1.9.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 292/19
Cerere de decizie preliminară introdusă de Helsingin hovioikeus (Finlanda) la 30 iunie 2014 – Nike European Operations Netherlands BV/Sportland Oy în lichidare
(Cauza C-310/14)
2014/C 292/24
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Helsingin hovioikeus
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Nike European Operations Netherlands BV
Pârâtă: Sportland Oy în lichidare
Întrebările preliminare
1)
Articolul 13 din Regulamentul privind insolvenţa (1) trebuie interpretat în sensul că termenii „în cazul respectiv […] actului respectiv” înseamnă că actul nu poate fi atacat având în vedere toate circumstanţele cauzei?
2)
Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ şi dacă pârâtul a invocat dispoziţia unei legi în sensul articolului 13 prima liniuţă, potrivit căruia plata unei datorii exigibile poate fi atacată numai în circumstanţele prevăzute de această lege şi neindicate în acţiunea formulată în temeiul legii statului de deschidere a procedurii de insolvenţă,
(i)
există motive care se opun interpretării articolului 13 în sensul că autorul contestaţiei trebuie, după ce a luat cunoştinţă de această dispoziţie, să invoce aceste circumstanţe dacă, în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru de deschidere a procedurii de insolvenţă, are obligaţia să arate toate circumstanţele pe care se întemeiază acţiunea în contestare sau
(ii)
pârâtul trebuie să demonstreze că aceste circumstanţe nu existau în speţă şi că, potrivit dispoziţiei în cauză, contestaţia este imposibilă, fără ca autorul contestaţiei să trebuiască să invoce în special aceste circumstanţe?
3)
Independent de răspunsul la a doua întrebare litera (i), articolul 13 trebuie interpretat în sensul că
(i)
sarcina probei faptului că circumstanţele avute în vedere de dispoziţie nu există în speţă incumbă pârâtului sau
(ii)
sarcina probei privind existenţa acestor circumstanţe poate fi stabilită în temeiul legii unui alt stat membru decât cel de deschidere a procedurii, aplicabilă actului, care prevede că sarcina probei incumbă autorului contestaţiei sau
(iii)
articolul 13 poate fi interpretat şi în sensul că această chestiune a sarcinii probei este soluţionată potrivit dispoziţiilor naţionale ale statului legii aplicabile?
4)
Articolul 13 trebuie interpretat în sensul că termenii „nu permite […], sub nicio formă, atacarea actului respectiv” se referă, în afara dispoziţiilor legii privind insolvenţa aplicabile actului, şi la dispoziţiile şi principiile generale ale acestei legi, aplicabile actului?
5)
Dacă răspunsul la a patra întrebare este afirmativ,
(i)
articolul 13 trebuie interpretat în sensul că pârâtul trebuie să demonstreze că legea în sensul articolului 13 nu cuprinde dispoziţii sau principii generale ori alte dispoziţii sau principii, potrivit cărora este posibilă o contestaţie pe temeiul elementelor de fapt expuse şi
(ii)
potrivit articolului 13, o instanţă poate, în cazul în care consideră că pârâtul a prezentat suficiente explicaţii în materie, să aprecieze că cealaltă parte trebuie să facă dovada unei dispoziţii sau a unui principiu al legislaţiei privind insolvenţa sau a legii generale aplicabile actului a altui stat membru decât cel de deschidere a procedurii în sensul articolului 13, potrivit căreia contestaţia este totuşi posibilă?
(1) Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO L 160, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 1, p. 143).
Full & Egal Universal Law Academy