2.2.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 34/17
Recurs introdus la 9 decembrie 2014 de Raffinerie Heide GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 septembrie 2014 în cauza T-631/13, Raffinerie Heide GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-564/14 P)
(2015/C 034/19)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Raffinerie Heide GmbH (reprezentanți: U. Karpenstein și C. Eckart, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 26 septembrie 2014;
—
anularea Deciziei 2016/448/UE (1) a Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului, în măsura în care articolul 1 alineatul (1) coroborat cu anexa I punctul A, prin care se respinge înscrierea pe listă a recurentei, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2003/87/CE, precum și cantitatea anuală totală provizorie a cotelor de emisii care trebuie să fie alocate pentru instalarea recurentei, listată cu identificatorul DE 000000000000010;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
1.
Prin intermediul primului motiv, recurenta invocă încălcarea drepturilor sale procedurale. În special, aceasta susține că Tribunalul nu a analizat în niciun moment critica sa esențială, care a fost admisă în cadrul ședinței în fața Tribunalului și potrivit căreia Comisia nu a examinat în mod individual cazurile care prezentau dificultăți excesive pe care i le-a prezentat Germania.
2.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a constatat în mod eronat că un comerț comunitar cu drepturi de emisie exclude în mod automat examinarea cazurilor individuale care prezintă dificultăți excesive. În acest sens, hotărârea atacată ar încălca articolul 11 alineatul (3) și articolul 10a din Directiva 2003/87/CE, precum și Decizia Comisiei 2011/278.
3.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul nu a respectat obligația impusă Comisiei de a interpreta normele în conformitate cu drepturile fundamentale și, prin urmare, a încălcat articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).
4.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta invocă un viciu de procedură sub forma unei denaturări a elementelor de probă, deoarece Tribunalul nu ar fi inclus, în motivarea sa, dovezile privind un caz care prezintă dificultăți excesive prezentate de recurentă.
5.
În cele din urmă, hotărârea Tribunalului ar încălca drepturile fundamentale consacrate în dispozițiile coroborate ale articolelor 16, 17 și 52 alineatul (1) ale Cartei. Tribunalul ar fi reținut în mod eronat că Decizia Comisiei 2011/278 este în concordanță cu drepturile fundamentale și proporțională.
(1) Decizia 2016/448/UE a Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 240, p. 27.
(2) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.
Full & Egal Universal Law Academy