerii graniței prin intermediul căruia începe supravegherea vamală și că suspendarea accizelor nu ar trebui să aibă loc numai odată cu declarația ulterioară pentru un regim vamal.
99.
O lectură comună a modului de redactare a articolului 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 în diferitele versiuni oficiale ale Uniunii nu oferă o imagine clară. În timp ce majoritatea versiunilor conțin formulări care sunt comparabile cu versiunea în limba germană ( 38 ), versiunea în limba spaniolă nu conține, de exemplu, o limitare la proceduri „speciale” cu privire la supravegherea vamală ( 39 ).
100.
Nici din geneza dispoziției nu se poate desprinde nicio precizare cu privire la aspectul dacă, în opinia autorului directivei, supravegherea vamală ar trebui să reprezinte „o procedură specială cu privire la supravegherea vamală”. În propunerea inițială a Comisiei nu era încă inclus cuvântul „specială”. Dimpotrivă, potrivit acestei propuneri, „oricare dintre regimurile prevăzute [de Codul vamal] cu privire la supravegherea vamală la care sunt supuse mărfurile necomunitare din momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunității[,]” înseamnă procedură sau regim vamal suspensiv ( 40 ). Din geneza ulterioară a normei nu se poate desprinde niciun indiciu privind aspectul dacă și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce măsură prin adăugarea ulterioară a adjectivului „specială” în numeroase versiuni lingvistice s‑a urmărit sau nu s‑a urmărit limitarea domeniului de aplicare al efectului suspensiv în ceea ce privește accizele.
101.
Având în vedere această neclaritate terminologică, semnificația noțiunii în litigiu trebuie stabilită pe baza unor considerații sistematice și teleologice. Acestea susțin o interpretare largă a noțiunii.
102.
Pentru ca elementele constitutive ale „procedurii speciale cu privire la supravegherea vamală” în cadrul articolului 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 să conțină un domeniu de aplicare autonom și relevant din punct de vedere practic, trebuie să se poată diferenția de celelalte situații alternative prevăzute de normă, pe care se poate întemeia, pe fiecare, o procedură vamală suspensivă sau un regim vamal suspensiv – „depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum și oricare dintre procedurile menționate la articolul 84 alineatul (1) litera (a) din [Codul vamal]”.
103.
Cea de a doua posibilitate, „depozitarea temporară”, începe odată cu prezentarea mărfurilor în vamă ( 41 ) și se încheie cu obținerea destinației vamale.
104.
Prin urmare, corespunde economiei dispoziției faptul că „proceduri speciale cu privire la supravegherea vamală”, în sensul primei variante prevăzute la articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118, se referă la operațiunile materiale și juridice desfășurate de la trecerea graniței până la prezentarea mărfurilor în vamă, care sunt reglementate la articolele 37-39 din Codul vamal. Acestea includ printre altele supravegherea vamală.
105.
În susținerea tezei potrivit căreia o supraveghere vamală în temeiul articolul 37 din Codul vamal constituie deja o procedură vamală suspensivă sau un regim vamal suspensiv se poate invoca însă în special considerentul (7) al Directivei 2008/118, care ilustrează obiectivul urmărit de autorul directivei.
106.
Potrivit acestui considerent, directiva se întemeiază pe premisa că „regimurile suspensive […] prevăd măsuri de monitorizare corespunzătoare, atâta timp cât produsele accizabile fac obiectul dispozițiilor [Codului vamal]” ( 42 ), și că, prin urmare, nu este necesară „aplicarea separată a unui sistem de monitorizare a accizelor în cazul în care produsele accizabile fac obiectul unei proceduri vamale suspensive sau al unui regim vamal suspensiv în Comunitate”.
107.
În cazul în care marfa este deja supusă obligației de plată a accizelor odată cu trecerea graniței, acest lucru este în conformitate cu logica autorului directivei, și anume de a evita o dublă procedură (vamală și cu privire la accize). Astfel, începând din momentul respectiv, mărfurile se află deja, conform articolului 37 din Codul vamal, sub supraveghere vamală și nu mai este necesară ( 43 ) o supraveghere vamală separată în scopul accizării.
108.
