14.7.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/17
Recurs introdus la 22 aprilie 2014 de Jean-Pierre Bodson și alții împotriva Hotărârii din 12 februarie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-73/12, Bodson și alții/BEI
(Cauza T-240/14 P)
2014/C 223/22
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurenți: Jean-Pierre Bodson (Luxemburg, Luxemburg), Dalila Bundy (Cosnes-et-Romain, Franța), Didier Dulieu (Roussy-le-Village, Franța), Marie-Christel Heger (Nospelt, Luxemburg), Evangelos Kourgias (Senningerberg, Luxemburg), Manuel Sutil (Luxemburg), Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) și Henry von Blumenthal (Bergem, Luxemburg) (reprezentant: L. Levi, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții
Concluziile
Recurenții solicită Tribunalului:
—
anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 12 februarie 2014 în cauza F-73/12;
—
admiterea în consecință a pretențiilor recurenților formulate în primă instanță și, prin urmare,
—
anularea deciziilor de a aplica recurenților Decizia Consiliului de administrație al BEI din 13 decembrie 2011 care stabilește o creștere salarială limitată la 2,8 % și Decizia Comitetului de management al BEI din 14 februarie 2012 care definește o grilă de merit care conduce la pierderea a 1 % din salariu, decizii cuprinse în fișele de salariu din aprilie 2012, precum și anularea, în aceeași măsură, a tuturor deciziilor cuprinse în fișele de salariu ulterioare;
—
prin urmare,
—
obligarea pârâtei la plata diferenței de remunerație care rezultă din deciziile menționate anterior, a Consiliului de administrație al BEI din 13 decembrie 2011 și a Comitetului de management al BEI din 14 februarie 2012, față de aplicarea regimului salarial precedent; această diferență de remunerație trebuie majorată cu penalități de întârziere calculate de la 12 aprilie 2012, iar ulterior din data de 12 a fiecărei luni, până la plata integrală, aceste penalități fiind stabilite la nivelul ratei aplicate de BCE, majorată cu 3 puncte;
—
obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru prejudiciul suferit în urma pierderii puterii de cumpărare, acest prejudiciu fiind evaluat ex aequo et bono, și, cu titlu provizoriu, la plata a 1,5 % din remunerația lunară a fiecărui recurent;
—
obligarea BEI la plata integrală a cheltuielilor de judecată;
—
obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenții invocă patru motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea diferenței de natură dintre raportul de muncă contractual și raportul de muncă statutar, pe nerespectarea condițiilor fundamentale ale raportului de muncă și pe nerespectarea calificării juridice a Protocolului de acord.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe o contradicție în Hotărârea Tribunalului Funcției Publice și pe o denaturare a dosarului.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice, neretroactivității și previzibilității, precum și pe o denaturare a dosarului.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe nerespectarea controlului erorii vădite de apreciere și a obligației de motivare.
Full & Egal Universal Law Academy