25.8.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 282/17
Recurs introdus la 7 mai 2014 de Lidl Stiftung & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 27 februarie 2014 în cauza T-226/12, Lidl Stiftung & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-224/14 P)
2014/C 282/23
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Lidl Stiftung & Co. KG (reprezentanți: M. Wolter, M. Kefferpütz, A. K. Marx, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 27 februarie 2014 (cauza T-226/12);
—
în cazul în care recursul este declarat fondat, anularea Deciziei Camerei întâi de recurs din 21 martie 2012 (R 2380/2010-1), potrivit concluziilor acțiunii în fața Tribunalului;
—
obligarea OAPI, în calitate de pârât în acțiunea în fața Tribunalului, la plata cheltuielilor de judecată ale procedurii în fața Tribunalului și ale procedurii de recurs.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul recursului, Lidl Stiftung & Co. KG invocă trei motive îndreptate împotriva hotărârii atacate:
1)
încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) și a normei 22 alineatele (3) și (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Regulamentului nr. 207/2009 (2) coroborate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât Tribunalul a interpretat în mod eronat cerințele privind dovada utilizării serioase a mărcii anterioare în sensul acestor dispoziții;
2)
încălcarea articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât Tribunalul a interpretat în mod eronat cerințele pentru a se considera că utilizarea mărcii anterioare într-o formă diferită față de forma în care a fost înregistrată constituie utilizare serioasă în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;
3)
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât Tribunalul a interpretat în mod eronat cerințele privind aprecierea riscului de confuzie.
Principalele argumente pot fi rezumate după cum urmează:
În ceea ce privește primul motiv, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că camera de recurs a considerat în mod corect trei fotografii nedatate și unele facturi ca dovezi solide și obiective, suficiente pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcii anterioare, în special în ceea ce privește natura utilizării.
În ceea ce privește al doilea motiv, Tribunalul nu a respectat caracterul derogatoriu al articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, care impune, pentru motive legate de securitate juridică și de predictibilitate, o interpretare strictă și o apreciere a tuturor elementelor mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată. Așadar, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept confirmând constatarea camerei de recurs potrivit căreia forma utilizată a mărcii constituia o utilizare serioasă întrucât nu altera caracterul distinctiv al mărcii anterioare în forma în care aceasta a fost înregistrată, întrucât camera de recurs nu a luat în considerare toate elementele mărcii anterioare.
În ceea ce privește al treilea motiv, Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât, în aprecierea sa cu privire la concluziile camerei de recurs privind similitudinea semnelor și riscul de confuzie, nu a luat în considerare în mod corespunzător faptul că, în primul rând, în cazul de față nivelul de atenție al publicului relevant este destul de ridicat, că, în al doilea rând, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca un tot și nu încearcă să analizeze diferitele sale detalii și, că, în al treilea rând, numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile, aprecierea similitudinii semnelor va putea fi efectuată numai în baza elementului dominant. Dacă aceste aspecte ar fi fost luate în considerare în mod corect, Tribunalul nu ar fi putut constata existența unui risc de confuzie.
Prin urmare, întrucât hotărârea atacată nu respectă dispozițiile Regulamentului nr. 207/2009, Lidl Stiftung & Co. KG solicită anularea acesteia.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).
Full & Egal Universal Law Academy