În cazul în care după supravegherea vamală nu ar urma o procedură vamală suspensivă sau un regim vamal suspensiv în sensul directivei și ar exista o obligație de plată a accizelor odată cu trecerea graniței, enumerarea celorlalte proceduri ( 44 ) în cadrul articolului 4 punctul 6 din directivă s‑ar dovedi, în plus, a fi inoperantă din punct de vedere practic pentru a motiva un efect suspensiv în ceea ce privește accizele, întrucât o exigibilitate a accizelor, odată generată prin introducerea mărfii, nu ar fi stinsă prin plasarea ulterioară a mărfii sub o procedură vamală suspensivă sau sub un regim vamal suspensiv.
109.
Rezultă de aici că, în conformitate cu Directiva 2008/118, un efect suspensiv în ceea ce privește accizele trebuie să intervină de îndată ce și în măsura în care marfa este supusă supravegherii vamale în temeiul articolului 37 din Codul vamal.
110.
Prin urmare, marfa în litigiu a fost supusă, de la momentul introducerii sale pe teritoriul Uniunii, supravegherii vamale, care reprezintă o „procedură vamală suspensivă sau [un] regim vamal suspensiv” în conformitate cu articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118, ceea ce are drept consecință faptul că, în lipsa unui import în sensul articolului 4 punctul 8 din aceeași directivă, mărfurile nu au fost supuse accizelor conform articolului 2 litera (b).
111.
În cazul în care se urmează această interpretare, situațiile redate în cadrul celei de a doua și al celei de a treia întrebări preliminare rămân fără obiect: nu ar mai trebui, așadar, examinate procedurile individuale menționate la aceste întrebări – depozitare temporară, tranzit extern și antrepozit vamal –, întrucât acestea, în afara aspectului că supravegherea vamală fondează deja o procedură vamală suspensivă sau un regim vamal suspensiv care exclude accizele, ar fi la fel de lipsite de relevanță pentru chestiunea determinantă a exigibilității accizelor precum relevanța documentelor incorecte de însoțire a mărfii.
112.
În subsidiar, va trebui să examinăm însă și problema privind modul în care ar trebui apreciată situația de fapt din procedura principală, în cazul în care doar din supravegherea vamală nu s‑ar putea totuși desprinde concluzia existenței unei proceduri vamale suspensive sau a unui regim vamal suspensiv în ceea ce privește accizele.
113.
Trebuie examinat regimul menționat în cadrul celei de a doua întrebări preliminare și trebuie analizat aspectul dacă clasificarea tarifară eronată indicată în documentele de însoțire a mărfii pune în discuție plasarea mărfurilor în regim de depozitare temporară, regimul de tranzit extern către Ungaria și plasarea pe teritoriul acesteia în regim de antrepozit vamal. În această privință, potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, trebuie să se prezume că mărfurile au fost prevăzute în cazul fiecăreia dintre aceste operațiuni cu poziția NC (incorectă) 2401 10 35.
b) Depozitarea temporară, regimul de tranzit extern și regimul de antrepozit vamal ca procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv în sensul Directivei 2008/118
114.
Astfel cum am arătat deja, potrivit articolului 2 litera (b) din Directiva 2008/118, produsele sunt supuse accizelor la momentul importului acestora, care înseamnă, conform articolului 4 punctul 8, intrarea pe teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care produsul este plasat sub un regim sau sub o procedură vamal(ă) suspensiv(ă). În această privință, există o sincronizare între datoria vamală, legată de import, și accize.
115.
Depozitarea temporară, regimul de tranzit extern și regimul de antrepozit vamal reprezintă, conform articolului 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 coroborat cu articolul 84 alineatul (1) litera (a) din Codul vamal, „proceduri vamale suspensive sau regimuri vamale suspensive” în sensul directivei menționate.
116.
Directiva 2008/118 nu prevede însă condițiile în care o marfă se află în depozitare temporară, într‑un regim de tranzit extern sau într‑un regim de antrepozit vamal. De aceea, trebuie să se recurgă în această privință la dispozițiile Codului vamal. Așadar, aspectul dacă indicarea unei poziții tarifare incorecte conduce la exigibilitatea accizelor depinde în final de respectarea cerințelor prevăzute de Codul vamal.
117.
În această privință, trebuie să se țină seama de faptul că nu orice încălcare a unei dispoziții a Codului vamal trebuie să aibă drept consecință înlăturarea plasării mărfii sub o procedură vamală suspensivă sau sub un regim vamal suspensiv în sensul articolului 4 punctul 8 din Directiva 2008/118 și, prin urmare, nașterea unei datorii privind accizele. Dimpotrivă, în prezenta cauză prezintă relevanță aspectul dacă indicarea unei poziții tarifare incorecte în documentele de însoțire ar conduce, conform articolelor 202-205 din Codul vamal, la nașterea unei datorii vamale.
i) Depozitarea temporară
118.
