7.7.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 212/11
Recurs introdus la 24 martie 2014 de The Sunrider Corporation împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2014 în cauza T-221/12, The Sunrider Corporation/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-142/14 P)
2014/C 212/12
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: The Sunrider Corporation (reprezentanți: N. Dontas și K. Markakis, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Tribunalului:
—
declararea prezentului recurs ca fiind admisibil;
—
anularea în parte a hotărârii atacate pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene (Camera a treia) la 23 ianuarie 2014 în cauza T-221/12, în măsura în care prin aceasta s-a respins al doilea motiv [încălcarea articolului 75 a doua teză și a articolului 76 alineatul (1) a doua teză din RMC nr. 207/2009 (1)] și al treilea motiv [încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC nr. 207/2009] invocate în acțiunea recurentei din 25 mai 2012;
—
trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare în ceea ce privește al doilea și al treilea motiv invocate în acțiunea recurentei din 25 mai 2012 și pentru o nouă aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC nr. 207/2009;
—
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezenta procedură de recurs în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene;
—
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în procedura în primă instanță în fața Tribunalului și
—
obligarea OAPI la plata cheltuielilor care au fost efectuate în mod necesar de recurentă în procedurile administrative subiacente în fața Camerei a patra de recurs a OAPI în cauza R 2401/2010-4.
Motivele și principalele argumente
PRIMUL MOTIV DE APEL: Tribunalul a încălcat articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE (2) și articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 (3) în ceea ce privește definiția și domeniul de aplicare al termenului „medical”. Tribunalul și-a depășit competența prin crearea unor noi definiții legale, și anume produse „de uz medical în sensul larg al termenului”, și a ignorat definițiile legale relevante care fuseseră adoptate de legiuitorul UE.
AL DOILEA MOTIV DE APEL: Tribunalul a încălcat dreptul recurentei de a fi ascultată, bazându-se în mod nejustificat pe un „fapt notoriu” care era crucial pentru soluționarea litigiului. Tribunalul a încălcat dreptul recurentei de a fi ascultată prin faptul că a considerat, la punctul 77 din hotărârea atacată, că un anumit fapt intra sub incidența noțiunii „fapt notoriu”, fără a-și întemeia aprecierea prin referirea la vreun element de probă din dosarul cauzei și fără a justifica în vreun fel motivul pentru care acel fapt a fost calificat din punct de vedere juridic ca fiind „notoriu”.
AL TREILEA MOTIV DE APEL: Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din RMC nr. 207/2009, întrucât (a) a efectuat o examinare și o apreciere limitate a similitudinii dintre suplimentele nutritive pe bază de plante și doar produsele menționate în mod expres în titlul clasei 32, fără a examina in concreto dacă există vreo similitudine între suplimentele nutritive pe bază de plante și celelalte produse care intră în categoria produselor din clasa 32, (b) a denaturat conținutul deciziei atacate și a substituit propria apreciere și motivare celei a camerei de recurs cu privire la „publicul relevant” și (c) a săvârșit o eroare de drept la examinarea și la aprecierea factorilor/criteriilor individuale de similitudine a produselor în discuție, în special cu privire la (i) interpretarea și aplicarea termenului „medical” ca fiind destinația principală a suplimentelor nutritive pe bază de plante, (ii) cerința legală ca „o mare parte” dintre fabricanții produselor în discuție să fie aceiași, (iii) criteriile/standardele legale utilizate pentru compararea produselor, (iv) respingerea celui de la doilea motiv al acțiunii ca inoperant, (v) neexaminarea factorului „substituibilitate” și (vi) neexaminarea naturii produselor comparate.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
(2) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p.67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).
(3) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).
Full & Egal Universal Law Academy