26.1.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 26/22
Recurs introdus la 2 decembrie 2014 de Arctic Paper Mochenwangen GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 septembrie 2014 în cauza T-634/13, Arctic Paper Mochenwangen GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-551/14 P)
(2015/C 026/27)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Arctic Paper Mochenwangen GmbH (reprezentant: S. Kobes, Rechtsanwalt)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
1.
Anularea Hotărârii Tribunalului din 26 septembrie 2014 în cauza T-634/13, prin care a fost respinsă acțiunea;
2.
admiterea concluziilor prezentate în cererea introductivă în primă instanță de anulare a articolului 1 alineatul (1) din decizia Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [C(2013) 5666, 2013/448/UE] (1) (JO L 240, p. 27), în măsura în care prin aceasta au fost respinse atât includerea instalației menționate cu identificatorul de instalație DE000000000000563 în anexa I litera A la lista privind instalațiile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE (2), comunicată de Germania Comisiei în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, cât și cantitățile anuale preliminare corespunzătoare ale cotelor de emisii care trebuie alocate cu titlu gratuit acestei instalații;
3.
cu titlu subsidiar, anularea hotărârii menționate la punctul 1 și trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;
4.
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta critică încălcarea dreptului Uniunii în sensul articolului 58 primul paragraf a doua și a treia teză din Statutul Curții de Justiție. Tribunalul a considerat, încălcând drepturile fundamentale și principiul proporționalității, că este compatibil cu dreptul Uniunii refuzul Comisiei de a aloca cu titlu gratuit cote de emisie în temeiul unei clauze privind situații extreme a statului membru. Hotărârea atacată încalcă drepturile recurentei întemeiate pe articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În cadrul motivului de recurs invocat, recurenta susține că în Decizia 2011/278/UE (3), Comisia nu a prevăzut în reglementarea privind cotele de emisie alocate cu titlu gratuit nicio dispoziție privind suficienta protecție individuală a drepturilor fundamentale. În temeiul Deciziei 2011/2778/UE, alocarea de cotele de emisie cu titlu gratuit se face prin intermediul unei formule de calcul standardizate. Decizia nu prevede însă nicio dispoziție care permite alocarea gratuită de cote de emisie suplimentare în cazurile în care alocarea prin utilizarea formulei de calcul standardizate conduce la costuri excepționale sau la dificultăți excesive în situațiile individuale.
Respingerea cererii încalcă drepturile fundamentale din cartă și principiul proporționalității. Tribunalul s-a limitat să ia în considerare efectul pe care îl au costurile normale ale schemei de comercializare a certificatelor de emisie și ale sistemului de alocare potrivit Deciziei 2011/278/UE. Contrar jurisprudenței Curții de Justiție, Tribunalul a ignorat în totalitate necesara protecție individuală a drepturilor fundamentale ale recurentei.
(1) JO L 240, p.27
(2) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, vol.10, p.78)
(3) Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 130, p.1)
Full & Egal Universal Law Academy