Conform articolului 50 din Codul vamal, mărfurile prezentate în vamă își mențin statutul de mărfuri depozitate temporar până la momentul la care li se atribuie o destinație vamală.
119.
Prezentarea în vamă a mărfurilor este reglementată la articolul 40 din Codul vamal și este definită la articolul 4 punctul 19 din Codul vamal ca fiind înștiințarea autorităților vamale asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritățile vamale.
120.
Conform articolului 202 alineatul (1) din Codul vamal, încălcarea obligației privind prezentarea în vamă a mărfurilor – ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul vamal a unei mărfi supuse taxelor de import – conduce la nașterea datoriei vamale la import.
121.
Obligația de prezentare în vamă a mărfurilor se stinge în acest sens mai întâi prin comunicarea prezenței mărfurilor la biroul vamal. În cauza Papismedov, Curtea a dedus însă, făcând referire la articolele 43 și 45 din Codul vamal, existența unei legături între declarația sumară și prezentarea legală în vamă a mărfurilor și a decis că există o încălcare a obligației de prezentare în vamă a mărfurilor „[în] cazul în care prezentarea în vamă a mărfurilor […] este însoțită simultan de o declarație sumară sau de o declarație vamală care oferă o descriere a tipului de mărfuri ce nu prezintă nicio legătură cu realitatea” ( 45 ).
122.
Această legătură este prevăzută în prezent în mod expres la articolul 186 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2454/93 (denumit în continuare „Regulamentul de aplicare a Codului vamal”) ( 46 ). Potrivit acestui articol, mărfurile necomunitare prezentate autorităților vamale trebuie să facă obiectul unei declarații sumare de depozitare temporară, care trebuie depusă cel târziu la momentul prezentării în vamă a mărfurilor.
123.
Spre deosebire de cauza Papismedov, prin descrierea eronată („Aparate de gătit” în loc de, corect, „Ustensile de gătit și țigarete”), în prezenta cauză nu s‑a ascuns însă adevărata natură a unei mari părți a mărfii. În speță, nu lipsește în privința unei părți a mărfurilor înștiințarea că aceste mărfuri se află la biroul vamal. Doar indicația privind poziția NC 2401 10 35 este în contradicție cu realitatea, întrucât, în fapt, marfa trebuie clasificată la poziția NC 2403 10 90.
124.
În acest context, trebuie examinat, prin urmare, aspectul dacă indicația incorectă referitoare la conținut a poziției tarifare, inclusă într‑o declarație sumară de depozitare temporară, conduce deja la concluzia că mărfurile trebuie considerate ca nefiind prezentate în vamă și poate genera astfel datoria vamală și exigibilitatea accizelor.
125.
Declarația sumară de depozitare temporară se deosebește, în ceea ce privește conținutul și finalitatea, de declarația sumară de intrare care, conform articolului 36a din Codul vamal, trebuie depusă înainte de introducerea mărfii pe teritoriul vamal, precum și de declarația vamală prevăzută la articolul 59 din Codul vamal.
126.
În timp ce, în temeiul Codului vamal și al dispozițiilor sale de punere în aplicare, pentru declarația de intrare și pentru declarația vamală sunt necesare indicații NC specifice, articolul 186 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de aplicare a Codului vamal nu prevede același lucru în privința declarației sumare de depozitare temporară, ci doar faptul că autoritățile vamale stabilesc modalitățile practice. Formularul nr. 0306, întocmit de autoritățile vamale germane, nu conține, de exemplu, nicio cerință privind indicarea poziției tarifare conform NC.
127.
Prin urmare, faptul că nu se poate ridica problema indicării corecte a poziției NC în cadrul declarației sumare de depozitare temporară corespunde și finalității acestor dispoziții de reglementare.
128.
Astfel, declarația sumară de depozitare temporară ar trebui să permită autorităților vamale examinarea aspectului dacă mărfurilor li s‑a atribuit la timp o destinație vamală legală ( 47 ) și dacă mărfurile depozitate temporar sunt stocate în mod exclusiv în locurile prevăzute în acest scop și în condițiile stabilite.
129.
