15.9.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 315/35
Recurs introdus la 9 iunie 2014 de Republica Italiană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 28 martie 2014 în cauza T-117/10, Republica Italiană/Comisia
(Cauza C-280/14 P)
2014/C 315/57
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, și P. Gentili, avvocato dello Stato)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Anularea, în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 28 mai 2014, pronunțată în cauza T-117/10, având ca obiect acțiunea introdusă de guvernul italian în temeiul articolelor 263 TFUE și 264 TFUE de anulare a Deciziei C(2009) 10350 final a Comisiei Europene din 22 decembrie 2009, notificată la 23 decembrie 2009, de reducere a contribuţiei financiare din partea Fondului european de dezvoltare regională acordată Republicii Italiene pentru programul operațional regional POR Puglia, pentru perioada 2000-2006, în cadrul obiectivului nr. 1 2000-06;
—
în consecință, anularea pe fond, în temeiul articolului 61 din Statutul Curții de Justiție, a deciziei Comisiei Europene menționate și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, Republica Italiană invocă următoarele motive:
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialității și pe lipsa de motivare
Tribunalul a respins, după ce le-a examinat împreună, primele două motive ale acțiunii, care priveau obiecțiunile formulate de Comisie împotriva controalelor de primul și de al doilea nivel. Potrivit recurentei, cele două probleme erau totuși distincte, având în vedere că fiecare dăduse naștere unei obiecțiuni distincte în ceea ce privește eficacitatea și fiabilitatea controalelor. Decizia atacată enumera diferitele critici formulate împotriva controalelor regionale drept „obiecțiuni” care contribuiau la concluzia unică și definitivă a existenței unei lipse de fiabilitate a controalelor regionale și a unui risc de prejudiciu pentru bugetul Uniunii care justifică o corecție forfetară de 10 %. Prin urmare, era necesar să fie examinate diferitele „obiecțiuni” în mod separat, în măsura în care eventuala excludere sau reducere a uneia sau a mai multora dintre acestea s-ar fi reflectat asupra ansamblului. În consecință, tratamentul nediferențiat și comun pe care Tribunalul l-a acordat unor argumente atât de diferite ar fi împiedicat o apreciere adecvată a problemelor de fapt și de drept invocate de guvernul italian, și ar constitui de asemenea o lipsă de motivare vădită: acționând astfel, Tribunalul a omis să explice detaliat în mod corespunzător motivul pentru care a concluzionat în sensul lipsei de temei a obiecțiunilor invocate.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 39 alineatul (2) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul nr. 1260/99 (1), precum și a articolului 4 din Regulamentul nr. 438/2001 (2); încălcarea principiilor privind sarcina probei; inexactitatea materială a aprecierilor de fapt în raport cu cele care rezultă din documentele dosarului depus la Tribunal; denaturarea elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului
Recurenta consideră că Tribunalul a denaturat faptele necontestate și elementele de probă care reies din dosar, mai ales faptul că autoritățile italiene analizaseră una câte una observațiile formulate de auditorii Comisiei cu privire la carențele specifice celor nouă controale de primul nivel. Potrivit recurentei, Tribunalul ar fi trebuit să recunoască că decizia atacată era eronată în partea referitoare la aceste nouă controale, astfel încât ar fi trebuit să admită motivele prin care guvernul italian a invocat că Comisia încălcase articolul 39 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1260/1999, întrucât aceasta adoptase o decizie de corecție forfetară de 10 % fără ca din eșantionul controalelor să reiasă vreo neregularitate de orice fel, și (chiar vrând să mențină celelalte neregularități) în mod cu siguranță excesiv în raport cu regula proporționalității stabilită la articolul 39 menționat.
Tribunalul a ignorat elementele care figurează în dosar în ceea ce privește reconstituirea faptelor privind derularea controalelor, având în vedere că nu a ținut seama de dezvoltarea reală cantitativă (prag convenit cu Comisia) și calitativă a controalelor de primul și de al doilea nivel care au avut loc în cursul anului 2009.
În sfârșit, Tribunalul a denaturat faptele necontestate și elementele de probă care reies din dosar și a încălcat articolele citate anterior, atunci când a considerat ca fiind justificată decizia atacată, pentru motivul că autoritățile italiene nu ar fi demonstrat progresele autorității de plată.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 39 alineatul (2) litera (c) și a articolului 39 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1260/1999, precum și a articolului 10 din Regulamentul nr. 438/2001; încălcarea principiilor referitoare la sarcina probei; inexactitatea materială a aprecierilor faptelor în raport cu cele care rezultă din dosarul depus la Tribunal; denaturarea elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului
Potrivit recurentei, afirmațiile Tribunalului sunt întemeiate pe o reconstituire total abstractă a situației de fapt reale legate de derularea și de repartizarea controalelor de al doilea nivel. Tribunalul ar fi trebuit să anuleze partea din decizie referitoare la analiza efectuată de Comisie în ceea ce privește controalele de al doilea nivel și lipsa lor de fiabilitate, analiză lipsită sub toate aspectele de probe valabile în ceea ce privește existența și coerența unui risc real pentru FEDR.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind fondurile structurale (JO L 161, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 438/2001 al Comisiei din 2 martie 2001 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului privind sistemele de gestionare și control pentru asistența acordată prin Fondurile Structurale (JO L 63, p. 21, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 39).
Full & Egal Universal Law Academy