30.6.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 202/13
Cerere de decizie preliminară introdusă de Helsingin hovioikeus (Finlanda) la 22 aprilie 2014 – Valev Visnapuu/Kihlakunnansyyttäjä (Helsinki), Suomen valtio – Tullihallitus
(Cauza C-198/14)
2014/C 202/15
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Helsingin hovioikeus
Părțile din procedura principală
Apelant: Valev Visnapuu
Intimați: Kihlakunnansyyttäjä (Helsinki), Suomen valtio – Tullihallitus
Întrebările preliminare
1)
Admisibilitatea reglementării finlandeze cu privire la perceperea taxei pe ambalajele de băuturi, potrivit căreia această taxă se aplică în cazul în care ambalajul nu este inclus într-un sistem de returnare, trebuie apreciată în raport cu articolul 110 TFUE, iar nu în raport cu articolul 34 TFUE? Sistemul de returnare în discuție trebuie să fie un sistem de reţinere a garanţiei pentru ambalaj, prin care ambalatorul sau importatorul băuturilor asigură, pe cont propriu sau în conformitate cu modalitatea prevăzută de Legea privind deșeurile sau de prevederile legale aplicabile în provincia Åland, refolosirea sau recuperarea ambalajelor de băuturi, astfel încât acestea să fie refolosite sau recuperate ca materie primă.
2)
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: reglementarea menționată este conformă cu articolul 1 alineatul (1) şi cu articolele 7 și 15 din Directiva 94/62/CE (1), în condițiile în care se ia în considerare și articolul 110 TFUE?
3)
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: reglementarea menționată este conformă cu articolul 1 alineatul (1) şi cu articolele 7 și 15 din Directiva 94/62/CE, în condițiile în care se ia în considerare și articolul 34 TFUE?
4)
În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare: reglementarea finlandeză cu privire la taxa pe ambalajele de băuturi trebuie considerată admisibilă în conformitate cu articolul 36 TFUE?
5)
În situația în care un cumpărător finlandez a cumpărat, prin internet sau prin alt mijloc de vânzare la distanță, de la un vânzător care activează în alt stat membru, băuturi alcoolice pe care vânzătorul le transportă în Finlanda, cerința potrivit căreia, pentru activitatea care vizează băuturile alcoolice care urmează a fi importate, persoana care utilizează aceste băuturi în scopuri comerciale trebuie să dețină o autorizație specială pentru comercializarea cu amănuntul, poate fi calificată ca privind existența sau funcționarea unui monopol, astfel încât să nu i se opună dispozițiile articolului 34 TFUE ci să trebuiască apreciată în lumina articolului 37 TFUE?
6)
În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare: cerința privind deținerea autorizației este conformă cu condițiile monopolurilor naţionale cu caracter comercial în sensul articolului 37 TFUE?
7)
În cazul unui răspuns negativ la a cincea întrebare și în situația în care în speță trebuie să se aplice articolul 34 TFUE: reglementarea finlandeză în temeiul căreia, la comandarea unor băuturi alcoolice prin internet sau prin alt mijloc de vânzare la distanță, importul băuturilor pentru consum propriu este permis doar dacă importul a fost realizat de către persoana care dă comanda sau de către un terț independent de vânzător, altfel impunându-se deținerea unei autorizații prevăzute în Legea privind alcoolul, constituie o restricție cantitativă la import sau o măsură cu efect echivalent, care încalcă prevederile articolului 34?
8)
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară: se poate considera că reglementarea este justificată și proporțională din perspectiva protecției sănătății și vieții persoanelor?
(1) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, p. 10, Ediţie specială, 13/vol. 14, p. 238).
Full & Egal Universal Law Academy