Din acest scop rezultă că doar indicarea eronată a poziției tarifare nu se poate opune unei prezentări legale în vamă a mărfii, atât timp cât marfa este descrisă în mod corect pe baza naturii sale, cantitatea de marfă este corectă și indicația privind ambalajul mărfii corespunde realității. În ceea ce privește problema dacă informațiile sunt suficiente în această privință, nu prezintă o importanță decisivă indicarea corectă a capitolului relevant din NC. Astfel, Nomenclatura combinată include uneori în același capitol și mărfuri de tipuri foarte diferite. Capitolul 24 aplicabil în speță se aplică, de exemplu, atât în privința deșeurilor de tutun, cât și a țigărilor. Chestiunea dacă o descriere a mărfii trebuie considerată în esență corectă în scopul prezentării în vamă a acesteia și al supravegherii vamale trebuie apreciată, dimpotrivă, în funcție de aspectul dacă informațiile disponibile permit în ansamblu stabilirea unei corelații clare între marfă și declarație.
130.
Faptul ca această situație să se regăsească în situația de fapt din procedura principală la momentul prezentării mărfurilor pare a fi probabil ținând seama de informațiile aflate la dispoziția Curții; totuși, pronunțarea unei decizii în această privință este de competența instanței de trimitere.
131.
În lipsa unei încălcări în sensul articolului 202 din NC, marfa în litigiu ar fi fost plasată efectiv, la momentul introducerii în Slovenia, sub o procedură vamală suspensivă sau sub un regim vamal suspensiv, în conformitate cu articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118, astfel încât nu ar fi avut loc un import în temeiul articolului 2 litera (b) din aceeași directivă și nu ar exista o exigibilitate a accizelor.
132.
În continuare, trebuie să se examineze însă aspectul dacă, în pofida indiciilor privind poziția tarifară incorectă, mărfurile depozitate temporar au fost efectiv plasate ulterior sub regimul de tranzit extern și dacă în Ungaria au fost plasate conform dispozițiilor legale sub regimul de antrepozit vamal și, astfel, dacă ulterior tot nu a luat naștere nicio obligație de plată a accizelor în conformitate cu articolul 4 punctul 8 din Directiva 2008/118.
ii) Plasarea sub regimul de tranzit extern și sub regimul de antrepozit vamal
133.
Conform articolului 59 alineatul (1) din Codul vamal, toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal fac obiectul unei declarații pentru regimul vamal respectiv. În cadrul acestei declarații trebuie indicate poziția tarifară a mărfii, inclusiv subpoziția corectă ( 48 ). Acest lucru este valabil în mod similar în ceea privește regimul de tranzit extern și regimul de antrepozit vamal. Indicarea unei poziții tarifare incorecte încalcă această obligație.
134.
Cu toate acestea, trebuie să se constate că, în cazuri precum cel din speță, este vorba despre plasarea mărfurilor sub o procedură vamală suspensivă sau sub un regim vamal suspensiv, și anume despre problema dacă trebuie plătite efectiv taxe de import, iar nu despre problema cuantumului acestora. În principiu, toate mărfurile necomunitare pot fi plasate sub un regim de tranzit extern sau sub un regim de antrepozit vamal, fără a fi vorba în această privință despre poziția tarifară.
135.
În plus, trebuie să se țină seama de faptul că sistemul de norme privind clasificarea tarifară este complex și depinde nu numai de situații, ci și de aprecierile juridice. Interpretarea corectă și aplicarea pozițiilor din Nomenclatura combinată face în mod regulat, obiectul unor litigii și al unor decizii judecătorești, astfel cum o arată și prezenta cauză. În această privință, nu orice eroare apărută trebuie să fie în mod imperativ gravă.
136.
În prezenta cauză, mărfurile au fost într‑adevăr clasificate incorect, însă nu au fost prevăzute la o poziție NC total contrară naturii lor. Dimpotrivă, poziția indicată și cea efectiv aplicabilă prezintă în mare măsură proprietăți comparabile. Chiar dacă din partea unei întreprinderi de transport și de logistică precum Schenker se poate aștepta o expertiză în domeniul clasificării tarifare a mărfurilor, în speță nu este vorba despre o omisiune de clasificare vădit și complet eronată.
137.
