9.2.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 46/33
Recurs introdus la 8 decembrie 2014 de Romonta GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 septembrie 2014 în cauza T-614/13, Romonta GmbH/Comisia Europeană
(Cauza C-565/14)
(2015/C 046/39)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Romonta GmbH (reprezentanți: I. Zenke, M.-Y. Vollmer, Rechtsanwältinnen)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului din 26 septembrie 2014 în cauza T-614/13, precum și
—
anularea Deciziei 2013/448/UE a Comisiei du 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), în măsura în care la articolul 1 alineatul (1) se respinge alocarea către reclamantă a unor cote suplimentare pentru a treia perioadă de comercializare a cotelor de emisie cuprinsă între 2013 și 2020, solicitate în temeiul clauzei privind situații extreme prevăzută la articolul 9 alineatul (5) din TEHG (2)
—
cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.
Motivele și principalele argumente
1.
Primul motiv de recurs: încălcarea dreptului Uniunii prin greșita aplicare a principiului proporționalității
În primul rând, recurenta susține că hotărârea Tribunalului încalcă dreptul Uniunii deoarece Tribunalul a interpretat incorect Decizia 2011/278/UE (3) ca fiind exhaustivă și de asemenea a considerat, în mod eronat, ca aceasta este proporțională. Întrucât există un caz de forță majoră, în temeiul Deciziei 2011/278/UE era posibilă alocarea de cote suplimentare pentru situații extreme. Potrivit recurentei, la examinarea legalității Deciziei 2011/278/UE, Tribunalul a realizat o comparație eronată a intereselor juridice, în sensul că a acordat o importanță mai mare protecției mediului decât existenței recurentei.
2.
Al doilea motiv de recurs: încălcarea dreptului Uniunii ca urmare a încălcării drepturilor fundamentale ale recurentei
Recurenta susține că hotărârea este incorectă și în măsura în care, prin decizia sa, Tribunalul a încălcat drepturile fundamentale ale recurentei, în special cele prevăzute la articolul 15 alineatul (1) și articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care protejează libertatea de a exercita o ocupație și proprietatea. Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că nu s-a adus atingere esenței acestor drepturi. În opinia recurentei, această situație nu se regăsește în speță deoarece, în lipsa alocării de cote suplimentare pentru situații extreme, nu ar putea continua să își exercite activitatea de fabricare a cerii de lignit și nu ar putea continua să exploateze instalația de extracție a lignitului.
3.
Al treilea motiv de recurs: încălcarea dreptului Uniunii ca urmare a încălcării principiului subsidiarității
În al treilea rând, potrivit recurentei, hotărârea Tribunalului încalcă dreptul Uniunii, deoarece Tribunalul consideră în mod eronat că Republica Federală Germania nu are competența de a institui o normă pentru situațiile extreme [articolul 9 alineatul (5) TEHG]. Prin aceasta, Tribunalul nu ține cont de faptul că Comisia Europeană este competentă să stabilească norme de alocare, numai în măsura în care își exercită efectiv această competență. Tocmai situațiile atipice, precum cea în care se află recurenta, nu sunt prevăzute de normele Comisiei. În această privință, competența de reglementare continuă să aparțină statelor membre.
4.
Al patrulea motiv de recurs: încălcarea dreptului Uniunii prin motivarea insuficientă și contradictorie
Potrivit recurentei, Tribunalul aduce argumente insuficiente și contradictorii în legătură cu consecințele unei normei privind situațiile extreme, și anume efectul previzibil al deplasării emisiilor în cazul recunoașterii beneficiului acestei norme, și în legătură cu riscul concret de insolvență al recurentei, și, prin aceasta, încalcă principiile de bază ale dreptului procesual.
(1) JO L 240, p. 27
(2) Legea germană privind comercializarea cotelor de emisii de gaze cu efect de seră(Treibhausgas Emissionshandelsgesetzes- TEHG
(3) Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87 (JO L 130, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy