23.3.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 96/4
Recurs introdus la 22 decembrie 2014 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 21 octombrie 2014 în cauza T-453/11, Szajner/OAPI
(Cauza C-598/14 P)
(2015/C 096/06)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)
Celelalte părți din procedură: Gilbert Szajner, Forge de Laguiole
Concluziile recurentului
—
Anularea hotărârii atacate;
—
obligarea reclamantei din procedura în fața Tribunalului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiu.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului formulat, recurentul invocă două motive, și anume încălcarea articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1) și încălcarea articolului 8 alineatul (4) din același regulament coroborat cu articolul L 711-4 din Codul de proprietate intelectuală francez.
Potrivit recurentului, Tribunalul nu poate anula sau reforma decizia decât dacă, la momentul la care a fost adoptată, aceasta era afectată de unul dintre motivele de anulare sau de reformare prevăzute la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. Tribunalul ar fi încălcat articolul 65 alineatul (2) din regulamentul menționat prin faptul că nu a respectat întinderea controlului său de legalitate, care trebuie să se limiteze la elementele de drept (inclusiv jurisprudența existenta la data adoptării deciziei) și de fapt prezentate camerei de recurs. Tribunalul nu ar fi stabilit că, în speță, camera de recurs ar fi săvârșit o eroare la momentul la care a adoptat decizia atacată. Tribunalul ar fi substituit aprecierea camerei de recurs cu propria apreciere, procedând la o analiză a Hotărârii Curții de Casație din Franța din 10 iulie 2012 cu privire la care camera de recurs nu ar fi putut să ia poziție.
În plus, Tribunalul ar fi denaturat Hotărârea Curții de Casație din Franța din 10 iulie 2012 prin faptul că a declarat că aceasta este „lipsită de orice ambiguitate cu privire la întinderea protecției acordate unei denumiri sociale și are vocație să fie aplicat în general” și prin faptul că a conferit acesteia o semnificație pe care nu ar avea-o în mod vădit în raport cu celelalte înscrisuri din dosar, în contextul articolului L 711-4 din Codul de proprietate intelectuală francez.
În sfârșit, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare prin faptul că a stabilit sectoarele de activitate ale societății Forge de Laguiole în lumina criteriilor specifice dreptului mărcilor. Tribunalul ar fi trebuit să determine sectoarele de activitate ale societății Forge de Laguiole prin raportare la destinația și la utilizarea produselor pe care le comercializează aceasta și nu numai din perspectiva criteriului referitor la natura produsului.
(1) JO L 78, p. 1
Full & Egal Universal Law Academy