Nici posibilitatea existentă în principiu, prevăzută la articolul 12 alineatul (1) din Codul vamal, de a solicita autorităților vamale în prealabil informații obligatorii privind taxele vamale și de a descrie mărfurile în mod corespunzător nu conduce la concluzia că orice clasificare incorectă trebuie să conducă la nașterea unei datorii vamale. În caz contrar, aplicarea articolului 12 din Codul vamal ar avea drept consecință faptul că, în cazul celor mai mici incertitudini, transportatorii mărfurilor ar fi obligați să inițieze o procedură de solicitare corespunzătoare. Acest lucru, pe de o parte, nu ar fi practic nici pentru transportator, nici pentru autoritățile vamale, aspect care a fost evidențiat în ședință, și, pe de altă parte, ar contraveni sensului articolului 12 din Codul vamal, care este conceput în primul rând ca instrument opțional care să asigure o mai mare previzibilitate a tratării vamale a unei mărfi de către autoritățile vamale.
138.
La acestea se adaugă aspectul că articolul 65 din Codul vamal, potrivit căruia există posibilitatea de a rectifica erori existente în declarația vamală, ar fi în mare măsură lipsit de efect practic dacă simpla indicare a unei poziții tarifare incorecte în declarația vamală ar avea în mod automat drept consecință nașterea datoriei vamale.
139.
Prin urmare, în final, nu pare a fi justificat ca indicarea unei poziții tarifare incorecte în cazul declarării sub un regim de tranzit extern sau sub un regim de antrepozit vamal să fie sancționată cu generarea unei datorii vamale, atât timp cât mărfurile au fost descrise în esență în mod corect.
140.
Deși pronunțarea unei decizii în această privință este de competența instanței de trimitere, informațiile disponibile reprezintă argumente împotriva unei prezumții privind existența unei încălcări suficient de grave ( 49 ). În acest caz, efectul suspensiv se menține, conform articolului 4 punctul 8 din Directiva 2008/118, și în timpul deplasării către Ungaria și al depozitării în Ungaria. În lipsa unui „import” în sensul articolului 2 litera (b) din directiva menționată, accizele nu ar fi devenit, prin urmare, exigibile.
3. Concluzie cu privire la a doua și la a treia întrebare preliminară
141.
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la a doua și la a treia întrebare preliminară că, întrucât a fost supusă supravegherii vamale de la momentul introducerii sale pe teritoriul Uniunii, marfa în litigiu justifică o „procedură vamală suspensivă sau [un] regim vamal suspensiv” în conformitate cu articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118, nu este supusă, în lipsa unui import în sensul articolului 4 punctul 8 din același act juridic, accizelor în temeiul articolului 2 litera (b) și, în pofida unor indicații incorecte furnizate în documentele de însoțire, nu a luat naștere obligația de plată a accizelor. Articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 trebuie interpretat în sensul că, în pofida indicării unei poziții tarifare incorecte, mărfurile pot fi considerate ca fiind plasate sub un regim de depozitare temporară, sub un regim de tranzit extern sau sub un regim de antrepozit vamal și, prin urmare, ca fiind plasate sub o „procedură vamală suspensivă sau [sub un] regim vamal suspensiv”, atât timp cât mărfurile sunt descrise în esență în mod corect pe baza naturii lor, iar cantitatea de mărfuri, precum și datele privind ambalajul mărfurilor corespund realității. În cazul în care această situație se verifică, mărfurile nu sunt accizabile în conformitate cu articolul 2 litera (b) din Directiva 2008/118 în lipsa unui import în sensul articolului 4 punctul 8.
C – Cu privire la a patra întrebare preliminară
142.
Prin intermediul celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă noțiunea „neregulă” din cuprinsul articolului 38 din Directiva 2008/118 trebuie interpretată în sensul că include situații în care o marfă este inclusă, în documentele sale de însoțire, la o poziție tarifară incorectă.
143.
Articolul 38 din Directiva 2008/118 nu reglementează – spre deosebire de articolele 2 și 7 din aceasta – exigibilitatea accizelor, ci soluționează potențiale conflicte dintre statele membre privind competența de colectare în materia accizelor. Prin urmare, interpretarea noțiunii „neregulă” prezintă relevanță numai pentru problema stabilirii statului căruia îi revine o competență de colectare, însă nu și pentru problema exigibilității accizelor.
144.
Articolul 38 alineatul (1) din Directiva 2008/118 prevede că, în cazurile în care s‑a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s‑a comis neregula.
145.
Articolul 38 alineatul (4) din Directiva 2008/118 definește în această privință noțiunea „neregulă” ca fiind o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau al articolului 36 alineatul (1), care nu face obiectul articolului 37 ( 50 ), din cauza căreia o deplasare a unor produse accizabile nu s‑a încheiat în mod corespunzător ( 51 ).
