9.2.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 46/31
Recurs introdus la 5 decembrie 2014 de Regatul Suediei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 25 septembrie 2014 în cauza T-306/12, Darius Nicolai Spirlea și Mihaela Spirlea/Comisia Europeană
(Cauza C-562/14 P)
(2015/C 046/37)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Regatul Suediei (reprezentant: C. Meyer-Seitz)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Darius Nicolai Spirlea și Mihaela Spirlea, Regatul Danemarcei, Republica Finlanda, Republica Cehă, Regatul Spaniei
Concluziile recurentului
—
Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 25 septembrie 2014 pronunțată în cauza T-306/12,
—
anularea deciziei Comisiei Europene din 21 iunie 2012 prin care s-a refuzat accesul doamnei și al domnului Spirlea la documentele solicitate, și
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Regatul Suediei.
Motivele și principalele argumente
Recurentul invocă trei motive de recurs.
Prin intermediul primului motiv de recurs, se susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare a dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1) („Regulamentul privind transparența”), considerând că atunci când Comisia invocă excepția privind activitățile de inspecție, își poate întemeia decizia pe o prezumție generală pentru a refuza accesul la documente din cadrul unei proceduri EU Pilot, întrucât reprezintă o etapă care precede o inițiere potențială a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor rezultate din tratat, și că dimpotrivă Comisia nu a săvârșit o eroare de interpretare a dispoziției sus-menționate din Regulamentul privind transparența atunci când a considerat că poate refuza o cerere de acces la documentele solicitate dintr-o procedură EU Pilot fără să examineze documentele în mod concret și individual.
Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, se susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare a dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul privind transparența atunci când a statuat că afirmația Comisiei potrivit căreia nu exista un interes public în sensul tezei finale a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul privind transparența nu era afectată de nicio eroare.
Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, se susține că Tribunalul a aplicat în mod greșit dreptul Uniunii, atunci când a considerat că în evaluarea obiectivelor întemeiate pe Regulamentul privind transparența, caracterul legal al actelor juridice vizate într-o acțiune în anulare întemeiată pe articolul 263 TFUE ar trebui de asemenea evaluat în raport cu situația de fapt și de drept existentă în momentul adoptării actelor juridice.
(1) JO L 145, p. 43, Ediție specială 1/vol. 3, p. 76.
Full & Egal Universal Law Academy