16.6.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 184/12
Recurs introdus la 29 martie 2014 de Christoph Klein împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10, Christoph Klein/Comisia Europeană
(Cauza C-120/14)
2014/C 184/16
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Christoph Klein (reprezentanți: H.-J. Ahlt și M. Ahlt, avocați)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania
Concluziile recurentului
Prin prezentul recurs, recurentul solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10
—
constatarea faptului că Comisia, ca urmare a abținerii sale de a acționa în procedura de aplicare a clauzei de protecție în curs din anul 1998 pentru dispozitivele medicale în litigiu, a încălcat obligațiile care îi reveneau în temeiul Directivei 93/42 și al dreptului Uniunii și a cauzat astfel în mod direct un prejudiciu recurentului;
—
obligarea Comisiei la repararea prejudiciului cauzat recurentului, care urmează să fie stabilit;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;
—
cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 21 ianuarie 2014 în cauza T-309/10 și trimiterea cauzei la Tribunal.
Motivele și principalele argumente
În primul rând, întrucât a aplicat în mod eronat dispozițiile referitoare la prescripția acțiunilor în materie de răspundere extracontractuală a Uniunii, Tribunalul ar fi încălcat articolul 46 din statut, neluând în considerare faptul că, în ceea ce privește întreruperea prescripției, o cerere de asistență judiciară care a fost admisă este comparabilă cu introducerea acțiunii.
În al doilea rând, Tribunalul ar fi încălcat articolele 8 și 18 din Directiva 93/42 (1) atunci când a considerat că aceste două noțiuni se exclud reciproc. Dimpotrivă, potrivit recurentului, acestea ar fi aplicabile concomitent. Mai mult, Tribunalul nu ar fi motivat suficient această constatare.
În al treilea rând, întrucât nu a calificat procedura inițiată de autoritățile germane drept procedură a clauzei de protecție, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept și, astfel, ar fi încălcat dreptul Uniunii.
În al patrulea rând, faptul că procedura în fața Comisiei a durat mai mult de 10 ani ar constitui o încălcare a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale și a principiului bunei administrări. Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a reproșat acest lucru Comisiei.
În ultimul rând, procedura în fața Tribunalului ar fi prezentat neregularități. Astfel, mai multe documente în susținerea argumentației recurentului nu ar fi fost luate în considerare. De asemenea, expunerea și argumentația juridică a Parlamentului European, pe care recurentul le-a preluat în concluziile sale, ar fi fost pur și simplu ignorate.
(1) Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244).
Full & Egal Universal Law Academy