146.
O deplasare a unor produse accizabile în sensul Directivei 2008/118 există în această privință atunci când mărfurile care au fost deja eliberate pentru consum într‑un stat membru sunt deținute în scopuri comerciale într‑un alt stat membru ( 52 ) pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acestuia, respectiv au fost achiziționate dintr‑un alt stat membru și au fost expediate și transportate de către vânzător.
147.
Făcând referire la împrejurările din prezenta cauză, se impune să se considere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 38 alineatul (4) din Directiva 2008/118.
148.
Pe de o parte, mărfurile nu au fost eliberate pentru consum în Slovenia, ci se aflau sub o procedură vamală suspensivă sau sub un regim vamal suspensiv. Pe de altă parte, Schenker nu deținea mărfurile în Ungaria, în sensul articolului 33 din Directiva 2008/118, în scopul livrării sau al utilizării, ci intenționa să le transporte mai departe în Ucraina.
149.
În concluzie, trebuie să se considere, astfel cum procedează Comisia, Ungaria și Schenker, că indicarea unei poziții tarifare eronate în situația din speță nu conduce la săvârșirea unei nereguli prevăzute la articolul 38 din Directiva 2008/118.
VI – Concluzie
150.
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare după cum urmează:
„În lipsa unei prelucrări ulterioare ca produs care poate fi utilizat în calitate de tutun pentru fumat, precum cel în discuție în litigiul principal, acesta nu poate fi considerat ca fiind « [t]utunuri uscate cu aer cald (light air cured)» în conformitate cu poziția NC 2401 10 35 ci, în cazul în care produsul nu constă în esență în deșeuri de tutun, el trebuie considerat ca fiind «[a]lte tutunuri prelucrate» și trebuie clasificat la poziția 2403 din NC. În plus, în cazul în care produsul este în vrac, compactat și ambalat în cartoane căptușite cu plastic cu o masa netă de 30 kg, acesta trebuie clasificat la poziția 2403 10 90 din NC.
Întrucât a fost supusă supravegherii vamale de la momentul introducerii sale pe teritoriul Uniunii, marfa în litigiu justifică «procedura vamală suspensivă sau regimul vamal suspensiv» în conformitate cu articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118, nu este supusă, în lipsa unui import în sensul articolului 4 punctul 8 din același act juridic, accizelor în temeiul articolului 2 litera (b) și, în pofida unor indicații incorecte furnizate în documentele de însoțire, nu a luat naștere obligația de plată a accizelor. Articolul 4 punctul 6 din Directiva 2008/118 trebuie interpretat în sensul că, în pofida indicării unei poziții tarifare incorecte, mărfurile pot fi considerate ca fiind plasate sub un regim de depozitare temporară, sub un regim de tranzit extern sau sub un regim de antrepozit vamal și, prin urmare, ca fiind plasate sub o «procedură vamală suspensivă sau sub un regim vamal suspensiv», atât timp cât mărfurile sunt descrise în esență în mod corect pe baza naturii lor, iar cantitatea de mărfuri, precum și datele privind ambalajul mărfurilor corespund realității. În cazul în care această situație se verifică, mărfurile nu sunt accizabile în conformitate cu articolul 2 litera (b) din Directiva 2008/118 în lipsa unui import în sensul articolului 4 punctul 8.
Indicarea unei poziții tarifare eronate în situația din speță nu conduce la săvârșirea unei nereguli prevăzute la articolul 38 din Directiva 2008/118.”
( 1 ) Limba originală: germana.
( 2 ) Tribunalul de Contencios Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Debrețin.
( 3 ) Direcția Generală a Vămilor și a Finanțelor din Regiunea Alföld‑Nord din cadrul Administrației Naționale Fiscale și Vamale.
( 4 ) JO 1987, L 198, p. 3.
( 5 ) A se vedea Dispozițiile finale ale Convenției internaționale privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, JO 1987, L 198, p. 9: „Done […] in the English and French languages, both texts being equally authentic […]”.
( 6 ) Întrucât pentru procedura principală prezintă relevanță situația juridică valabilă în primăvara anului 2011, când mărfurile au fost introduse pe teritoriul Uniunii, sunt determinante notele explicative în versiunea din anul 2007, iar nu cele în versiunea din anul 2012.
( 7 ) Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 861/2010 al Comisiei din 5 octombrie 2010 (JO L 284, p. 1).
