23.3.2015
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 96/6
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski gradski sad (Bulgaria) la 31 decembrie 2014 – Atanas Ognyanov/Sofiyska gradska prokuratura
(Cauza C-614/14)
(2015/C 096/08)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Sofiyski gradski sad
Părțile din procedura principală
Persoana condamnată: Atanas Ognyanov
Altă parte în procedură: Sofiyska gradska prokuratura
Întrebările preliminare
1)
Reprezintă o încălcare a dreptului Uniunii (articolul 267 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene sau alte dispoziții aplicabile) aspectul că, după adoptarea deciziei preliminare, instanța de trimitere continuă procedura și pronunță o decizie, fără a se autorecuza; motivul de recuzare ar fi faptul că în cererea de decizie preliminară, instanța de trimitere formulează o opinie provizorie asupra fondului cauzei (considerând că s-a stabilit o anumită situație de fapt și că se aplică o anumită normă juridică)?
Întrebarea preliminară se adresează prezumându-se că, în cadrul stabilirii situației de fapt și a dreptului aplicabil în scopul trimiterii preliminare, s-au respectat toate dispozițiile de drept procedural cu privire la protecția dreptului părților implicate de a prezenta probe și de a pleda în fața instanței.
2)
În cazul în care răspunsul la prima întrebare este că o continuare a procedurii este legală, se încalcă dreptul Uniunii în cazul în care
A)
în decizia sa finală, instanța redă fără modificări toate constatările sale din cererea de decizie preliminară și, pe baza acestor soluții în fapt și în drept, respinge administrarea de probe noi și audierea părților implicate, iar în fapt, administrează probe noi și audiază părțile implicate numai cu privire la aspecte care nu s-au considerat stabilite în cererea de decizie preliminară?
B)
instanța administrează probe noi și audiază părțile implicate cu privire la toate aspectele relevante, inclusiv la cele cu privire la care a formulat deja o opinie în cererea de decizie preliminară, iar în decizia sa finală își exprimă opinia concluzivă formată, pe baza tuturor probelor administrate și după evaluarea tuturor argumentelor părților implicate, indiferent dacă probele au fost administrate înainte de trimiterea preliminară sau după pronunțarea deciziei de trimitere, iar argumentele au fost prezentate anterior sau ulterior acesteia?
3)
În cazul în care răspunsul la prima întrebare preliminară este că o continuare a procedurii este compatibilă cu dreptul Uniunii, este deopotrivă compatibil cu dreptul Uniunii aspectul că instanța decide să nu continue procedura principală, ci să se autorecuze pentru motive de parțialitate, întrucât o continuare a procedurii ar încălca dreptul național, care oferă un grad mai ridicat de protecție a intereselor părților implicate și a justiției, iar autorecuzarea se întemeiază pe faptul că
A)
anterior deciziei sale finale, în cadrul cererii de decizie preliminară, instanța a exprimat o opinie provizorie cu privire la procedură, ceea ce este admisibil în temeiul dreptului Uniunii, însă nu este admisibil în temeiul dreptului național;
B)
instanța s-ar pronunța cu titlu definitiv în cadrul a două acte juridice, iar nu al unuia singur (în situația în care se consideră că o cerere de decizie preliminară nu reprezintă o opinie provizorie, ci una definitivă), ceea ce este admisibil în temeiul dreptului Uniunii, însă nu este admisibil în temeiul dreptului național?
Full & Egal Universal Law Academy