25.8.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 282/18
Recurs introdus la 13 mai 2014 de Lidl Stiftung & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 27 februarie 2014 în cauza T-225/12, Lidl Stiftung & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-237/14 P)
2014/C 282/24
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Lidl Stiftung & Co. KG (reprezentanți: M. Wolter, M. Kefferpütz, A. K. Marx, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 27 februarie 2014 (cauza T-225/12);
—
în cazul în care recursul este declarat fondat, anularea deciziei Camerei întâi de recurs din 21 martie 2012 (R 2379/2010-1), astfel cum s-a solicitat în procedura din fața Tribunalului;
—
obligarea OAPI, în calitate de pârât în cadrul procedurii din fața Tribunalului, la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii din fața Tribunalului și procedurii de recurs.
Motivele și principalele argumente
Prin recursul formulat, Lidl Stiftung & Co. KG invocă trei motive în drept împotriva hotărârii atacate:
1)
încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) și a normei 22 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 2868/95 (2) coroborate cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât Tribunalul a interpretat eronat cerințele privind dovada unei utilizări importante a mărcii care a format obiectul opoziției, în sensul dispozițiilor amintite;
2)
încălcarea articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul a interpretat eronat cerințele care permit să se considere că utilizarea mărcii anterioare într-o formă diferită de cea sub care a fost înregistrată constituie o utilizare importantă în sensul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;
3)
încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul a interpretat eronat condițiile referitoare la aprecierea riscului de confuzie.
Principalele argumente pot fi rezumate după cum urmează:
În ceea ce privește motivul 1), Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că camera de recurs a considerat corect trei fotografii nedatate, împreună cu câteva facturi drept elemente de probă obiective și concrete, suficiente pentru a dovedi o utilizare importantă a mărcii anterioare, în special în raport cu natura utilizării.
În ceea ce privește motivul 2), Tribunalul nu a ținut seama de caracterul excepțional al articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 care impune, pentru motive legate de securitatea juridică și de previzibilitate, o interpretare strictă și limitată, o apreciere a tuturor elementelor mărcii în forma sa înregistrată. Tribunalul a săvârșit, așadar, o eroare de drept prin faptul că a confirmat constatarea camerei de recurs potrivit căreia forma utilizată a mărcii a constituit o utilizare importantă în măsura în care nu a afectat caracterul distinctiv al mărcii anterioare în forma sa înregistrată, având în vedere că camera de recurs nu a ținut seama de toate elementele ale mărcii anterioare.
În ceea ce privește motivul 3), Tribunalul a interpretat eronat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care, în cadrul evaluării constatărilor camerei de recurs referitoare la similitudinea semnelor și la riscul de confuzie, nu a luat în considerare în mod adecvat faptul că, în primul rând, gradul de atenție al publicului relevant este, în speță, destul de înalt, în al doilea rând, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă drept un întreg și nu tinde să analizeze diferitele detalii ale acesteia și, în al treilea rând, aprecierea cu privire la similitudinea semnelor poate fi efectuată doar pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile. Dacă aceste aspecte ar fi fost luate în considerare corect, nu ar fi putut să fie constatat un risc de confuzie.
Astfel, având în vedere că hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile Regulamentului nr. 207/2009, Lidl Stiftung & Co. KG solicită anularea acesteia.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).
Full & Egal Universal Law Academy