( 8 ) Versiunea în discuție a intrat în vigoare, conform articolului 2 din Regulamentul nr. 861/2010, la 1 ianuarie 2011 și această versiune prezintă relevanță pentru aprecierea situației juridice din prezenta cauză.
( 9 ) Note explicative ale Comisiei Europene ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene (2011/C 137/01) în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO C 137, p. 1).
( 10 ) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 7, p. 15).
( 11 ) Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (JO L 145, p. 1) nu este relevant pentru aprecierea situației juridice existente la momentul care prezintă importanță pentru soluționarea litigiului. Desigur, articolul 188 alineatul (1) din acest act juridic menționează norme care se aplicau deja începând cu 24 iunie 2008. În această privință este însă vorba doar despre temeiuri juridice privind dispozițiile de punere în aplicare. Cu excepția articolului 30 referitor la redevențe și costuri, conform articolului 188 alineatul (2), toate celelalte dispoziții se aplică în momentul în care sunt aplicabile dispozițiile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolelor menționate la alineatul (1). Această din urmă situație nu se regăsea la data relevantă în speță (ianuarie 2011).
( 12 ) Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO 2009, L 9, p. 12), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/12/UE a Consiliului din 16 februarie 2010 de modificare a Directivei 92/79/CEE, a Directivei 92/80/CEE și a Directivei 95/59/CE privind structura și nivelurile accizelor aplicate tutunului prelucrat și a Directivei 2008/118/CE (JO L 50, p. 1).
( 13 ) Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, p. 24). Conform articolului 22 din aceasta, directiva menționată a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011.
( 14 ) Hotărârile Lohmann și Medi Bayreuth (C‑260/00-C‑263/00, EU:C:2002:637, punctul 26) și Lukoyl Neftohim Burgas (C‑330/13, EU:C:2014:1757, punctele 27 și 28).
( 15 ) Hotărârile Krüger (C‑334/95, EU:C:1997:378, punctele 22 și 23), Byankov (C‑249/11, EU:C:2012:608, punctul 57) și Lukoyl Neftohim Burgas (C‑330/13, EU:C:2014:1757, punctul 29).
( 16 ) A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauzele Ikegami Electronics (C‑467/03, EU:C:2005:49, punctele 31-36), Algemene Scheeps Agentuur Dordrecht (C‑311/04, EU:C:2005:595, punctele 27, 28 și 35), Uroplasty (C‑514/04, EU:C:2006:56, punctele 42-44) și Turbon International (C‑250/05, EU:C:2006:384, punctele 38 și 40).
( 17 ) A se vedea Hotărârile Dittmeyer (C‑69/76 și C‑70/76, EU:C:1977:25, punctul 4), LTM (C‑201/96, EU:C:1997:523, punctul 17) și Glob‑Sped AG (C‑328/97, EU:C:1998:601, punctul 26).
( 18 ) Hotărârea Dittmeyer (69/76 și 70/76, EU:C:1977:25, punctul 4).
( 19 ) A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Ikegami Electronics (C‑467/03, EU:C:2005:49, punctul 35).
( 20 ) În raportul de expertiză se utilizează, în originalul în limba maghiară, noțiunea „dohányzásra kész dohány”.
( 21 ) Acest lucru este valabil și în privința formulărilor „Tabacs bruts ou non fabriqués”, respectiv „unmanufactured tobacco” (tutunuri brute sau neprelucrate) ale pozițiilor corespunzătoare din versiunile autentice ale SA.
( 22 ) Sublinierea noastră.
( 23 ) Sublinierea noastră.
( 24 ) A se vedea, în ceea ce privește această apreciere a controlului, Hotărârea Dittmeyer (C‑69/76 și 70/76, EU:C:1977:25, punctul 4).
( 25 ) Punctul 2 din Notele explicative ale SA (note explicative aferente subpoziției 2401 30 00 din NC).
( 26 ) Sublinierea noastră.
( 27 ) Poziția 2402 din NC nu intră în discuție. Modul de redactare a acesteia [„Țigări de foi (inclusiv cele cu capete tăiate), trabucuri și țigarete […]”] și Notele explicative ale NC precizează în mod clar că sunt incluse doar „rulouri din tutun care pot fi fumate în această stare” și, prin urmare, nu sunt incluse tutunuri în vrac, fără strat exterior sau substrat, precum cele din procedura principală. Pentru aceste motiv, nu este necesară o examinare în detaliu a acestei poziții.
( 28 ) Propunerea inițială privind Directiva 2011/64 prevedea o armonizare completă a cotelor accizelor pentru produsele din tutun. În final, directiva se limitează la stabilirea unor cote minime.
( 29 ) Directiva 2011/64 sintetizează Directivele 95/59, 92/79 și 92/80, menționate în textul articolului 1 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/118.
( 30 ) A se vedea articolul 1 și articolul 2 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din aceasta coroborat cu articolul 5 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 5 alineatul (2).
( 31 ) Nu există indicii care să susțină faptul că produsele în discuție în sensul articolului 4 punctul 8 din Directiva 2008/118 au „ieșit” de sub supravegherea vamală, respectiv de sub regimul de tranzit extern sau de antrepozit vamal. Astfel, prezintă relevanță doar aspectul dacă produsele au fost plasate sub un regim sau sub o procedură vamal(ă) suspensiv(ă).
( 32 ) Această definiție relevantă în speță este mai largă decât cea prevăzută de Codul vamal, care califică drept procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv doar procedura prevăzută la articolul 84 alineatul (1) litera (a) din Codul vamal.
( 33 ) A se vedea secțiunea 2.4 din declarațiile scrise ale acesteia.
( 34 ) Hotărârea Papismedov și alții (C‑195/03, EU:C:2005:131, punctul 22).
( 35 ) Hotărârea Papismedov și alții (C‑195/03, EU:C:2005:131, punctul 21).
( 36 ) În special marfa nu și‑a modificat statutul, întrucât acest lucru presupune, conform articolului 79 din Codul vamal, punerea în liberă circulație, aspect care depinde de perceperea taxelor la import. A se vedea în această privință Hotărârea D. Wandel (C‑66/99, EU:C:2001:69, punctul 36).
( 37 ) A se vedea în această privință și Concluziile noastre prezentate în cauza Papismedov (C‑195/03, EU:C:2004:572, punctul 38).
( 38 ) A se vedea de exemplu formulările „any one of the special procedures”, „l'un des régimes spéciaux”, „vastgestelde bijzondere procedure”, „una delle procedure speciali”, „um dos procedimentos especiais”.
( 39 ) „«[R]égimen aduanero suspensivo»: cualquiera de los regímenes previstos en el Reglamento (CEE) no 2913/92 en relación con el control aduanero del que su objeto las mercancías no comunitarias en el momento de su introducción en el territorio aduanero de la Comunidad, en depósitos temporales […]”.
( 40 ) Articolul 4 alineatul (2) din Propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind regimul general al accizelor, în versiunea din 26 februarie 2008 [COM(2008) 78 final].
( 41 ) Articolul 50 din Codul vamal. Conform articolului 4 punctul 19 din Codul vamal, prin „prezentarea mărfurilor în vamă” se înțelege înștiințarea autorităților vamale, în maniera prevăzută, asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritățile vamale.
( 42 ) Sublinierea noastră.
( 43 ) Și conform motivării cu privire la Propunerea Comisiei privind Directiva 2008/118, obiectivul constă în evitarea unei duble proceduri; a se vedea în această privință p. 6 din motivarea cu privire la Propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind regimul general al accizelor, în versiunea din 26 februarie 2008.
( 44 ) Dispoziția menționează depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum și procedurile menționate la articolul 84 alineatul (1) din regulament.
( 45 ) Hotărârea Papismedov și alții (C‑195/03, EU:C:2005:131, punctul 31).
( 46 ) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1063/2010 al Comisiei din 18 noiembrie 2010 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 307, p. 1).
( 47 ) Articolul 186 alineatul (7) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal.
( 48 ) Hotărârea DP grup EOOD (C‑138/10, EU:C:2011:587, punctul 40), cu referire la Hotărârea Top Hit Holzvertrieb/Comisia (378/87, EU:C:1989:209, punctul 26).
( 49 ) A se vedea în această privință observațiile formulate la punctele 134-137 din prezentele concluzii.
( 50 ) Articolul 37 din Directiva 2008/118 include cazurile de distrugere totală sau de pierdere iremediabilă.
( 51 ) Articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2008/118, care definește noțiunea „neregulă” în contextul regimului suspensiv de accize.
( 52 ) Conform articolului 33 alineatul (1) al doilea paragraf, „deținere în scopuri comerciale” înseamnă printre altele deținerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o persoană privată.
Full & Egal Universal Law Academy